De Ziua Crucii se ține post negru pentru vindecarea de boli
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Dimensiune font:
Autor: M.Ex.,
14.09.2018
Biserica a rînduit sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a Domnului Iisus Hristos la 14 septembrie, în amintirea zilei cînd a fost redescoperită, pe Golgota, de către Sfinții Împărați Constantin și Elena, Crucea pe care a fost răstignit Iisus
Înălțarea Sfintei Cruci este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, închinată Crucii Domnului nostru Iisus Hristos. Biserica a rînduit sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a Domnului Iisus Hristos la 14 septembrie, în amintirea zilei cînd a fost redescoperită, pe Golgota, de către Sfinții Împărați Constantin și Elena, Crucea pe care a fost răstignit Iisus. Aceștia au găsit niște cruci și, neștiind care este Crucea Domnului, au atins, la îndemnul îngerului, crucile de trupul unei femei moarte. Atunci cînd a fost atinsă cu Sfînta Cruce, femeia a înviat. Crucea a fost înălțată pentru a fi văzută de mulțime și, de atunci, acest praznic a fost trecut între sărbătorile tuturor creștinilor.
Simbolul credinței creștine
Crucea este simbolul credinței creștine. Pe 14 septembrie, ortodocșii postesc la praznicul împărătesc al înălțării Sfintei Cruci pe care s-a jertfit Iisus Hristos. Sfinții Părinți ne îndeamnă să se închinăm cu semnul crucii, cinstindu-l astfel pe Mîntuitor, aducînd în sufletele noastre dragostea pentru cel care a trecut din viață spre moarte pe cruce, pentru izbăvirea păcatelor noastre. Pe 14 septembrie cinstim două evenimente: aflarea crucii pe care a fost răstignit Iisus și înălțarea ei solemnă de către episcopul Macarie de Ierusalim, în anul 335, și readucerea lemnului crucii de la perși, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o în Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, în anul 630. Crucea rămîne semnul cel mai de seamă al creștinismului, iar cinstirea ei s-a răspîndit mai ales din secolul IV, încă din timpul vieții Sfinților Împărați Constantin și Elena. Astăzi în biserici se țin slujbe speciale, trebuie să ne rugăm și să ținem post.
Vedenia împăratului Constantin
În Scrierile Sfinte se povestește cum Constantin cel Mare, întîiul împărat al creștinilor, era la Roma, unde se războia cu Maxențiu. Inamicul era numeros și împăratul se temea de înfrîngere. Atunci, i s-a arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer și litere romane care formau un mesaj: In hoc signo vinces (Întru aceasta vei birui). Iisus i-a apărut în vis, cerîndu-i să însemne cu crucea toate steagurile și scuturile ostașilor săi. Tulburat, Constantin cel Mare a însemnat cu crucea uniformele soldaților și a poruncit să se facă o cruce de aur, întocmai celei care i se arătase, care a fost purtată în fața oștenilor. Armata lui a biruit vrăjmașii. Văzînd puterea Sfintei Cruci, împăratul, care ulterior s-a creștinat, a trimis-o pe mama sa să afle la Ierusalim Crucea pe care a fost răstignit Domnul.
Minunea Sfintei Cruci
Sfînta Elena a găsit la Golgota trei cruci, cu tot cu piroane, a Mîntuitorului și ale celor doi tîlhari răstigniți de-a dreapta și de-a stînga lui Iisus. Sfînta Elena nu știa care e Crucea Sfîntă, dar a aflat-o printr-o minune. O văduvă al cărei sicriu a fost atins cu Sfînta Cruce s-a sculat din moarte. Cutremurată, împărăteasa a îngenuncheat și a sărutat sfîntul lemn. Fericitul Macarie, Patriarhul locului, a înălțat crucea deasupra amvonului, ca să poată fi văzută de mulțimea de credincioși care se îmbulzeau, spunînd: Doamne, miluiește-ne cu puterea Crucii Tale. De atunci, aceasta a fost ziua Înălțării Sfintei Cruci, numită și Făcătoare de Viață. În amintirea momentului din anul 335, an de an, în fiecare biserică este așezată Sfînta Cruce în mijlocul sfîntului lăcaș, iar creștinii o împodobesc cu flori și se închină. Este o zi de post, o zi în care sîntem chemați să medităm la Jertfa Mîntuitorului, la suferințele îndurate pentru noi, oamenii. Slujbele și cîntările bisericești subliniază tocmai importanța Crucii în viața creștinilor: Mîntuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvîntează moștenirea Ta. Biruință binecredincioșilor creștini asupra celor potrivnici dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău (Troparul Înălțării Sfintei Cruci).
Împărțirea Crucii
Astăzi, fragmente din lemnul sfînt se află la Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria și Muntele Athos. Cea mai mare bucată este la Mănăstirea Xiropotamou, din Sf. Munte Athos. Dar chiar dacă astăzi avem doar fragmente ale Sfintei Cruci, simbolul crucii este neștirbit. Făcîndu-ne cruce, evocăm patima mîntuitoare pentru lume a lui Iisus.
Credințe populare
Tradiția populară consideră că, în această zi, toate gîngăniile și șerpii intră în pămînt unde iernează pînă la Alexii (17 martie). Printre șerpii care se ascund în aluniș, unul are în gușă o piatră prețioasă, tămăduitoare de multe boli. După Ziua Crucii nimănui nu-i mai e îngăduit să ucidă șerpi. Ziua Crucii e ziua șarpelui, nu se taie lemne, ca să nu vină șerpii la case. Este ziua care marchează schimbarea anotimpurilor. Este și ultima zi în care se culeg buruieni de leac. Acum începe culesul viilor, se țin slujbe speciale de binecuvîntare a rodului și a butoaielor pentru vin. La cules, se lasă păsărilor ultimul buștean al viei considerat strugurele lui Dumnezeu. Fragii găsiți după ce trece Ziua Crucii nu trebuie mîncați, fiind socotiți ai morților. Perele culese de Ziua Crucii sînt bune de bubă rea. Dacă mai tună după Ziua Crucii, toamna va fi lungă. Cine lucrează de Ziua Crucii se va îmbolnăvi de boală grea. Azi nu se mănîncă nimic din ce are forma crucii, cum ar fi usturoi, nuci, prune, pepeni sau pește. Nu se lucrează pe cîmp sau în casă, pentru a nu atrage primejdiile. În schimb, cei care țin post negru, însoțit de rugăciune din suflet, se vindecă de multe boli grele.
Cum ne facem cruce?
Semnul crucii îi apără pe oameni de nenorociri și primejdii și îndepărtează teama. Tradiția mai spune că este suficient să-ți aduci aminte în ce zi a săptămînii a picat în acel an Ziua Crucii, că pe dată capeți putere și-ți învingi teama. Însemnarea feței cu semnul crucii trebuie făcută cu respect și cuviință. Semnul crucii se face astfel: se împreunează primele trei degete de la mîna dreaptă, simbolizînd Sfînta Treime, iar cele două degete mici le lipim strîns de podul palmei, simbolizînd pe Adam și Eva. Ducem mîna la frunte și zicem: În numele Tatălui, și al Fiului - la pîntece, și al Sfîntului Duh - la cei doi umeri. Lăsînd mîna în jos, spunem: Amin!.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!