Ziua Sf. Nicolae anunță începutul sărbătorilor de iarnă
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Dimensiune font:
Autor: M.Ex.,
06.12.2017
Moș Nicolae sau Sfîntul Nicolae, primul moș generos din luna sărbătorilor și a cadourilor, este și unul dintre cei mai iubiți sfinți ai românilor
Sfîntul Nicolae, patronul Greciei, Rusiei și al multor orașe din Apusul Europei, este unul dintre cei mai populari sfinți ai creștinătății. Datorită numeroaselor minuni săvîrșite atît în timpul vieții, cît și după moartea sa a fost supranumit Făcătorul de Minuni, păstrînd și rolul de Moș pentru copii.
Povestea Sfîntului Nicolae
Sfîntul Ierarh Nicolae s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea. La primul sinod ecumenic ținut la Niceea, în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Cristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Nicolae, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfîntului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviți cu joardă în semn de avertisment. Tot tradiția spune că nuielușa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori pînă la Nașterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfîntul a mijlocit iertarea celui care a fost lovit. Sfîntul Nicolae a știut, însă, că după mustrare se cere mîngîiere. Astfel, a făcut multe daruri săracilor, i-a liniștit pe cei întristați și a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi. Sfîntul ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar din anul 1087, moaștele sale sînt păstrate la o biserică ce-i este dedicată, în Bari, în sudul Italiei.
Poveste din bătrîni
O poveste din bătrîni spune că Sfîntul Nicolae a fost iscoadă la diavol. Cică, la început de tot, Dumnezeu a făcut o înțelegere cu Necuratul ca cei vii să fie ai lui Dumnezeu, iar cei morți ai lui Necuratu. Văzînd însă Dumnezeu că asta e un lucru rău, a trimis pe Sfîntul Nicolae să întrebe cine poate să ia legămîntul acela de la Necuratul. Și a stat Sfîntul Nicolae treizeci de ani la poarta iadului, pînă a reușit să-i pună unui drac întrebarea ce i-o spusese Dumnezeu. Iar Necuratul i-a răspuns: Numai acel ce se va naște din Duh Sfînt va putea să-l ia. Dumnezeu a trimis atunci duhul său și așa s-a născut Hristos. Cînd a împlinit Hristos treizeci de ani a mers și a luat legămîntul cel rău, iar de atunci au rămas oamenii să fie judecați după păcatele lor.
De ziua lui Nicolae se fac vrăji
În tradițiile românești Nicolae are și unele atribuții străine unui sfînt: apare pe un cal alb, aluzie la zăpada care cade în luna decembrie; păzește soarele, care încearcă să se refugieze pe lîngă el spre tărîmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură; este iscoadă a diavolului; stăpînește apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec; apără soldații în război, motiv pentru care aceștia îl invocă în timpul luptelor; ajută văduvele, orfanii și fetele sărace care vor să se mărite. De ziua lui Nicolae se fac vrăji, farmece și pronosticuri meteorologice, se pun crenguțe de pomi fructiferi în apă, pentru ca acestea să înflorească pînă la Anul Nou.
Ziua lui Sîn-Nicoară
Cunoscut în Transilvania și sub numele de Sîn-Nicoară, Sfîntul Nicolae este cel mai popular sfînt în Ardeal. Iar ziua de 6 decembrie, în care îl cinstim, anunță practic începutul sărbătorilor de iarnă, luna colindelor și a darurilor. La români s-au păstrat o mulțime de legende și credințe populare legate de Sfîntul Nicolae sau Neculai, cum i se mai spune. Una spune că Nicolae este al doilea sfînt făcut de Dumnezeu, că stă alături de Părintele ceresc, în stînga lui, și că în noaptea de Sfîntul Vasile, Dumnezeu și cu Sfîntul Neculai stau la masă, arătîndu-se lumii în lumina cea mare atunci cînd cerurile se deschid de trei ori.
Ocrotitorul apelor și al pescarilor
Se mai spune că Sfîntul Neculai este podar mare și călăuză și sprijin celor ce umblă pe ape. Că ar fi fost corăbier, îndeletnicindu-se cu negoțul pe apă și cu prinsul peștelui. Se zice chiar că Sfîntul Neculai a oprit apele potopului care căutau să înece corabia lui Noe. Unele colinde ardelenești spun despre rosturile Sfîntul Neculai pe ape. Iar cele din Bucovina că Sfîntul are putere și asupra oștilor. Prin munții Sucevei și prin unele părți din Bucovina se crede că hoții se roagă acestui sfînt ca să le ajute în isprăvile lor.
De aici poate a ieșit și numele de Sfîntu-Niculae din cui sau Sfîntul Niculae de pe coardă, nume ce se dă biciului sau vărguței cu care părinții amenință copiii prea obraznici. Femeile se roagă Sfîntului Neculai pentru ajutor, iar fetele pentru noroc. Bărbații duc lumînări la biserică și fac liturghii. Prin unele părți din Oltenia, Sfîntul Neculai se serbează pentru ajutor la boli, dar mai ales pentru lovituri.
O viață de sfînt
Născut în cetatea Patara din ținutul Lichiei, din Asia, Sfîntul Nicolae (în limba greacă biruitor de popor) a uimit încă din copilărie prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinții, Nicolae și-a împărțit averea săracilor și a întemeiat mănăstirea Sionului de lîngă Mira, capitala Lichiei. A continuat să facă minuni. La bătrînețe s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, unde a fost înmormîntat la 6 decembrie 352. După opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserică, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său. Imediat s-a dus vestea că din mormîntul lui Nicolae izvorăște mir, iar creștinii au venit în pelerinaj, iar bolnavii s-au vindecat cînd s-au închinat acolo. Multe biserici din țară, și mai ales din Ardeal, poartă hramul Sfîntului Nicolae. De ziua Sf. Nicolae, chiar dacă e post, se dă dezlegare la pește.
Minunile Sfîntului Nicolae
Sf. Nicolae a fost ales ca ocrotitor al copiilor, dar și al marinarilor, al brutarilor, al fetelor fără zestre, al victimelor sistemului judiciar etc. Se spune că Sf. Nicolae a hotărît să călătorească spre a se închina la Sfintele Locuri. În timpul călătoriei pe mare, au început să sufle vînturi foarte puternice și a izbucnit o furtună cumplită. Călătorii și echipajul își pierduseră cumpătul și așteptau să se înece. Nicolae, însă, îngenuncheat, se ruga cu stăruință către Domnul și minunea s-a întîmplat. Vînturile au încetat și marea îndată s-a liniștit. Însă un marinar care era la catarg, a alunecat și a căzut pe punte mort. Toți s-au mîhnit că s-a pierdut viață unui om. Dar prin rugăciunile puternice ale Sfîntului, marinarul a înviat ca și cum s-ar fi trezit dintr-un somn adînc.
Sf. Nicolae a izbăvit și trei oameni de la moarte. Acești oameni erau închiși într-o închisoare din Constantinopol, și au aflat de hotărîrea omorîrii lor, urmînd ca a două zi să fie decapitați. Cînd însă l-au chemat în ajutor pe Sfîntul Nicolae, acesta a ascultat cererea lor și s-a arătat în vis împăratului Constantin și eparhului Avlavios. Pe eparh l-a mustrat pentru că pe nedrept i-a pîrît pe cei trei nevinovați înaintea împăratului. Iar pe împărat l-a învățat că nu cei trei condamnați de el erau vinovați și i-a spus că numai din invidie au fost pîrîți cum că ar fi niște răzvrătiți vrednici de moarte. Așadar, prin această vedenie i-a eliberat Sfîntul de la condamnarea la moarte.
Dintre multele istorisiri care îl au ca erou, cea mai cunoscută este cea a fiicelor unui om bogat care își pierduse averea. Se spune că Sfîntul Nicolae, impresionat de rugăciunile nobilului scăpătat, ce nu-și putea căsători cele trei fiice din cauza sărăciei, a decis să intervină. Două nopți la rînd, Sfîntul Nicolae a aruncat printr-o fereastră a castelului, ce era veșnic deschisă, un sac cu bani. A treia noapte a găsit fereastra închisă. Hotărît să-și îndeplinească misiunea pînă la capăt, s-a urcat pe acoperiș, a aruncat sacul cu bani prin horn, iar șosetele puse pe cămin la uscat s-au umplut de monede de aur. Sf. Nicolae l-a rugat pe tatăl fetelor să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentației de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el.
Mîna dreaptă a Sf. Nicolae, păstrată la o biserică din Capitală
Biserica Sfîntul Gheorghe Nou din București păstrează mîna dreapta a Sfîntului Nicolae, dăruită, potrivit documentelor, de Arhiepiscopia din Bari domnitorului Mihai Viteazul. Creștinii care se reculeg zilele acestea în fața raclei știu povestea Sfîntului Nicolae, așa cum a fost ea reținută în izvoarele ortodoxe. Nicolae a fost un creștin prigonit și închis pentru credință. Ideea de dărnicie vine din povestea celor trei fete sărmane, care nu se puteau mărita, pentru că nu aveau zestre. Nicolae le-a dat trei pungi cu galbeni, ca să nu cadă în păcatul desfrîului. Sînt peste 400 de ani de cînd Mihai Viteazul ar fi adus de la Bari mîna dreaptă a Sfîntului Nicolae. Reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române spun că a fost un dar din partea italienilor, pentru luptele duse de domnitorul nostru. Lucrările de renovare a Bisericii Sf. Gheorghe Nou au scos la iveală un document lăsat în 1599 chiar de Mihai Viteazul. O inscripție cu litere chirilice, pusă lîngă caseta de aur în care au fost ferecate moaștele.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!