Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică, zi magică
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Dimensiune font:
Autor: M.Ex.,
21.11.2017
Pentru ca bucuria sărbătorii să fie și mai mare, Biserica a rînduit ca, pe 21 noiembrie, să fie dezlegare la pește
În această zi, copiii pun ramuri de măr în apă pentru a avea la Anul Nou sorcovă cu flori dalbe de măr
Prăznuirea Intrării Maicii Domnului în Biserică este celebrată atît de creștinii ortodocși, cît și de romano-catolici, an de an, pe 21 noiembrie. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care Sfinții Ioachim și Ana au dus-o pe fiica lor Maria, în vîrstă de trei ani, la Templul din Ierusalim, după făgăduință. Vechea denumire a sărbătorii în calendarul ortodox este Ovidenia, Obrejania sau Vovidenia (termen ce provine din slavonă, în care văvedenie înseamnă intrare). În popor, Ovidenia este socotită drept zi magică. În această zi se fac previziuni despre vreme și oamenii se împacă unii cu alții prin iertare. Există superstiția că dacă pui la icoane un vas cu apă și aprinzi o lumînare, apa aceea poate fi bună de leac în diverse boli. Se spune că în ziua de Ovidenie se deschid cerurile și cei neprihăniți cu duhul pot înțelege graiul animalelor. De Ovidenie se ung ușile și ferestrele cu usturoi împotriva relelor și a farmecelor care acum încep să lucreze. Se fac pomeni pentru cei înecați și pentru cei morți fără lumînare. Cei care țin Ovidenia cred că vor avea spor în hambare și belșug în casă; tot astfel se spune că ologii se pot vindeca de Ovidenie. Considerată o zi magică, Ovidenia este ținută cu sfințenie la sate.
Celebrată la 21 noiembrie de întreaga creștinătate, ziua în care se prăznuiește Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cea mai nouă sărbătoare dedicată Fecioarei Maria. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului sau Sărbătoarea Luminii s-a ținut, prima dată, în secolul al VI-lea cînd, lîngă ruinele templului unde a crescut, a fost construită o biserică închinată Fecioarei Maria. Sărbătoarea este marcată cu cruce roșie în calendar și cu dezlegare la pește.
Maria și-a petrecut întreaga copilărie la templu
În Evanghelia după Iacov se povestește că Ana, cea care avea să fie mama Fecioarei, nu putea avea copii. Împreună cu Ioachim, bărbatul ei, se ruga neîncetat să fie binecuvîntată cu un copil. Cei doi aduceau jertfă în fiecare an pentru ca rugăciunile să le fie ascultate și bine primite. În al cincizecilea an al căsătoriei lor, marele preot le-a refuzat ofranda, numindu-i păcătoși. Cei doi, însă, nu s-au răzvrătit, nu s-au îndepărtat de Dumnezeu, ci au continuat să spere, să se roage și să țină post. În același timp, promiteau că, dacă vor avea un copil, îl vor închina lui Dumnezeu. Într-o bună zi, Arhanghelul Gavriil i s-a arătat lui Ioachim, spunîndu-i că va avea un copil care se va umple de Duh Sfînt din chiar pîntecele mamei sale și va fi vas ales al lui Dumnezeu. Spusele Arhanghelului Gavriil s-au adeverit și, peste nouă luni, Ana a născut-o pe Maria, cea care, fără a cunoaște bărbat, avea să fie Maica Domnului nostru, Iisus Christos. Ioachim și Ana și-au ținut promisiunea și au dus-o pe Maria, fiica lor, la templu, într-o zi de 21 noiembrie, pe cînd aceasta avea doar 3 ani. Aici, la templu, Maria și-a petrecut întreaga copilărie, crescînd în curățenie sufletească, rugîndu-se neîncetat și citind Scriptura împreună cu alte fecioare, văduve și preoți. Fecioara Maria a petrecut astfel 12 ani, pînă cînd același Arhanghel Gavriil a vestit-o că-L va naște pe Iisus, Fiul Domnului. Ca să rămînă nepătată în fața lumii, Fecioara Maria a părăsit templul și s-a logodit cu Iosif, martorul fecioriei ei și al miracolului divin al nașterii pruncului Iisus.
Domnul a preamărit pe veci numele tău
Tradiția Bisericii ne spune că, atunci cînd îngerul Gavriil i-a zis Anei că pîntecul ei va rodi, ea a exclamat cu bucurie: Dacă voi naște prunc, băiat sau fată, îl voi dărui lui Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieții sale! Astfel, după ce Maria a împlinit trei ani, părinții au dus-o în Biserică, încredințînd-o preoților. Arhiereul Zaharia, cel ce avea să devină tatăl lui Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, a întîmpinat fecioara și a purtat-o prin cele mai tainice lăcașuri ale Templului, binecuvîntînd-o: Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfîrșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel. Apoi a așezat-o pe a treia treaptă a altarului și copila a uitat de părinții ei care s-au întors acasă uimiți și mulțumiți că Maria nu a privit înapoi. Astfel, Fecioara a rămas în Templul Domnului timp de doisprezece ani, pînă la apropierea vestirii că în pîntecul ei se zămislește Fiul lui Dumnezeu.
Eveniment consemnat în Sfînta Scriptură
Informații despre acest eveniment din viața Maicii Domnului avem în Evanghelia după Iacov sau Protoevanghelia, o scriere apocrifă din secolul II. Este demn de precizat că, dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, doar Bunavestire are la bază un eveniment istoric consemnat în Sfînta Scriptură (Luca I, 26-38). Despre celelalte sărbători, evangheliile canonice nu ne dau mărturii, informațiile provenind din Sfînta Tradiție și din evangheliile necanonice (apocrife). Deși nu era instituită oficial, sărbătoarea a existat înainte de secolul VI. În acest sens există o mențiune a ei din secolul IV, făcută de Sf. Grigorie de Nyssa. Se pare că data de 21 noiembrie reprezintă data sfințirii unei biserici cu acest hram în 543 (biserica ridicată de Iustinian cel Mare lîngă zidul ruinat al Templului).
De Ovidenie, e bine ca oamenii certați să se împace
Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică este numită de popor Vovidenie sau Ovidenie, cuvînt tradus din vedenie, adică lumină. De aceea, este considerată o zi a luminii, cînd credincioșii se roagă să nu fie învinsă de întuneric și ca moartea să nu înfrîngă viața. Se aprind lumînări pentru morți pentru a avea cale luminată pe cealaltă lume.
În noaptea de Ovidenie, cînd se credea că se deschide cerul și animalele vorbesc, se priveghea la lumina unei lumînări încolăcite pe farfurie.
Există și superstiția că dacă pui la icoane un vas cu apă și aprinzi o lumînare, apa poate fi bună de leac în diverse boli.
Azi se fac previziuni meteorologice. Dacă de ziua intrării Maicii Domnului în biserică este soare și senin, vara de anul viitor va fi secetoasă. Dacă vor fi nori, peste an vor fi epidemii și, de va ninge, va fi iarnă grea.
În popor, sărbătoarea este asociată cu simbolurile luminii: candela, lumînarea, focul și soarele. Pentru reușita copiilor dintr-o familie, candela trebuie să fie aprinsă în căminul fiecărui credincios, iar focul să ardă în cămin toată noaptea
Pentru copiii morți nebotezați, dar și pentru oamenii care au murit fără lumînare, în această zi se fac praznice și se împart pomeni însoțite de lumînări aprinse.
Cei în viață dau de pomană lumînări aprinse deoarece există credința că lumina dată de Ovidenie va arde veșnic pe lumea cealaltă pentru sufletul celui care o dăruiește.
Se crede că de Ovidenie se deschid cerurile și că, acum, cei cu sufletul curat pot înțelege graiul animalelor.
Tot acum, e bine ca oamenii certați să-și ceară iertare și să se împace.
Pentru protecția gospodăriei, dar și împotriva relelor și farmecelor care acum încep să lucreze se ung ușile și ferestrele cu usturoi. Ca să aibă spor și belșug în casă, în această zi oamenii nu trebuie să lucreze.
Cum arată icoana
Scena Intrării Maicii Domnului în Biserică este descrisă în Erminii, de obicei, astfel: interiorul unui templu, cu un amvon în partea dreaptă sau stîngă. În amvon este înfățișat proorocul Zaharia. Este reprezentat în vîrstă, cu barbă ascuțită, îmbrăcat în veșminte preoțești, cu mîinile întinse, primind-o pe Maica Domnului. Ea se află în mijlocul scenei, lîngă amvon, cu mîinile întinse către Zaharia. În spatele Maicii Domnului se află părinții ei, Sfinții Ioachim și Ana. În spatele sau în fața lor, un grup de fecioare purtînd haine de sărbătoare, cu sfeșnice în mîini.
Crengi de măr pentru Anul Nou
În această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Vasul se așază într-un loc călduros, unde să pătrundă lumina. Pînă la Anul Nou, crenguțele de măr înmuguresc și înfloresc, iar la pragul dintre ani copiii care le-au îngrijit merg cu ele la rude și la prieteni, folosindu-le ca sorcovă. De-a lungul timpului, s-a dovedit că persoanele sorcovite cu crengile de măr înflorite sînt apărate în acel an de boli, de pagubă și de întîmplări dramatice. Să nu uitam că în colindele românești se cîntă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruț, mărgăritar. Dacă am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum să nu ne întrebăm ce măr ar putea face în decembrie flori dalbe? Și de ce măr? Pentru că strămoșii noștri știau de la bătrînii lor că acea joardă a Sfîntului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceea înflorea pînă de Nașterea Domnului, înseamnă că sfîntul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguța, flori dalbe.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!