Ziua din care nu mai cîntă cucul și privighetoarea
Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Dimensiune font:
Autor: M. Ex.,
29.06.2015
În popor, sărbătoarea se numește Sîn-Petru de Vară și marchează miezul verii agrare și răstimpul secerișului
Creștinii îi prăznuiesc sîmbătă pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Biserica noastră îi sărbătorește împreună pe data de 29 iunie, zi în care au fost martirizați, în anul 67. Sfinții Petru și Pavel sînt considerați a fi principalii propovăduitori ai religiei creștine în lume. Sfîntul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia în Ierusalim, în Iudeea și în Antiohia, unde membrii Bisericii s-au numit pentru prima dată creștini. Potrivit unei vechi tradiții, Sf. Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos, dorind să arate deosebirea dintre chinurile sale și cele ale dumnezeiescului său Învățător. Pe locul unde a fost răstignit se află acum basilica Sf. Petru. Sfinții Apostoli Petru și Pavel sînt considerați ocrotitorii sistemului penitenciar din România. Tot în 29 iunie, este Sînpetrul de Vară, divinitatea care marchează în Calendarul popular mijlocul verii agrare și perioada secerișului.
Apostolul Petru
Apostolul Petru a fost pescar în Betsaida. Înainte să-l cunoască pe Iisus, purta numele de Simon. Era fratele lui Andrei, cel dintîi chemat la slujirea credinței. Sfîntul Apostol Petru a fost pescar și se numea Simon. Împreună cu fratele său Andrei își cîștigau cele de lipsă pentru trai, pescuind în apele lacului Ghenizaret. Aceasta pînă cînd auziră glasul de chemare al Mîntuitorului: Veniți după Mine și vă voi face pe voi pescari de oameni (Matei 4,19). Era într-o dimineață. Trudiseră o noapte întreagă fără să prindă nici un pește. La îndemnul lui Iisus aruncară din nou mreaja și, spre uimirea lor, mreaja se umplu de pește încît abia au putut s-o tragă la mal. După această minune, ascultară de chemarea lui Iisus și îi urmară. Au lăsat uneltele, familia, rudele și au devenit apostoli, primind o misiune nouă plină de răspundere de a vesti tainele împărăției lui Dumnezeu și de a împărtăși harul divin. Vreme de trei ani, Petru l-a însoțit pe Iisus pretutindeni: în Galileea, la Ierusalim, pe Tabor, fiind martor direct al cuvintelor și faptelor Mîntuitorului. Petru se leapadă de trei ori de Iisus, dar prin căință își recapătă, după Învierea Mîntuitorului, vrednicia de a fi Apostol. Hristos nu numai că îl iartă și reintegrează în apostolat, ci îi și încredințează misiunea de a întemeia biserica sa. În această calitate propovăduiește Evanghelia, ajungînd pînă la Roma și întărindu-i în credință pe primii creștini. Scrie cele două Epistole care îi poartă numele în Noul Testament. În anul 67, sub Împăratul Nero, este răstignit cu capul în jos și moare ca un mucenic.
Apostolul Pavel
Celălalt Apostol prăznuit în 29 iunie, Pavel, a fost un om învățat, rabin. Sf. Apostol Pavel, înainte de convertire se chema Saul (cel dorit) și era iudeu de origine din orașul Tars, capitala provinciei Cicilia. Venind de tînăr la Ierusalim, el a studiat legea, adică Scriptura Vechiului Testament, în școala învățatului Gamaliel, spre a deveni rabi. Într-adevăr, a devenit un cunoscător și apărător al legii și tradițiilor iudaice, aparținînd la secta fariseilor. În anul 33 este întîlnit la uciderea cu pietre a arhidiaconului Ștefan; el păzea hainele ucigașilor, fiind cunoscut ca un prigonitor al creștinilor. În zelul lui anticreștin, a cerut învoire de la sinedriu, ca să se ducă la Damasc, spre a-i prinde pe creștini și a-i aduce la Ierusalim, unde să fie judecați și condamnați la moarte. Pe drum însă, a fost convertit, în chip minunat, la credința cea nouă. O lumină puternică l-a învăluit și i-a luat vederea; el a căzut cu fața la pămînt, apoi a auzit un glas care i-a grăit: Saule, Saule, de ce mă prigonești ?. El a zis: Cine ești Doamne?. Același glas i-a răspuns: Eu sînt Iisus pe care tu îl prigonești. Tremurînd și plin de groază, Saul a întrebat: Doamne ce voiești să fac?. Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci (Faptele Apostolilor 9, 1-6). Însoțitorii l-au dus în Damasc, unde a primit Botezul de la preotul Anania. Devine un zelos propovăduitor al credinței în Hristos. Face drumuri lungi și obositoare, este întemnițat și bătut. Din Epistolele sale s-au păstrat paisprezece. Moare și el ca mucenic: i se taie capul cu sabia în ziua răstignirii lui Petru.
De sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel apar licuricii
Potrivit legendei, Sfinții Petru și Pavel stau în Lună: primul la dreapta, al doilea la stînga. Sfîntul Petru este cel care are cheile de la poarta și încăperile Raiului, fiind și mîna dreaptă a lui Dumnezeu. Petru ar fi și cel care stăpînește piatra, grindina și este patronul plugarilor. În popor sărbătoarea se numește Sîn-Petru de Vară și marchează miezul verii agrare și răstimpul secerișului. În multe povestiri și snoave populare Sîn-Petru apare ca un om obișnuit: îmbracă straie țărănești, lucrează pămîntul, crește vite și, desigur, pescuiește. De sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel apar licuricii care ar fi scînteile căzute pe pămînt după ce sfîntul Petru plesnește din biciul său. Licuricii vin în ajutorul celor rătăciți prin pădure, îndrumîndu-i spre potecă. În această zi încetează a mai cînta cucul și privighetoarea. Iată cum se arată în popor de ce nu mai cîntă cucul: un singur naș a avut cucul, și ăla o fost Sîmpietru. Dar cum o fost el cucul p-atunci, s-a apucat de-a furat caii lui nașu-su. Nașu-su aleargă mereu după ei, doar-doar o pune mîna pe ei. De la Sîmpietru înainte cucul nu mai cîntă, de frica nașu-su, că-l aude. Fiind pus mai mare peste încăperile Raiului, Sîn-Petru împarte hrana animalelor sălbatice și mai ales lupilor, aceasta zi fiind denumită și Sărbătoarea lupilor, și fierbe grindina pentru a o mărunți prin topire și a deveni mai puțin primejdioasă pentru oameni și ogoare.
Superstiții și tradiții de Sfîntul Petru
Sfîntul Petru este mai mare peste lupi. Pe 29 iunie se ține sărbătoarea lupilor, un obicei prin care este preîntîmpinat pericolul ca lupii să dea iama în vite. În unele zone folclorice, Sînpetru de vară este separat de o jumătate de an de fratele său, Sînpetru de iarnă, acesta din urmă fiind de fapt patronul lupilor.
Pentru a nu li se înmulți petele, oamenii pistruiați se spală cu apă pe față la miezul nopții, atunci cînd cîntă cocoșii.
Nu se bat merele ca nu cumva Dumnezeu să dea peste ogoare cu piatră la fel de mare ca aceste fructe.
Cică nu e îngăduit nici unei femei să mănînce mere pînă în această zi, fiindcă altfel îi supără pe morți. După sărbătoare însă, femeile tinere pot mînca mere, cele vîrstnice fiind nevoite să mai aștepte pînă la Sfîntul Ilie. În această zi se duc la biserică mere, zarzăre, colivă, colaci, iar cine are - și puțină miere în faguri.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!