Pe 2 februarie, Biserica prăznuiește Întîmpinarea Domnului la 40 de zile de la Naștere
În popor se spune că dacă astăzi e soare, iar ursul își vede umbra, iarna se prelungește cu încă șase săptămîni, iar dacă e vreme noroasă frigul va slăbi și primăvara e aproape
Biserica ortodoxă sărbătorește Întîmpinarea Domnului, cunoscută în popor și sub numele de Stretenia, la data de 2 februarie a fiecărui an. În această zi, se re-trăiește momentul în care Mîntuitorul e dus la templu de Fecioara Maria și Dreptul Iosif pentru a fi închinat lui Dumnezeu, potrivit vechii Legi. Tot pe 2 februarie, avea loc și slujba de purificare a mamei. Dat fiind faptul că Fecioara Maria a avut parte de o naștere imaculată cînd a dat viață Domnului nostru Iisus Hristos, ea nu ar fi fost nevoită să se supună legilor, însă a făcut acest lucru împreună cu fiul său. Odată ajunși la Templu, Sfînta Familie este primită de bătrînul preot Simeon și de proorocița Ana. Sărbătoarea Întîmpinării Domnului a fost introdusă la Roma în anul 494, cînd a înlocuit vechea serbare păgînă a Lupercaliilor, sărbătoare care îl cinstea pe zeul Pan. Acesta era omorîtorul lupilor și ocrotitorul turmelor. În partea de răsărit a Imperiului sărbătoarea a fost introdusă de către împăratul Iustinian în anul 526. Pînă în ziua de astăzi se obișnuiește ca, la 40 de zile de la naștere, mamele să își ducă copiii pentru a-i îndumnezei, precum făcuse însăși Sfînta Fecioară Maria.
Pedepsit, pînă va înțelege greșeala
Întîmpinarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la nașterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mîntuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria și dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea că orice întîi născut de parte bărbătească să fie afierosit (hărăzit - n.r.) lui Dumnezeu în a 40-a zi de la naștere. În acest moment se făcea și curățirea mamei. În Templu sînt întîmpinați de dreptul Simeon și prorocița Ana. Potrivit tradiției, Simeon a făcut parte dintre cei 72 de traducători (cîte 6 din fiecare neam al lui Israel) ai Scripturii. În secolul III î.Hr., Ptolemeu al II-lea Filadelful (285-247) îi convoacă la Alexandria pe cei 72 de înțelepți pentru a traduce Vechiul Testament în grecește, traducere care avea să poarte de aceea numele de Septuaginta. Faraonul își dorea mult această scriere în monumentala Bibliotecă din Alexandria, una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii. Cînd Simeon a ajuns la pasajul Iată, Fecioara va lua în pîntece și va naște fiu (Isaia, 7, 14), el a tradus Fecioară prin Femeie, pentru că i s-a părut de neînțeles ca o fecioară să nască. Pentru necredința sa, Dumnezeu l-a legat să nu moară pînă nu-L va vedea pe Cel născut din Fecioară. Pentru necredința sa, Dumnezeu i-a făgăduit că nu o să moară pînă nu va vedea pe Mesia născut din Fecioară (Luca 2, 25-26).
Acum slobozește pe robul Tău, Stăpîne
Simeon, om al rugăciunii, reprezintă așteptarea împlinirii profețiilor. Prin urmare, în clipa în care L-a ținut pe Iisus în brațe, Simeon avea aproape 300 de ani. În momentul în care acesta Îl ia în brațe pe Hristos, rostește: Acum slobozește (eliberează) pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău, în pace, că văzură ochii mei mîntuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor și slava poporului Tău, Israel (Luca 2, 29-32). Simeon cere a fi eliberat nu pentru că era plictisit sau obosit, ci pentru că era împlinit. Din cîntările specifice acestei sărbători aflăm că el pleacă spre a vesti și morților că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat. Părintele Teofil Părăian spune că noi sîntem mai avantajați decît dreptul Simeon, pentru că putem să-L primim pe Hristos în ființa noastră și să-L purtăm în noi nu numai cîteva clipe, ci o viață întreagă și chiar o veșnicie întreagă. Prorocița Ana simbolizează Legea și Proorocii, cele care se vor împlini în persoana lui Hristos.
Întîmpinarea Domnului, date istorice
Sărbătoarea Întîmpinării Domnului a fost introdusă la Roma de papa Gelasiu în anul 494. Astfel, a fost înlocuită străvechea sărbătoare păgînă a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, cînd aveau loc și procesiuni în jurul orașului, cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor. În Răsărit această sărbătoare s-a introdus în penultimul an al domniei împăratului Justin I (526), iar generalizarea ei s-a făcut în cursul secolului VI, începînd din anul 534, cînd împăratul Justinian a schimbat data sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, noua dată a sărbătorii Nașterii Domnului).
Pilda aducerii pruncilor la biserică, la 40 de zile după naștere
Întîmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas ca pildă și la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naștere, pentru molifta de curățire a lor și închinarea pruncilor la sfintele icoane. Mama care a născut vine în biserică și, în numele familiei, aduce pe noul-născut ofrandă lui Dumnezeu, închinîndu-l la altar. Preotul însemnează cu semnul sfintei cruci pe mamă și pe prunc, apoi punînd epitrahilul și mîna dreaptă pe capul mamei, după rostirea introducerii liturgice formată din binecuvîntare, rugăciuni începătoare și tropar (al zilei sau al întîmpinării Domnului), citește cele cinci molitfe din Aghiazmatar. Mama și pruncul închipuie în acest moment pe Maica Domnului cu Iisus în brațe în templul din Ierusalim. În rugăciunile rostite de preot se amintește despre împlinirea zilelor curățirii femeii lăuze, fapt pentru care se cere dezlegare, dar se face și cuvenita referire la împărtășirea mamei cu Sfintele Taine. În ce privește pruncul, preotul se roagă ca Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvînteze și să-l sfințească, rînduindu-i după această pregătire lumînarea botezului.
Îmbisericirea pruncului
Despre Mîntuitorul adus de Maica Domnului la templu ne spune Sfînta Evanghelie că a fost purtat în brațe de către dreptul Simeon (cf. Luca II, 28). Prin analogie cu cele petrecute în Ierusalim, în aceste clipe se săvîrșește întreaga procesiune a intrării în biserică, pînă la așezarea pruncului în fața ușilor împărătești. Rostind formula de îmbisericire, preotul ia pruncul din fața ușilor și intră cu el în biserică, zicînd mai departe: Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfîntă!. Cu aceste cuvinte, pruncul este primit între aleșii lui Dumnezeu, în calitate de catehumen. În interiorul naosului, preotul iarăși rostește: În mijlocul bisericii Te voi lăuda!, amintind astfel de prezența cetelor îngerești. În cele din urmă, apropiind pruncul de altar și închinîndu-l la icoanele împărătești, preotul arată că acesta a dobîndit dreptul de a fi primit în el, îin sensul de a deveni pe viitor jertfă vie, sfîntă, bine plăcută lui Dumnezeu (Rom. XII, 1). Pruncul de parte bărbăteasca se introduce spre închinare și în interiorul sfîntului altar. Ritul îmbisericirii se încheie cu imnul eshatologic al dreptului Simeon: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpîne.... Preotul așază pruncul jos pe solee, în fața ușilor împărătești, de unde este luat de către mamă, după ce aceasta a făcut trei închinăciuni.
Obiceiuri de Stretenie
Pentru spor și sănătate, în această zi de sărbătoare, credincioșii cinstesc icoana Maicii Domnului numită Îmblînzirea inimilor împietrite sau Profeția lui Simeon. În tradiția populară, sărbătoarea este numită și Ziua Ursului. Ursul este un personaj totemic în credința populară, asociat cu un bătrîn puternic și înțelept, în legătură cu care se pune schimbarea vremii. În multe localități rurale, și astăzi copiii mai sînt unși cu grăsime de urs, procurată de la vînători. În vremuri îndepărtate, acest obicei îl puneau în practică părinții care voiau să aibă copii puternici și sănătoși, fiind convinși că astfel, puterea proverbială a ursului este dăruită pruncilor. De asemenea, copiii sau bolnavii de sperietoare sînt afumați în această zi cu păr de urs. De Stretenie se fac și previziuni meteorologice. Dacă în această zi este soare, ursul părăsește bîrlogul; dacă-și vede umbra, el se sperie și intră din nou în bîrlog, prevestind astfel prelungirea iernii cu șase săptămîni. Dacă în ziua praznicului cerul este înnorat, ursul nu-și vede umbra; el părăsește bîrlogul, anticipînd apropierea primăverii și încălzirea vremii. În ziua praznicului, este bine ca mamele ai căror copii sînt bolnavi să dăruiască lucruri de îmbrăcăminte copiilor săraci. Practicarea acestui ritual aduce bucurii și alungă boala din familiile generoase.
Întîmpinarea Domnului în iconografie
Scenele care reprezintă ducerea Mîntuitorului la templu, ni-L prezintă pe Hristos fie ca fiind purtat pe brațe de Maica Sa, spre a fi oferit dreptului Simeon, fie ținut în brațe de bătrînul Simeon. Pruncul nu este gol, ci îmbrăcat. În spatele Maicii Domnului stă cucernic dreptul Iosif, ținînd într-o colivie două turturele pe care le aduce la templu ca jertfă, după Legea mozaică. Prorocița Ana, cea care L-a slujit pe Dumnezeu în templu din tinerețea ei în post și în rugăciuni (Lc. 2, 37), este redată în spatele dreptului Simeon, avînd în brațe pergamentul pe care stă scris: Pruncul a întărit cerul și pămîntul.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!