Se spune că astăzi, San-George ia cheile de la Sîmedru, cel căruia îi place doar anotimpul rece, pentru a deschide drumul naturii spre viață
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfîntul Mucenic Gheorghe. Considerat patronul spiritual al armatei, ca și Sfîntul Arhanghel Mihail, era originar din provincia Capadocia din Asia Mică, actualul teritoriu al Turciei. Sfîntul Mucenic Gheorghe a fost soldat în armata romană și a avut o carieră strălucită. A fost unul dintre cei mai iluștri oameni de arme ai timpului său. Avînd o educație aleasă, a ajuns tribun și a fost numit comandant al armatei imperiale. Viața tribunului Gheorghe a luat însă o întorsătură neașteptată cînd împăratul Dioclețian a aflat că este creștin și îl mărturisește pe Hristos. Împăratul a poruncit atunci ca nesupusul Gheorghe să fie torturat, pentru a fi dat exemplu în fața ostașilor. Sfîntul ieșea însă nevătămat din toate torturile într-un chip miraculos. La data de 23 aprilie, din ordinul împăratului, Sfîntul Gheorghe a fost decapitat în provincia Nicomidia. Sfîntul Gheorghe a săvîrșit minuni atît în timpul vieții, cît și după moarte. În credința populară, Sf. Gheorghe este asociat cu omorîrea balaurului. O legendă care datează din secolul XII spune că minunea s-a petrecut aproape de Palestina, lîngă cetatea Viritului, peste marea cea mare a Siriei, spre muntele Libanului. Se spune că un șarpe cu dimensiuni uriașe îi ucidea pe locuitorii cetății, care se aventurau prin zonele izolate. Împăratul păgîn a fost sfătuit să-i aducă ofrandă ,,balaurului cîte un copil. Împăratul a început chiar cu fiica sa, dar Dumnezeu i l-a trimis în ajutor pe Sfîntul Gheorghe călare pe un cal. După ce a străpuns balaurul cu sulița, ostașul a dus-o pe prințesă la palatul tatălui ei. Împăratul i-a oferit viteazului mîna prințesei și jumătate din împărăție, dar oșteanul a refuzat, pentru a continua lupta pentru apărarea Bisericii lui Hristos și ajutorul săracilor. Le-a spus oamenilor că numele lui este Gheorghe. În tradiția populară sărbătoarea Sfîntului Gheorghe mai este cunoscută și sub numele de San-George. În calendarul popular, San-George este considerat a fi un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor. Se spune că atunci cînd se aud primele broaște cîntînd, San-George ia cheile de la Samedru pentru a deschide drumul naturii spre viață. În județul Brașov își sărbătoresc ziua onomastică 10.535 femei și 37.491 bărbați, care poartă numele de Georgeta, Gherghina, Georgiana, Geta, Gheorghe, George, Ghiță sau Gigi.
Obiceiuri
E bine ca astăzi să punem la ferestre și uși ramuri de salcie. În comuna Poiana Mărului, dar și în alte sate transilvane, în ajun de Sfîntul Gheorghe se pun în poartă frunze verzi de fag sau mesteacăn. Se spune că este noaptea în care hoinăresc strigoii, iar frunzele feresc sătenii de stricăciunile lor. Tot împotriva strigoilor se obișnuia a se pune lîngă poarta casei și la intrarea în grajd o grapă, așezată cu dinții în sus și cu un brăcinar de fecior cast petrecut printre ei. Un alt obicei este împodobirea donițelor de muls vacile cu multă verdeață și flori de primăvară. În dimineața de San-George, apa și verdeața tocată sînt turnate în hrana vacilor, ca să le sporească laptele și să fie protejate de toate relele. Nimeni nu are voie să doarmă în această zi, deoarece se crede că va fi somnoros întregul an.
Superstiții
- În această zi e bine să fii pișcat de urzică.
- Dacă înainte de Sfîntul Gheorghe prinzi un șarpe, îi tai capul, apoi îl porți la pălărie sau basma.
- De Sf. Gheorghe ard comorile în păduri sau pe dealuri și cine le vede noaptea luminînd, ziua le poate găsi
- Pentru a fi apărați de rele, oamenii se cîntăresc, ca să fie sprinteni pînă la anul.
- Dacă te stropești cu apă neîncepută luată dis-de-dimineață din fîntînă, apoi cu agheasmă, alungi orice vrajă din casa ta.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!