Povești din popor spun că de 17 martie, în fiecare an, ca prin minune se deschide pămîntul și toate gîngăniile, insectele și tîrîtoarele ies din pămînt și încep să-și vadă de ale lor după rînduiala lumii
O poveste veche spune că după ce Dumnezeu a făcut lumea, așa cum o vedem noi, se uita la oameni să-i vadă dacă sînt mulțumiți cu darurile pe care le-au primiț dacă le folosesc cum trebuie sau nu. A văzut odată că insectele cele mai mici, gîngăniile, unele mai mari, altele aproape nevăzute, mai mult îl supărau pe om. S-a gîndit să le adune și să facă altceva cu ele. Le-a adunat într-o lădiță, le-a încuiat și, văzînd un călător îndreptandu-se spre mare, i-a încredințat lădița, spunîndu-i să n-o deschidă și s-o arunce în mare așa cum este. Alexie - căci acesta este numele călătorului - a luat lădița, dar cînd a ajuns la malul mării, din curiozitate, nemaiputînd răbda, a deschis-o. Gîngăniile s-au risipit în toate direcțiile, printre ierburi, nisip, pietre, prin crăpăturile lemnelor și ale pomilor, prin apă. Alexie a intrat în panică atunci și a încercat din răsputeri să le adune, dar nu a reușit. De atunci, pămîntul e plin de gîngănii, fiecare cu rostul său, bine gîndit de Dumnezeu. Drept pedeapsă pentru Alexie, acesta a fost transformat de Dumnezeu în cocostîrc, astfel că și în ziua de azi el mai caută gîngăniile risipite pe pămînt. Astfel, gîngăniile ies din pămînt de Alexii, în ziua cînd ortodocșii îl prăznuiesc pe cuviosul Alexie, Omul lui Dumnezeu, și intră la loc în pămînt exact în ziua marii sărbători a Sfintei Cruci. În calendarul popular, Alexie, serbat în ziua de 17 martie, este considerat a fi patronul tuturor viețuitoarelor care au hibernat în pămînt sau au stat ascunse sub coaja copacilor și care se trezesc, acum, la viață.
Alexie a fost fiu de împărat
În calendarul creștin, 17 martie este o sărbătoarea cunoscută sub numele de Alexii și face parte din același ciclu ritualic de înnoire a timpului calendaristic, în prag de primăvara. De fapt, cuviosul Alexie s-a născut la Roma, ca fiu de împărat. Ajuns la vîrsta potrivită, tatăl său i-a ales mireasă și l-a dus la cununie, dar Alexie și-a binecuvîntat mireasa, apoi i-a înapoiat inelul și a plecat, în ascuns, spre Edesa. Acolo, în jurul bisericii, îmbrăcat sărac, hrănindu-se din mila enoriașilor, a trăit 18 ani. A propovăduit învățătura creștină. O vreme a fost și stareț la o mănăstire, dar, considerîndu-se nedemn, s-a reîntors la casa părintească, unde a trăit fără a spune nimănui cine este ca un cerșetor, nerecunoscut de nimeni. Sfîntul a slujit la curtea părintelui său pînă s-a sfîrșit din viață. Într-o dimineață, clopotele au pornit să bată singure. Intrat în camera slujitoului cel sărac, împăratul a aflat cu durere, din scrisoarea de adio, că sluga plecată la Domnul era chiar fiul său. Toată săptămîna aceea părinții și soția lui Alexie au șezut în biserică, plîngînd lîngă cinstitele moașe. Dar împăratul a poruncit să se pregătească o raclă de marmură, împodobită cu smarald și aur, apoi au pus într-însa pe Sfîntul Alexie, omul lui Dumnezeu. Și îndată a izvorît din sfintele moaște mir cu bună mireasmă și a umplut racla, încît se ungeau cu acel mir toți pentru vindecarea tuturor neputințelor. Și au făcut îngropare cinstită Sfîntului Alexie, omul lui Dumnezeu, slăvind pe Dumnezeu, Cel preamărit și închinat în Treime. Alexie a fost supranumit și Omul cel cald al lui Dumnezeu. Trupul i-a fost îngropat în Biserica Sf. Ap. Petru.
Ziua Șarpelui
Se crede că Alexie dezgheață pămîntul și aduce vremea bună. În unele sate, Alexiile erau cunoscute și sub denumirea de Ziua Șarpelui, deoarece se consideră că în această zi șerpii ies din pămăntul în care au hibernat timp de 6 luni. Această credință impunea interdicții specifice de muncă. În mod special, femeile nu aveau voie să toarcă, să țese, să depene sau să foloseasca foarfecele, acul sau furca de tors. Era interzis, de asemenea, a se aduce în casa lut și surcele, iar dacă lutul era adus din timp, acum se înmuia cu apă si se astupau cu el toate gaurile și fisurile de la sobă, crezîndu-se că, in felul acesta, se astupau și ochii șarpelui iar oamenii erau feriți de mușcptura lui. Din această zi le era permis oamenilor sa ucidă sarpele, atunci cînd acesta le ieșea in cale. În dimineața zilei de 17 martie, oricine trece prin satele din Bucovina mai poate surprinde focuri aprinse prin livezi, adevărați martori ai unei sărbatori tradiționale puternic ancorată în viața localnicilor, dar care cu timpul s-a mai păstrat doar prin miezul ei religios.
Obiceiuri de Alexii
Gospodăriilor sînt purificate, acum, prin afumare și zgomote. De aceea, în zori, în gradini se aprind focuri în care sînt puse să ardă fructele sfintite la Ziua Crucii (14 septembrie). Tinerii sar peste focurile făcute din frunzele strînse cu o zi înainte și cocenii adunați de prin grădini, în credinta ca vor fi feriți de boli pe întreg anul și vor fi feriți și de înțepătura insectelor. Se crede că în această zi Alexie deschide pămîntul, ca toate vietățile închise aici să iasă la lumină, pe pămîntul încălzit. Toamna, de Ziua Crucii, Alexie încuie pămîntul. Dacă insectele ies înainte de Alexie, va îngheța și pomii nu vor mai rodi. Pentru ca insectele și șerpii să nu se apropie de casă, se afumă curțile, grajdurile, livezile, vitele, cu cîrpe - mai ales cu cele în care a fost dus vasul cu Pasca de Paști-, cu busuioc, tămîie, sămînță de cînepă. Cine nu respectă Alexiile, tot anul e bîntuit de boli. Tot de azi, sunt scoși și stupii afară. Femeile obișnuiau sa ia carbuni din focul aprins în castroane sau cani, și să afume, pe rînd, fiecare arbore fructifer din livadă, înconjurînd și gospodaria de trei ori. De asemenea, se considera că spiritele malefice și toate jivinele cuibărite în jurul casei în timpul iernii, puteau să fie alungate și cu ajutorul zgomotelor făcute prin lovirea unor obiecte metalice. Această zi este socotită și sărbătoarea pescarilor.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!