Doisprezece radioamatori brașoveni s-au organizat într-o celulă de criză pregătită să asigure radiocomunicațiile în cazul unui cutremur major
În orașele japoneze strivite de tsunami au căzut rețelele de telefonie și internetul. Cum se comunică într-o astfel de situație? Cum pot afla echipele de salvare că sub niște ruine există supraviețuitori, că o clădire e în flăcări, că oamenii au nevoie de apă și hrană? Singura cale de comunicație care rămîne funcțională în timpul calamităților este cea a undelor radio. În situații de urgență, radioamatorii dau o mînă de ajutor autorităților, oferind canale sigure de comunicare, informînd cu privire la situația din teren. Nu sînt militari, polițiști, medici, dar contribuția lor e la fel de importantă. Nu au nevoie de simulări și antrenamente speciale, se pregătesc zilnic, atunci cînd sucesc butoanele stațiilor și discută cu prieteni din toate colțurile Pămîntului. Deși, cît timp toate sînt bune și frumoase, autoritățile române nici nu-i bagă în seamă, în situații de urgențe le recunosc ajutorul. 12 radioamatori brașoveni s-au organizat într-o echipă de intervenție care, în cazul unui cutremur major, își vor regla stațiile pe 3,705 MHz și vor transmite neîncetat informațiile salvatoare.
Radioamatorii, mereu pe unde scurte
În acel kit de supraviețuire pe care-l are întotdeauna pregătit orice japonez și pe care e bine să-l aibă și tot românul, nu strică să puneți și un walkie talkie. Veți avea astfel ocazia ca, în cazul în care ați rămas izolați, să fiți salvați în foarte scurt timp. Dacă telefonul mobil amuțește, în stație însă aveți toate șansele să auziți o voce care vă va răspunde la SOS. Acesta este radioamatorul, un om obișnuit, dar cu o pasiune aparte: butonează o stație și ascultă în căști păcănituri și fluierături, pînă cînd prinde o voce cu care intră bucuros în vorbă. Nu veți înțelege nimic din limbajul lor, au indicative cu litere și cifre și un dicționar de expresii codate. Pot fi avocați, studenți, șoferi, bucătari, regi, în eter sînt doar radioamatori. Emit de unde nu te aștepți, din apartamente de bloc, din mașină, din cort și chiar din cosmos. Virusul radioamatorismului e răspîndit pe glob mai mult decît ne-am putea închipui și ăsta e un mare noroc. În situații de urgență, radioamatorii sînt la datorie, oferindu-și dotarea tehnică și priceperea pentru a veni în ajutorul oamenilor. În Brașov, avem peste 200 de astfel de cavaleri ai eterului pe care ne putem baza. Doisprezece dintre ei s-au organizat într-o celulă de criză care, în cazul unei nenorociri, știu ce au de făcut pentru a asigura comunicarea cu autoritățile.
În Japonia, radioamatorii nu dorm de o săptămînă
Fiecare țară are alocată cîte o frecvență pentru situații de urgență. A noastră e 3,705 MHz. În fiecare miercuri, pe această frecvență primim un buletin de știri al Federației Române de Radioamatorism. Mai avem o frecvență și pe unde ultrascurte: 145,225 MHz. Orice radioamator știe că nu are voie să intre pe aceste frecvențe, pentru că aici acționăm pentru salvarea de vieți. La fel se întîmplă acum în Japonia. Radioamatorii din această țară au cerut comunității internaționale a radioamatorilor să lase libere anumite porțiuni de benzi, ca ei să poată comunica, explică Victor Trițoiu, președintele C.S. Universitatea Brașov, secția Radioamatorism. În acest moment, radioamatorii japonezi sînt lipiți de stații, oferind informații echipelor de salvare. Cei din alte țări știu că nu trebuie deranjați, chiar dacă e vorba de vechi prieteni, trebuie lăsați să lucreze, fiecare emisie poate duce la salvarea unei vieți. După cutremurul din China din aprilie 2010, membrii clubului brașovean s-au hotărît să formeze și ei o echipă de intervenție. Au prevăzut ce are de făcut fiecare, cum și unde acționează în cazul unei situații de urgență. Este o acțiune neoficială, pentru că ISU nu are protocoale de colaborare cu radioamatorii brașoveni. Legislația română prevede ca radioamatorii să primească sprijin de la primar pînă la guvern, în activitatea lor de organizare într-o Rețea Națională de Urgență a Radioamatorilor. Dar, în realitate, autoritățile n-au făcut nicio convenție cu radioamatorii.
Stația de bază e pe Colină
În cazul unui cutremur mare, radioamatorul brașovean care a scăpat teafăr, după ce se asigură că familia lui este în regulă, se așază la stație și intră pe frecvența stabilită. Trebuie să ia legătura cu stația-mamă, aflată pe un cămin studențesc de pe Colina Universității. În situații de urgență poate cădea inclusiv curentul. Stația funcționează pe acumulatori, încărcați de un grup electrogen. Cît timp am benzină, stația merge. Țin permanent bateriile încărcate. Această stație va colecta datele de la ceilalți radioamatori și le va transmite mai departe, Federației, în București. De aici, vor ajunge la autorități. Stația acoperă întreaga Țară a Bârsei, pînă la Miercurea-Ciuc, spune radioamatorul cu indicativul YO6MP. Fiecare membru al echipei de urgență locală are sarcina de a observa ce se întîmplă în cartierul lui. Ce blocuri au suferit avarii, ce mașini s-au ciocnit, ce anume a luat foc. Merge pe teren și culege toate datele, inclusiv de la oameni care știu că sub dărîmături e cineva. Orice informație e utilă. Trei sau patru persoane vor face cu schimbul la stația de bază, restul vor fi pe teren. Bineînțeles că se vor alătura celor 12 și alți radioamatori, există un fel de cod nescris al radioamatorului care îl determină să nu poată sta deoparte atunci cînd pasiunea lui poate salva vieți.
Pasiune de o viață
Putem recunoaște unde locuiește un radioamator după sîrmele care-i pleacă de la fereastră și se înșiră pe casă, prin copaci. YO6MP s-a mutat special la etajul X, ca să poată să-și instaleze antenele. Pasiunea lui a început în școala primară cînd tatăl lui, instructorul cercului de telegrafie de la Palatul Pionierilor și militar de carieră, i-a adus acasă un radio cu galenă. Primele sunete auzite au fost cele emise de Stația de Transmisiune de la Bod. În 1976 a dat examen, dar abia în 1982 a primit autorizația de radioamator. Mi-au dat-o cu multe cîrîieli, credeau că sînt spion. Așa era atunci, te verificau miliția, securitatea, contrainformațiile și partidul, inclusiv vecinii, povestește fostul vînător de munte. A activat la Radioclubul Tractorul. Azi, toate cluburile sînt private, mai puțin cel pe care-l conduce. Radioamatorismul este singura ramură sportivă unde o autoritate națională îți verifică cunoștințele, spune Victor Trițoiu care consideră că radioamatorismul fără pregătire devine un sport periculos. Antenele pot provoca accidente, fie utilizatorului, fie unui vecin care are pace-maker. Radioamatorii de la C.S. Universitatea Brașov au un sistem de poziționare globală de radioamatori, o stație meteo aflată tot pe Colină și participă la programe internaționale, promovînd siturile naturale din Brașov. Realizează legături radio pe reflexe de Lună, pe roi de meteoriți, pe ionizări produse de Soare, pe aurore, lucruri greu de înțeles pentru noi, dar care lor de aduc mari satisfacții. Dar niciuna nu se compară cu aceea de a-și ajuta semenii, doar manipulînd undele în ionosferă.
Damblaua radio face istorie
Radioamatorii folosesc undele scurte sau ultrascurte. Mișcarea de amatori de radiotelegrafie a apărut pentru prima dată în SUA, în 1919. În 1925, a fost înființată Uniunea Internațională a Radioamatorilor. În România, primele transmisii de radioamator au avut loc în 1926, cu trei ani înainte de a funcționa primul post public de radio. Tot în acel an s-a înființat și primul radioclub, iar în 1936 a apărut Asociația Amatorilor Români de Unde Scurte. În prezent, radioamatorii din România sînt reuniți în Federația Română de Radioamatorism. Indicativul României este YO. O legătură radio se numește QSO, iar QSL-urile reprezintă un sistem de dinaintea erei digitale, cînd se expediau cărți poștale de confirmare a faptului că a avut loc comunicarea. Echipamentul unui radioamator poate costa de la 500 la 30.000 de euro. Printre radioamatorii celebri se numără și regele Spaniei, Juan Carlos (EA0JC), Marlon Brando și regele Hussein al Iordaniei. Aproape fiecare echipaj uman care iese în spațiul extraatmosferic are un cosmonaut radioamator, iar mai mult de jumătate dintre angajații NASA sînt radioamatori.
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
