Preotul cu chitara

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 03.09.2010

• Părintele paroh Costin Butnar cîntă cu copiii din Teliu cîntece de munte, la chitară şi muzicuţă

În anii ’70, folkul era considerat muzica generaţiei nonconformiste. Astăzi, percepţia s-a schimbat. Părinţii s-ar bucura să audă că odraslele lor preferă, în loc de muzică zgomotoasă, un cîntec sensibil, acompaniat de chitară. Încet-încet, ne întoarcem la folk, redescoperind frumuseţea melodiilor de suflet. Pare un pic ciudat, dar în comuna Teliu, adolescenţii s-au îndrăgostit de folk datorită unui preot. Părintele paroh Costin Butnar coboară din amvon în straie preoţeşti ca să îi înveţe să cînte la chitară. Ceea ce cîntă elevii lui e o muzică simplă, curată, cum rar mai auzi. E o muzică pe placul lui Dumnezeu.

Preot nou, la biserică nouă

În comuna Teliu, acum cinci ani, a venit un preot tînăr. A găsit doar fundaţia bisericii, iar pînă s-a construit locaşul de închinăciune, părintele Costin Butnar a slujit într-o capelă. Cu ajutorul enoriaşilor, biserica a fost săvîrşită şi, pe 18 octombrie 2009, a fost sfinţită de către Î.P.S. Laurenţiu Streza. A primit hramul „Înălţarea Domnului şi Sfinţii Ardeleni“. La loc de cinste în biserica din Teliu-Vale este astăzi o icoană unică în România, înfăţişîndu-i pe Sfinţii din Transilvania. După ce a văzut biserica zidită, părintele s-a gîndit ce alte lucruri bune ar putea face pentru săteni. Vechea lui pasiune pentru muzică i-a dat ideea de a-i învăţa pe copii să cînte la chitară cîntecele care l-au încîntat şi pe el în adolescenţă. A înfiinţat un cerc la şcoala generală şi mare i-a fost bucuria cînd a văzut că s-au înscris 35 de elevi. Cu timpul, s-au cernut cei mai talentaţi şi mai hotărîţi să înveţe acest instrument, astfel că azi, grupul folk numără zece copii care îşi acompaniază vocile la chitară, blockflote, tamburină şi muzicuţă. Au învăţat destule cîntece cît să scoată un CD. Dar visul lor nu e să ajungă vedete, deşi sînt deja artiştii comunei, ci să înveţe şi alte cîntece frumoase de la părintele care i-a făcut să îndrăgească muzica şi altfel decît din amvon.

De la chitara electrică, la cîntece de munte

Părintele Costin are 30 de ani şi de mic a fost atras de muzică. „În clasa întîi, aveam o chitară mai mare decît mine, dar cîntam cu mare drag. Am activat la Palatul Copiilor din Rîşnov, apoi la cel din Braşov, fiindcă trei ani am fost şi eu pionier. Cînd am început liceul, am făcut o formaţie de muzică pop, cu care cîntam pe la balurile bobocilor. Eu eram la chitară electrică“, povesteşte el, amintindu-şi de vremea cînd nu ştia că va ajunge preot. A făcut şi a condus mai multe coruri. Muzica părea să-i marcheze viitorul. Dar a descoperit muntele. „Marea mea iubire e muntele, pe culmile lui l-am găsit pe Dumnezeu. Chitara mea a văzut toţi munţii, mergeam cu prietenii, cîntam la foc de tabără. Am revenit astfel la chitară rece şi la folk. Pe munte, îi cînţi lui Dumnezeu şi îţi dai seama că eşti atît de mic în faţa lui“, explică părintele. În 1995, s-a hotărît să urmeze Seminarul Teologic, apoi Facultatea de Teologie, la Sibiu. Tot în această perioadă, a cunoscut-o pe Alice, pasionată şi ea de drumeţii montane şi folk. I-a devenit soţie şi au acum două fetiţe cu nume greceşti: Atena şi Sofia. Auzind că se face o nouă parohie la Teliu, a venit aici cu gînduri mari. Şi la toate a reuşit să le dea viaţă.

„Constructor de biserică, dar şi de suflete“

Credincioşii îl îndrăgesc pe părintele Costin nu numai pentru slujbele pline de simţire, ci şi pentru ceea ce face pentru copii. O spune chiar el: „sînt constructor de biserică, dar şi de suflete. E importantă şi construirea locaşului sfînt, pentru că va dăinui peste veacuri. Dar la fel de important este şi să insufli copiilor tragere de inimă spre cultură“. Elevii din Teliu au prins drag de orele de chitară şi sînt bucuroşi că acum pot cînta singuri cîteva melodii. Piesa lor de rezistenţă este „Fata din Caraiman“, un celebru cîntec de munte, ştiut de toate generaţiile de montaniarzi. Au învăţat şi teorie muzicală, ba chiar au trecut la următoarea etapă: compoziţiile proprii. „Copiii din mediul rural nu prea merg în vacanţe, aşa că părinţii se bucură că, în loc de discotecă, vin la cercul de chitară. Facem şi excursii pe munte, unde învăţăm să preţuim natura, dar şi să-l căutăm pe Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu locuieşte peste tot, iar pe munte eşti cel mai aproape de El“, spune părintele. Copiii au cîntat la toate sărbătorile comunei, la festivalul local „Cîntec de suflet românesc“, şi părintele Costin e foarte mîndru de ei. Nu regretă o clipă alegerea făcută acum 15 ani. „A trebuit să aleg între scenă şi preoţie. M-a tentat să am o formaţie, dar împlinirea mea vine acum prin aceşti copii. E o mare bucurie pentru mine să le împărtăşesc ceea ce am învăţat. Nu vreau să ies în faţă, ei sînt artiştii, eu ţin să rămîn preot“, mărturiseşte preotul folkist.

Copii care cîntă la chitară cu sufletul

De curînd, părintele a acceptat să cînte singur într-un spectacol, dar asta numai fiindcă a fost vorba de un eveniment caritabil. A cîntat pentru Siluan Bota, bebeluşul din Zărneşti care încă nu a împlinit şase luni, dar care suferă de o boală hepatică cruntă: ciroză şi hipoplazie a căilor biliare. Dar altfel, preferă să nu fie în lumina reflectoarelor, ci doar să-i îndrume pe elevii din Teliu. Nici în biserică nu şi-a adus chitara, „nu pentru că spaţiul sfînt s-ar desacraliza, ci pentru că avem o rînduială. Şi pentru că nu vreau să transformăm biserica în sală de spectacole, avem în comună săli speciale pentru manifestări culturale, primarul Vasile Şerban s-a îngrijit de acest lucru“. Refuză invitaţiile televiziunilor, nu vrea să fie considerat solist, deşi cîntă dumnezeieşte. Dirijează însă Corul Protopopiatului din Săcele. Şi, bineînţeles, în fiecare duminică, în altarul bisericii din Teliu-Vale. Acasă, însă, ia chitara din cui şi cîntă împreună cu preoteasa. „Nu e importantă virtuozitatea, ci sufletul pe care îl pui în cîntec. Acest lucru am încercat să-l insuflu şi copiilor şi, chiar dacă mai au multe de învăţat din punct de vedere tehnic, oricine îi ascultă le simte bucuria şi sensibilitatea din suflete“, spune părintele. Planurile lui sînt să-i vadă stăpînind bine instrumentele şi să ajungă oameni mari.
Pentru biserică, îşi doreşte să aştearnă cît mai curînd picturile pe pereţi. Iar pentru noi, toţi, să fim mai buni şi să punem suflet în tot ceea ce facem în numele Domnului.

Sfinţii Ardealului

• În anul 1950, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe a hotărît să fie trecuţi în calendarele ortodoxe româneşti acei ierarhi, călugări şi credincioşi români care şi-au slujit în mod deosebit neamul şi ortodoxia. Pe 24 aprilie îi prăznuim pe Sfinţii Ierarhi şi Mărturisitori Ilie Iorest şi Sava Brancovici, mitropoliţii Transilvaniei, şi pe Iosif Mărturisitorul, episcop al Maramureşului. La 21 octombrie, Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe cuvioşii mărturisitori Visarion din Sarai şi Sofronie de la Cioara, Sfîntul Mucenic Oprea din Săliştea Sibiului şi sfinţii preoţi mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel. În prezent, se fac demersuri pentru canonizarea mitropolitului Andrei Şaguna, căruia i se mai spune şi Andrei cel Mare al Ardealului.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: