România hazlie

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 30.07.2010

• Coţofenii din Dos, Pianu de Sus, Cracii Doamnei, Vaideeni sînt nume de localităţi care stîrnesc rîsul
• Braşovul participă şi el la lista toponimelor haioase cu Fundata, Netotu şi Valea Crăpăturii

Românii sînt glumeţi, se pricep să pună porecle şi să boteze locuri şi localităţi cu denumiri haioase. Originea acestor nume se pierde în timp, azi nu se mai ştie cine şi de ce a glumit pe seama locuitorilor atribuind aşezărilor nume comice. Chiar dacă prima oară, odată cu reforma lui Cuza, aceste denumiri au fost schimbate, iar a doua oară, în timpul regimului comunist, unele toponime au rezistat timpului, spre hazul celor ce le pronunţă şi, uneori, făcîndu-i să roşească pe localnici. Oltenii au de departe cele mai multe denumiri ciudate, dar şi în Braşov găsim cîteva. Cum ar fi să locuiţi în aceste vremuri de inundaţii în Bărcuţ, Pîrîul Rece sau Fîntîna? Să fiţi braşovean cu buletin de Iaşi sau Veneţia de Jos? Să locuiţi în Criţ, dar să nu vă placă paharul? Cum se simt doamnele din Caţa şi ce părere au de geografia locală braşovenii care stau la poalele Tîmpei?

Să stai la poalele Tîmpei

Există şi o Românie născută din imaginaţia şi spiritul de glumă al localnicilor. Unele localităţi fac femeile să roşească, avînd denumiri obscene, altele stîrnesc rîsul, fiind porecle ironice la adresa metehnelor locuitorilor.
Braşovenii au fost ceva mai rezervaţi, puţine sînt toponimele care ne-ar putea face de ruşine. Totuşi, dacă am începe chiar cu Braşovul, de-a lungul istoriei a avut şi el o perioadă (între 8 septembrie 1950 şi 24 decembrie 1960) în care nu s-a putut mîndri cu numele pe care l-a purtat: Stalin. Tîmpa este un cuvînt care poate da naştere la interpretări. Tîmp înseamnă tocit, ştirb, dar şi obtuz, tont, prost. Zona limitrofă ar putea fi o mare tîmpenie, iar localnicii, nişte tîmpi. În realitate, denumirea are o rădăcină latină, mulţi istorici originînd „Tâmpa“ în latinescul „tempus“ (timp). Nici locuitorii din Stupini nu sînt prea bucuroşi cînd străinii le greşesc numele şi le spun stupizi.
Strada Tîrgul Boilor s-a transformat în N. Titulescu, ca să nu se simtă jenaţi riveranii, iar „Gaura dulce“, „Curul Cerbului“, „La Varice“, denumiri extrem de folosite pînă în 1990, au dispărut. S-a păstrat însă în toponimia populară Spurcata, ca denumire pentru canalele urbane urît mirositoare. Pîrtia Sulinarul din Poiana Braşov are şi ea conotaţiile ei amuzante.

Găinari, Beşimbac, Kaca şi Netotu

În judeţ, avem cîteva denumiri amuzante, mai vechi sau mai noi. Astfel, locuitorii din Holbav sînt întrebaţi dacă numele comunei vine de la „a se holba“ (a se zgîi). Vechea denumire a localităţii nu era nici ea mai reuşită: Valea Găunoasă. Nici cei din Fundata nu se simt chiar în largul lor cînd aud comentariile răutăcioase ale turiştilor. Caţa vine din săsescul Kazendorf, dar puţini ştiu acest lucru şi-şi închipuie că numele are legătură cu caţa (coţofană) sau cu porecla dată persoanelor răutăcioase şi sîcîitoare, care vorbesc mult. Dacă în germană Caţa sună bine, în maghiară e şi mai de rîs: Kaca. Cobor este un sat care ţine de comuna Ticuşu. Mai demult s-a numit Covor. Satul Gura Văii s-a numit cîndva Netotu. Dar fiindcă localnicii nu voiau să fie numiţi netoţi, numele a fost schimbat. De pîrîul cu acelaşi nume n-au scăpat însă. Nici oamenii din Olteţ n-au vrut ca în buletinul lor să fie trecută o localitate care stîrnească rîsul. Aşa că, prin anii ‘60, numele satului s-a schimbat din Beşimbac în Olteţ. Ticuşul nou este o denumire recentă. Cîndva s-a numit Găinari, ceea ce nu făcea cinste locuitorilor.

Veneţia, Betlehem, Galaţi şi Iaşi de Braşov

Cei mai mîndri însă trebuie să fie braşovenii din cele două Veneţii. Dar nici pe departe Veneţia de Sus şi Veneţia de Jos nu au legătură cu oraşul gondolelor. Numele satelor este legat de Rîul Venecioara, botezat aşa după pietrele vineţii din albia lui. Nici voilenii nu se pot lăuda că au origine franceză, cu toate că turiştii pronunţă franţuzeşte numele satului Voila.
Cei mai glumeţi şi puşi pe joc ar trebui să fie oamenii din Ludişor (ludic, referitor la joc). Tot în judeţul nostru avem şi localităţi ale căror nume derutează orice cunoscător al geografiei. Beclean este numit în dialectul săsesc Betlehem, fără nicio legătură cu oraşul în care s-a născut Iisus. Sînpetru mai e numit şi Petersburg, deşi nu seamănă deloc cu metropola rusească Sankt Petersburg. Mai avem şi un Iaşi, cu toate că aici nu trăiesc moldoveni. Nici în Galaţi nu au trăit moldoveni, dar aşa se numea un sat de lîngă Făgăraş, transformat azi în cartier al municipiului. Cu toate că în acte sînt făgărăşeni, locuitorii îşi spun şi azi gălăţeni. Pîrîul Scroafei e o veche denumire care s-a păstrat, cu toate că nu e chiar drăguţă. Munţii Piatra Craiului au şi ei toponime cu înţelesuri obscene: Şaua Funduri sau Valea Crăpăturii. Iar mai nou, de cînd cu prăbuşirea elicopterului israelian, ne-am familiarizat cu Valea Gaura. Tot în Bucegi mai avem şi culmea Căpăţîna Porcului, care e totuşi mai mare decît Capul Mare de lîngă Rupea.

De la Cioca-Boca, la Udaţi-Mînzu

Prin ţară, însă, denumirile haioase sînt multe şi deochiate. În judeţul Vîlcea, există localităţile Măciuca, Mădulari şi Valea Căcăcioasa. În judeţul Buzău, un sat a primit numele Udaţi-Mînzu. Afumaţi şi Flămînzeni sînt în judeţul Ilfov, Amărăştii de Jos în Dolj, Vaideeni, în Vîlcea, denumiri care îi fac pe localnici să se simtă pesimişti. Cei din Jena (Timiş) sînt şi ei jenaţi. În Prahova, există un indicator pe care scrie „Urlaţi-5 kilometri“. De Băicoi ce să mai zicem? Localitatea e subiect de bancuri.
În judeţul Suceava, toţi locuitorii unui sat îşi spun cumpărători pentru simplul motiv că locuiesc în Cumpărătura. Vecinii lor au o adresă şi mai cumplită: Pîrţeştii de Sus şi Pîrţeştii de Jos. Se spune că Banatul are trei zdrenţe: Sacu, Cîrpa şi Nădrag. Calu din Neamţ are perechea tocmai în Maramureş, la Iapa. Tot animalele au inspirat şi numele satelor Gura Cuţului (Alba), Coţofenii din Faţă şi Coţofenii din Dos (Dolj), Cîinelu de Sus/Jos (Hunedoara). Pe lîngă Peştera Muierii, mai avem şi Peştera Gaura Fetei (Banat). Fostul sat Risipiţi a primit denumirea Unirea. În topul celor mai ciudate nume de localităţi româneşti merită amintite şi Borăscu (Gorj), Pianu de Sus (Alba), Scurtu Mare (Teleorman), Ciumeghiu (Bihor), Magazia (Bacău), Satchinez (Timiş), Glodenii Gîndului (Iaşi), Cioca-Boca (Iaşi), Sperieţi (Mehedinţi), Muieruşu (Dolj), Beu (Mureş), Găureni (Iaşi), Mierleştii de Sus (Olt), Spermezeu (Bistriţa-Năsăud), Vărsătura (Brăila), Sculeni (Iaşi), Beliş (Cluj), Cracii Doamnei (Vâlcea), Schitul Pătrunsa (Vâlcea).

Bran din Franţa, Predeal din Canada

• Uneori, geografia joacă feste. Există un sat Siria în judeţul Arad, Liban, în Harghita şi Butan, în Bihor. Şi toponimiile braşovene au migrat în lume. În Franţa există localitatea Bran. În Montreal, o stradă se numeşte Predeal. În mai multe ţări, cîteva străzi au primit numele România. Numai în Franţa, există Rue de Roumanie în 8 oraşe: Rennes, Coueron, La Barboule, Le Mans, Aulnays Sous Bois, Vichy, Yutz şi Le Creusot. Aceeaşi denumire o are şi o stradă din oraşul belgian Mons. Braşov apare în denumirea unei localităţi din Rusia, Brasovo, raionul Brasovski.

De prin lume adunate

• Nici străinii nu sînt mai prejos cînd vine vorba de nomenclatura hazlie, dacă nu chiar obscenă, a localităţilor. Există oraşe ca Wagga Wagga (Australia), Dead Chinaman (Papua New Guinea), Sexi (Peru), Ass (Ucraina) sau My Large Intestine (SUA). În Austria, întîlnim oraşul Fucking, iar în SUA, French Lick şi Hooker. Americanii sînt campioni la botezat oraşe cu nume trăsnite: Why, Climax, Burning Well, Poopoo, Needmore, Disappointment, Hell, Whiskey Dick Mountain, Hygiene, Okay, Normal, No Name sau Hot Coffee, Boring. Există şi localităţi cu denumiri imposibil de ţinut minte, cum ar fi Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogogoch (Ţara Galilor) şi Taumatawhakatangihangakoauauotamateapokaiwhenuakitanatahu din Noua Zeelandă.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: