Profesorul celor mai buni elevi din România

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 07.05.2010

• Braşoveanul Radu Gologan pregăteşte lotul olimpic de matematică
• El crede că tinerii de azi sînt mai inteligenţi, iar profesorii de matematică buni, mai rari

Fost olimpic internaţional la matematică pregăteşte, la rîndul lui, elita matematicii româneşti. De opt ani, profesorul Radu Gologan coordonează lotul olimpic la această disciplină, timp în care elevii noştri au cules multe medalii de aur. Omul care antrenează minţile celor mai isteţi 100 de elevi din România este braşovean. La împlinirea a 100 de ani de la fondarea Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, preşedintele acestei instituţii crede că noua generaţie e mai inteligentă, dar nu mai vrea să lucreze în plus faţă de orele de şcoală. Iar a fi profesor de matematică nu mai tentează pe nimeni.

„Nu elita, ci superelita matematicii“

Profesorul Gologan şi-a făcut un adevărat hobby din a antrena minţile isteţe. A prins drag de copiii pasionaţi de matematică şi, de opt ani, coordonează pregătirea lotului olimpic român. Are cu cine lucra, e chiar fascinat de inteligenţa învăţăceilor săi. „Sînt mai dotaţi din punct de vedere intelectual decît noi. Azi, informaţia vine mai repede, prin Internet, e rapidă, vizuală, de la o vîrstă mică. Mintea lor e foarte ascuţită. În acelaşi timp, elevii de azi gîndesc mai pragmatic, amestecă informaţia. Unii rezolvă problemele repede şi bine, pe urmă obosesc. Aceştia dau rezultate bune în concursuri. Alţii, rezolvă problemele în mai mult timp, dar la fel de bine. Aceştia sînt buni în cercetare. Dar, într-un cuvînt, lotul nostru de azi reprezintă nu elita, ci superelita matematicii“, apreciază profesorul. Chiar ieri, la Olimpiada Balcanică de Matematică de la Chişinău, „şase copii au luat rezultate foarte bune“. Printre aceşti elevi nu sînt de data aceasta şi braşoveni, „asta pentru că aşa s-a întîmplat anul acesta. Şi Braşovul are copii în lot“.

În prima clasă de fizică de la Şaguna

Profesorul Radu Gologan s-a născut la 7 iunie 1952 la Braşov. „Bunicii mei au avut probleme cu regimul comunist, unul fusese primar, celălalt viceprimar, iar eu mă născusem într-o perioadă neagră. Ca să scăpăm de securitate, ne-am mutat la Sibiu. Eu aveam doar două luni. Dar, ne-am întors la Braşov, ca să fiu în prima clasă specială de fizică de la Şaguna. Toţi colegii mei sînt profesori universitari la Facultatea de Matematică din Braşov sau prin alte părţi. Fantastic era nu că eram buni, ci că ne-am nimerit toţi în aceeaşi clasă, cu aceeaşi tragere de inimă pentru carte“, povesteşte şagunistul. Prin clasa a XI-a s-a hotărît să urmeze matematica, după ce a ajuns olimpic internaţional. „Eu eram croit pe inginerie, tata era inginer constructor, apăruse şi Facultatea de Automatică. Dar colegii mei au mers pe matematică, m-am luat şi eu după val“, spune el, acum profesor la catedra de analiză matematică de la Politehnică. După absolvire, era să se întoarcă în oraşul natal, cu o ofertă în domeniul cercetării. Dar drumul lui a mers în altă direcţie.

Matematicieni puţini, dar buni

Pentru antrenorul olimpicilor, Braşovul înseamnă oraşul în care a învăţat să cînte la chitară, dar şi unde a descoperit matematica, corectînd tezele aduse acasă de mama lui, profesoară de matematică. În 1970 şi 1972, s-a întors de la olimpiadele din Ungaria şi Cehoslovacia cu medalii de argint şi bronz. În 1971, a cîştigat concursul Gazetei Matematice, pentru numărul mare de probleme rezolvate şi problemele propuse. Astăzi, concurentul de odinioară este cel care editează prestigioasa revistă la care s-au călit toţi matematicienii de ieri şi de azi ai României. „Luptăm din răsputeri s-o aducem la nivelul la care a fost, dar, din păcate, tinerii nu sînt tentaţi să lucreze în plus“, spune el, cu regret. Chiar dacă nu mai stau ore în şir cu nasul în culegeri de matematică şi chiar dacă elevii care au talent la această disciplină nu rămîn în domeniu, şi nici măcar în România, „nu trebuie să ne temem. Este suficient şi un procent mic de matematicieni buni. Important e ca şi ceilalţi să aibă suficientă cultură pentru muncă. Vîrfurile matematicii pot coordona excelent şi pentru asta nu e nevoie să fie în număr mare“, crede matematicianul.

Profesori mari pe salarii mici, şi invers

Olimpicii de altădată profesează şi azi în ştiinţele matematicii. Cei de azi, într-un procent mai mic. „Să zicem, cam 30% dintre ei fac matematică pură după absolvire. Mulţi se îndreaptă către domenii conexe, mai ales economie, finanţe. Din generaţia mea, doar unul a urmat Politehnica, marea majoritate sîntem în cercetare“, spune profesorul care, ca dascăl, are multe de reproşat învăţămîntului românesc. Mai bine zis, societăţii. „Marea vină nu e a profesorilor, ci a statutului lui. Un statut decăzut din cauza conducerii ministerului. Profesorul de azi e văzut de către părinţi şi elevi ca un umil prestator de servicii. Am întreabt în clasă: «Care vreţi să vă faceţi profesori?» «Cu salariile astea?», a fost răspunsul lor“, povesteşte braşoveanul. Mai cu seamă, profesorii tineri nu mai sînt dascălii de altădată. Dar şi printre ei, Gologan a întîlnit oameni de excepţie, cu har pentru matematică, de care nu a auzit nimeni. Astăzi, profesorii cer salarii mari, lucru cu care matematicianul e de acord, dacă remunerarea ar fi în funcţie de valoarea fiecărui cadru didactic. „Dar asta nu se poate, nu sîntem pregătiţi pentru aşa ceva, poate peste cîteva zeci de ani. Ori de cîte ori s-a încercat impunerea unui mod de gîndire modern, sindicatele au pledat pentru principii egalitariste, tradiţionaliste“, crede el.

Secretul subiectelor la Bac

„Profesorii se plîng de salarii mici, o situaţie care nu e chiar aşa. Cînd a fost bine plătit un profesor? Între războaie. Pe vremea lui Ceauşescu, salariul unui profesor era sub media pe ţară, şi totuşi ne făceam profesori, pentru că ne era drag să fim dascăli“, mărturiseşte braşoveanul, admiţînd că „toţi criticăm, dar participăm cu toţii la acest furt universal acceptat în România, mai rău ca în anii ’50“. Cît despre modul de evaluare din prezent, el crede că e bine că subiectele la Bacalaureat sînt mai grele. De altfel, Gologan a fost consultant atunci cînd s-a schimbat sistemul de evaluare. „Se poate lua uşor un 9. 80% din şcoli au avut note uriaşe. Ultima treime din subiecte, însă, are un grad mai mare de dificultate tocmai pentru a repara acest neajuns, al furtului general la Bac. Aici poţi prinde elevul dacă ştie sau nu ştie. Aceasta e cheia secretă a sistemului“, explică profesorul care crede că şi în România un tînăr îşi poate construi o carieră de excepţie. Dar, nu strică dacă îşi măsoară forţele şi în străinătate, dacă alege să-şi dea doctoratul la o universitate de prestigiu.

„Mă simt şi sînt efectiv braşovean“

A fost curtat şi de alte ţări care au auzit că fiecare deplasare la olimpiade a românilor înseamnă automat o medalie. I s-a propus să antreneze loturile olimpice ale altor state, dar „discuţia a fost foarte scurtă, am refuzat din start. Sînt cam 100 de ţări participante la fiecare olimpiadă. Sigur că unele vor mai mult şi caută instructori buni. Unii colegi au acceptat. Pe mine nu ma interesează. Mai ales din ţările bogate ale Orientului Apropiat vin aceste oferte, dar şi din SUA“. Matematicianul a rămas în România să scrie cărţi, articole de specialitate, să îndrume studenţii spre vîrfurile matematicii, să aducă Gazeta de Matematică (foto medalion) printre lecturile preferate ale tinerilor cu dragoste de ştiinţe. Şi, atunci cînd îi rămîne timp, să se întoarcă în Braşov, la mama lui, profesoara de la care a desluşit prima oară taina formulelor. „La Bran e casa bunicilor, ai mei sînt din Bran, Săcele, Şchei. Acestea sînt zonele mele dragi. Toţi ai mei sînt braşoveni, nu am rude în alte părţi. Iar eu mă simt şi sînt efectiv braşovean. Peste tot spun că Braşovul este oraşul meu de suflet“, mărturiseşte antrenorul isteţilor. Probabil singurul profesor din România care nu s-a plîns niciodată că elevii lui nu ştiu matematică.

Prima olimpiadă internaţională de matematică din lume, la Braşov

• În anul 1910, Adunarea Deputaţilor şi Senatul României au votat legea privind recunoaşterea Societăţii Gazeta Matematică (revista apărea din 1895). Spiru Haret a avut o scurtă intervenţie, iar Regele Carol I a promulgat legea, prin decretul regal nr. 3798. Mari matematicieni români au publicat în paginile acestei reviste: Gheorghe Ţiţeica, Traian Lalescu, Dan Barbillian. În anul 1959, la iniţiativa României, s-a organizat la Bucureşti şi Braşov, prima olimpiadă internaţională de matematică. La primele ediţii, au participat numai elevi din ţările socialiste. Astăzi, în toate marile centre de învăţămînt şi cercetare din ţară sau din străinătate există (cel puţin) un fost cîştigător al olimpiadelor naţionale sau un component al lotului olimpic.

Matematică roşie

• În anii ‘60, ideile comuniste trebuiau să se regăsească inclusiv în problemele de matematică. Iată un exemplu din Gazeta de Matematică: „Datorită grijii partidului nostru faţă de oamenii muncii, un furnalist primeşte cu 551 lei lunar mai mult decît în 1956. Să se afle cît primea lunar în 1956 furnalistul, ştiind că s-au făcut două majorări de salarii: prima în 1957 de 48%, iar a doua în 1959, de 10 %“.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: