„Lasă-ne, gazdă, în casă!“

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 24.12.2008

• O sută de copii din Braşov şi-au propus să salveze de la uitare vechile colinde din Ţara Bîrsei
• Monitorul Expres se alătură corului de voci îngereşti, urîndu-vă sănătate şi belşug, cu cei dragi alături, în sfintele zile de Crăciun

Colindatul a devenit o raritate chiar şi la sat, acolo unde s-a născut. Din vasta tradiţie orală, s-au perpetuat cam aceleaşi colinde pe care le auzim astăzi în repertoriul urătorilor de ocazie sau profesionişti. Cîntecele care vestesc Naşterea Domnului nu mai sînt primite cu emoţia de odinioară, poate şi pentru că nu mai sîntem atenţi la mesajul lor creştin. O sută de copii din Braşov şi-au propus însă să salveze de la uitare vechile colinde din ţara Bîrsei. Copiii din ansamblul „Fluieraşul“, elevi de la şcolile generale din Braşov şi Săcele, îmbrăcaţi în costume populare autentice, cîntă şi dansează, reamintindu-ne obiceiuri şi datini altădată ştiute de bunicii şi străbunicii noştri. Încă din 1996, Fluieraşii, nelipsiţi de la festivaluri folclorice, s-au făcut cunoscuţi în Braşov şi în ţară prin colindele lor nemaiauzite în nicio altă parte a ţării. Deşi mai cunoscute sînt colindele din Maramureş, cele din Ţara Bîrsei sînt la fel de frumoase şi pline de tîlc, iar melodiile originale le fac mai plăcute şi mai complexe decît cele din alte regiuni.

Din moşi-strămoşi
„Lasă-ne, gazdă, în casă!“

• Monitorul Expres vă colindă de Crăciun cu vechi colinde româneşti din Ţara Bîrsei

Colindatul a devenit o raritate chiar şi la sat, acolo unde s-a născut. Din vasta tradiţie orală, s-au perpetuat cam aceleaşi colinde pe care le auzim astăzi în repertoriul urătorilor de ocazie sau profesionişti. Cine nu cunoaşte „Steaua“, „Domn, domn să-nălţăm“, „Trei păstori“ sau „Moş Crăciun cu plete dalbe“? Au existat însă colinde minunate pe care le cîntau bunicii noştri şi care au rămas doar amintiri. Folcloriştii se străduiesc să recupereze aceste comori ale tradiţiei noastre orale de la bătrînii care nu le-au uitat. O sută de copii din Braşov şi-au propus să salveze de la uitare vechile colinde din Ţara Bîrsei. Monitorul Expres se alătură corului de voci îngereşti care vă cîntă aceste melodii vechi de peste o sută de ani şi vă colindă urîndu-vă sănătate şi belşug, cu cei dragi alături, în sfintele zile de Crăciun.

„Că s-a născut, azi, Cristos, / Într-al lui Adam folos“

Pe vremuri, colindul era un mod sărbătoresc de a trăi magicele zile ale Crăciunului. Toată suflarea se pregătea pentru întîmpinarea cum se cuvine a colindătorilor, cei mai preţioşi oaspeţi ai sărbătorilor de iarnă. Astăzi însă, cîntecele care vestesc Naşterea Domnului nu mai sînt primite cu emoţia de odinioară. Poate şi pentru că nu mai sîntem atenţi la mesajul lor creştin. Dar acum sute şi mii de ani, colindele erau mult mai multe şi mai diverse, la toate popoarele, iar la noi, în toate zonele ţării. Deşi mai cunoscute sînt colindele din Maramureş, cele din Ţara Bîrsei sînt la fel de frumoase şi pline de tîlc, iar melodiile originale le fac mai plăcute şi mai complexe decît cele din alte regiuni. Iată cum se colinda cîndva la Măieruş: „Lăudaţi pe Dumnezeu,/ Marele Arhiereu,/ Că s-a născut, azi, Cristos,/ Într-al lui Adam folos./ Dănţuiţi şi săltaţi,/ Tot ce vi s-a trîmbiţat,/ Magilor, călătoriţi,/ Pe Mesia să-l găsiţi./ Voi păstori să fluieraţi,/ Slavă lui să îi cîntaţi,/Că Maria a născut,/ Şi blestemul s-a perdut./ Noi viaţă am primit/ Şi prea mult ne-am veselit./ Şi lemnele Raiului,/ Toate astăzi dănţuiesc,/ Cu danie prăznuiesc./ Şi de-acum pînă-n vecie,/ Mila Domnului să fie“.

Cete de colindători în Ţara Făgăraşului

Muzicologul Constantin Catrina s-a preocupat cu pasiune de colindele din Ţara Făgăraşului şi Bran. „Cîntate de către ceată, despărţită în două grupe, colindele din zona Făgăraşului se particularizează prin dinamism, culoare şi forţă“, explică specialistul, amintind care este arsenalul colindătorilor: cîntatul propriu-zis, ritmul zurgălăilor, zornăitul clopoţeilor, clămpănitul şi loviturile în podea cu băţul ce susţine masca ţurcii. În unele sate se cînta o singură colindă pentru toţi, în altele exista un repertoriu foarte bogat: colinda pentru preot, primar, vînători, ciobani, pentru cei fără de copii, pentru fete de măritat, feciori de însurat. Darurile tradiţionale erau colacii de grîu, carnea de porc, la care se adăugau mai totdeauna bani şi băutură. Banii îi lua vătavul sau casierul şi constituiau fondul de cheltuieli al cetei. Colindele vechi povestesc despre naşterea Mîntuitorului, despre venirea celor trei magi şi apariţia stelei pe cer. În Ţara Bîrsei, colindatul în Ajun se face seara şi, în general, cetele sînt formate din băieţi. În schimb, în prima zi de Crăciun, încă de dimineaţă se adună cetele de flăcăi (ţurci) şi pornesc să colinde la porţile sătenilor. Feciorii trebuie să joace toate fetele care i-au primit cu colindul. În Comăna de Jos, ceata este constituită din cinci feciori din sat, numărul lor fiind respectat cu stricteţe. Fiecare flăcău are un rol bine definit, structură care s-a păstrat neschimbată din 1938. Colindatul se transformă în petrecere care ţine pînă dimineaţa cînd feciorii se trezesc devreme pentru a merge la biserică, ca să nu fie muştruluiţi de părinte. După slujbă, colindatul continuă.

„Vă răsplătim c-un colac de grîu frumos, / Ca faţa lui Cristos!“

Copiii din ansamblul „Fluieraşul“ reuşesc să aducă în casele braşovenilor spiritul Crăciunului prin cele mai vechi colinde din Ţara Bîrsei. Sînt cam 100 de prichindei de la şcolile generale din Braşov şi Săcele care, îmbrăcaţi în costume populare autentice, cîntă şi dansează, reamintindu-ne obiceiuri şi datini altădată arhicunoscute de bunicii şi străbunicii noştri. Încă din 1996, Fluieraşii, nelipsiţi de la festivaluri folclorice, s-au făcut cunoscuţi în Braşov şi în ţară prin colindele lor nemaiauzite în nicio altă parte a ţării. Învăţătoarea Silvia Tatu a ţinut ca repertoriul lor să conţină numai colinde autentice. Cum a reuşit acest lucru? Căutînd bătrîni din mai multe sate braşovene şi întrebîndu-i ce colinde se spuneau pe vremea lor. Uneori, strigăturile şi melodiile le-a găsit la moşnegi de 90 de ani, alteori la dascălii din sate. Fluieraşii au preluat şi colinde din culegeri alcătuite de specialişti, vechi şi acestea de aproape 100 de ani. Întocmai ca o veritabilă ceată de flăcăi, fluieraşii îşi încep programul cu o strigătură, culeasă de la Viştea de Jos: „Lasă-ne gazdă în casă,/ C-afară plouă de varsă,/ Şi-n tindă ninge de frige,/ Şi-n cămară-i ca ş-afară,/ Lasă-ne măcar sub şop,/ Că ţi-om spune de noroc!/ Hop! Hop! Hop-hop-hop!“. Iar după ce-şi încheie colinda, gazdele îi laudă şi spun, cum spuneau străbunii: „Vă răsplătim c-un colac de grîu frumos,/ Ca faţa lui Cristos!“. Şi tot ca pe vremuri, micii colindători răspund: „De unde-o golit, Dumnezeu să-mplinească cu sutele şi miile!“

Păstrarea vechilor colinde, un miracol

Braşoveanul George Paul Meiu, antropolog la Universitatea Concordia din Canada, este şi el preocupat de datinile din zona Braşovului. În cartea „Vin feciorii cu ţurca!“, el a descris obiceiurile de Crăciun din Comăna de Jos. Vorbind despre ceata de feciori care merg la colindat, el se întreabă „ce înseamnă aceste obiceiuri pentru nişte feciori care au în case televizoare şi casetofoane, care se deplasează conducînd Daciile taţilor lor, care fac naveta la şcoală, la oraş, care cunosc de mult gustul de Coca Cola, în primul rînd de la bufetul din sat, care merg duminică la discotecă înfiinţată într-o veche moară de pe hotarul satului?“. El crede că aceste colinde s-au păstrat aproape miraculos în zona Braşovului, fiind practicate şi azi după aceleaşi legi nescrise, în ciuda modernizării sau a situaţiei economice actuale.
Aşadar, dacă vă nimeriţi prin satele din împrejurimi, nu ezitaţi să ieşiţi la porţi, să priviţi veselia colindătorilor, să ascultaţi cu atenţie textul cîntecelor străvechi şi să încercaţi să memoraţi aceste nestemate transmise din generaţie în generaţie. Iar dacă se întîmplă să petreceţi sfîntul Crăciun în oraş, vă aduce Monitorul Expres în case colinde autentice. Ca să ne bucurăm împreună de naşterea Mîntuitorului prin cele mai vechi colinde româneşti.

Obiceiuri din Ţara Bîrsei

• Ridicatul bradului de la Dumbrăviţa are loc în prima zi a Crăciunului. Este un obicei vechi, organizat de cetele de feciori din sat. Băieţii se împart în două cete, una urcă pe deal, alta rămîne în vale. Fiecare ceată îşi alege conducătorul şi pleacă în pădure după brad, cu cel puţin o săptămînă înainte de Crăciun. Copacul trebuie să fie drept, înalt şi cu crengi uniforme. Este ridicat cu mîinile, fără niciun utilaj, acesta fiind de fapt momentul original al obiceiului. Apoi, urmează hora în jurul bradului.
• Boriţa este un dans tradiţional al comunităţii ceangăilor şi se joacă în Zizin, Săcele şi, în mod special, în Purcăreni. E jucat numai de băieţi şi datează încă de pe vremea împăratului Franz Joseph. Ei poartă o boriţă, asemănătoare cu ţurca din Transilvania, care protejează de duhurile rele. Dansul îmbină elemente tradiţionale maghiare, româneşti, turceşti şi bulgăreşti.

Vechi credinţe de Crăciun

• Există credinţa că în noaptea de Crăciun se deschide cerul şi vorbesc animalele din grajd.
• Cele 12 zile de la Crăciun încolo reprezintă anul şi pe vremuri se credea că, aşa cum vor fi acele zile aşa vor fi şi lunile de peste an. Ziua întîi de Crăciun reprezenta nu numai luna ianuarie, ci anul întreg, avînd dublă valoare prezicătoare.
• În ajun de Crăciun, oamenii îşi luau de la vecini tot ce-au dat cu împrumut, ca să aibă toată avuţia în gospodărie.
• Femeile pun un ban de metal şi o nucă în apa de spălat, spre a fi în anul ce vine mai frumoase şi bogate.
• Gospodarii, în ajunul Crăciunului, pun mîna pe toate uneltele din curte, ca să le poată folosi cu spor în anul următor.
• Cu o zi înainte de Crăciun se pune o potcoavă într-o căldare cu apă. Stăpînul casei bea primul, apoi o dă vitelor, ca să fie tari ca fierul.
• Păstorii pun sub pragul casei un drob de sare învelit, lăsîndu-l pînă la „alesul oilor“, în aprilie, cînd drobul este scos, măcinat şi amestecat cu tărîţe şi dat ca hrană, să sporească turma.
• În ajun de Crăciun se curăţă hornul, iar funinginea e pusă la rădăcina pomilor pentru rod bogat.
• În noaptea de Moş-Ajun se face priveghi, iar pe masă este aşezat un colac cu un cuţit înfipt în el.
• Masa pusă în ajun rămîne întinsă toată noaptea, timp în care focul trebuie să ardă în sobă.
• La Crăciun, pîinea se aşază pe masă, să vină belşugul, iar sub faţa de masă se pune pleavă de grîu.
• În ajun se pregătesc 12 feluri de mîncare în amintirea „Cinei cea de taină“.
• Gospodarii stau la masă cu picioarele pe topor, ca să fie tari ca fierul în anul care vine.
• Cînd primul om intrat în casă de Crăciun este bărbat, înseamnă bunăstare în anul viitor.
• În ajun de Crăciun sînt puse în tuspatru colţurile de mese căţei de usturoi şi seminţe de mere, ce apară de deochi şi farmece
• Din ajunul Crăciunului pînă la Bobotează, casă e măturată de la prag spre răsărit şi nu din fundul locuinţei spre prag, ca să vină peţitori la fata de măritat. Fetele mari nu trebuie să dea gunoiul afară din casă.
• Ca să-şi viseze ursitul, fata va posti toată ziua de ajun, iar prima îmbucătură de seară s-o pună la brîu. Cînd se culcă, întinde brîul pe jos şi face trei mătănii peste el. Aşa îşi va afla ursitul.

De roagă se roagă

(cules de la Aldea Spiridon, Şinca Veche, 1976, din cartea Junii lui Crăciunu - Colinde din Ţara Oltului, de Ion Funariu şi Alexandru Buşilă)

De roagă se roagă
da leru-i Doamne
doi la Dumnezeu
pe ei să îi sloboadă
negri vînători
jos pe vale-n josu
că ei şi-or aflatu
c-aveţi livezi verzi
mijloc de livezi
cerbu-i treţioru
în gura păltioru
în coarnele lui
cununa de zînă
şi de şaua lui
arme voiniceşti
paloşe domneşti
pe spatele lui
masă de mătasă
împletită-n şasă
de l-om putea prinde
da noi ce i-om luară?
armele i-om luară
din dar cui le-om dară?
•ui Ion le-om dară
de l-om putea prinde
da noi ce i-om luară?
cununa i-om luară
din dar cui i-om dară?
Mariei i-om dară
de l-om putea prinde
da noi ce i-om luară?
masa i-om luară
din dar cui i-om dară?
jupînesei gazdă
ca să se falească
mulţi ani să trăiască
de l-om putea prinde
cerbul cu totu
din dar cui l-om dară?
jupînului gazdă
ca să se fălească
mulţi ani să trăiască!

Brăduţ verde de mătasă

(cules de la învăţătoarea Ileana Pora din Cuciulata, 1996)
Brăduţ verde de mătasă,
Colindă-mi-l, Doamne!
Lasă-ne, gazdă, în casă!
Că d-asar-am tot umblat
Nici în casă n-am intrat.
Calu’ ni l-am potcovit
Cu potcoave de argint.
Cu săniuţa de slănină,
Am pornit pe lună plină.
I-am pus tălpi de cartaboş
Frîiele de cîrnaţi groşi.
Să fii, gazdă, sănătoasă!
Să ne dai plată frumoasă!
Un colac de grîu curat
Şi-o pecie de porc gras.
Pe faţa colacului,
Bunăstarea omului.

Cest domn bun se veseleşte

(cules de la Bîrsan Eugen, 71 de ani, Corbi, 1998)
(se cîntă şi la Sfîntul Nicolae, şi la Crăciun)
Cest domn bun se veseleşte,
Domnului, Domnu’
Da’ pe masă-mpodobeşte
Da’ pe masă de mătasă
Da’ pe masă ce mai suntu?
Suntu trii colaci de grîu,
Da’ pe trii colaci de grîu
Suntu trii vedre de vinu
Da’ pe trii vedre de vinu,
Suntu trii pahare pline
Da’ pe trii pahare pline,
Suntu, sunt şi jeturi scrise,
Jeturi scrise, mese-ntinse.
Suntu, sunt făclii aprinse;
Da’ cu alea ce să face?
D-avem fii de-a botezară
Şi mai mari de-a cununară.
Şi-aşteptam pe Dumnezeu
Să-l ospăţ şi să-l petrec
Pe sub poala cerului,
Pîn’ la poarta Raiului.
Noi cîntăm şi colindăm,
Cestui domn bun i-o-nchinăm;
I-o-nchinăm cu sănătate,
Că-i mai bună decît toate.

Steaua

(cules de la Elisabeta Şchiopu, 76 de ani, Dumbrăviţa, 1999)

Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua luminează
Şi adeverează
Steaua străluceşte,
Şi lumii vesteşte.
Că astăzi curată,
Preanevinovată,
Fecioara Maria,
Naşte pe Mesia,
În ţara vestită,
Viflaim numită.
Magii, cum zăriră
Steaua, şi porniră,
Mergînd după rază,
Pe Cristos să-l vază.
Şi dacă porniră,
Îndată-l găsiră.
Iar dacă intrară,
I se închinară.
Cu daruri gătite,
Lui Cristos menite.
Luîndu-şi, fiecare,
Bucurie mare.
Şi aici să fie,
De la tinereţe,
Pîn’ la bătrîneţe.

Colo-n sus şi mai în sus

(cules de la membrele Frăţiei Creştin-Ortodoxe „Mîngîierea” de la biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului)

Colo-n sus şi mai în sus
Colindă, Doamne, colind!
Este-o dalbă mănăstire
Dar într-însa ce era?
Un copil ce tot plîngea.
Maică-sa din grai grăia,
„Taci, puiule, nu mai plînge,
Că mama ţie-ţi va da
Două mere aurele
Să te joci frumos cu ele
Şi cheile Raiului
Raiul sfînt să-l stăpîneşti
Şi cerul să-l moşteneşti
Trandafir verde pe masă
Rămîi, gazdă, sănătoasă!

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: