Creionul a apărut pentru prima oară în Europa, sub forma unui cilindru făcut din ulei și cărbune. În cele din urmă au existat persoane care au încercat să schimbe compoziția acestuia, înlocuind cărbunele cu pigmenți în stare pulbere, oferindu-i acestuia mai multă culoare și siguranță, știind cît de toxic poate fi cărbunele. Toată lumea se întreabă cum a reușit creionul să treacă oceanul. Răspunsul este cît se poate de simplu: prin intermediul imigranților. În 1864, Joseph Binney a pus bazele companiei Peekskill Chemical Company, care producea mai multe tipuri de vopsea neagră și roșie, inclusiv oxidul roșu folosit la vopsirea depozitelor. După 20 de ani, fiul său, Edward Binney, și nepotul Harold Smith au înființat propria lor companie și au lărgit linia de producție cu două noi articole: crema pentru pantofi și cerneala de imprimantă. În 1900, aceștia au achiziționat o uzină pentru a fabrica tăblițe pentru școală și de aici le-a venit ideea pentru fabricarea creionului. Binney și Smith și-au propus să inventeze mai multe modalități care să le permită copiilor să se exprime prin intermediul culorilor. Aceștia au modificat compoziția cretei, înlocuind cărbunele cu ceară și pigmenți. Astfel în 1903 a luat naștere creionul Crayola, pe care l-au botezat astfel inspirați de Alice Binney, soția lui Edward, care a combinat cuvîntul franțuzesc craie (cretă) și oily (uleios).
Edward Moser a lucrat timp de 37 ani în această industrie, timp în care a produs nu mai puțin de 1,4 miliarde creioane colorate. Ca o ciudățenie, Edward Moser era daltonist.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!