Braşov, ţinutul cu 100 de milioane de brazi

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 18.12.2015

• Bradul este arborele cu care se identifică istoria românilor şi a Braşovului
• Dacă am împodobi toţi brazii de pe Tîmpa, n-ar mai trebui să tăiem niciun brad în România
Bradul este vedeta sărbătorilor de iarnă. Străluceşte în fiecare casă, frumos împodobit, aducînd magia Crăciunului. Copacul veşnic verde este şi simbol al vieţii, al sănătăţii, prieteniei şi al muntelui. Dar şi al Braşovului. Rădăcinile din stema cetăţii se spune că sînt de brad, iar primele împăduriri din spaţiul românesc au fost realizate cu brazi, la Braşov, acum 500 de ani. Ba chiar numele oraşului ar veni de la cuvîntul brad. Astăzi, brazii braşoveni sînt cei mai falnici şi au stabilit recorduri naţionale. Iar dacă ne uităm la suprafeţele împădurite ale judeţului, mai mult de un sfert sînt păduri de răşinoase, unde bradul creşte în voie. Plantaţi de mîna omului sau crescînd sălbatic, în rezervaţiile naturale, brazii Braşovului trec de 100 de milioane. Dacă ar fi toţi împodobiţi, am avea cei mai mulţi brazi de Crăciun din lume, jumătate de milion numai pe Tîmpa. Mai mulţi decît sînt tăiaţi în fiecare an, de Crăciun, în România.

Bradului, la munte-i place

O treime din planeta noastră este acoperită de păduri (circa patru miliarde de hectare). Conform ultimelor statistici, pădurile din România nu ocupă mai mult de 27% din suprafaţa totală a ţării. Am rămas cu mai puţin de jumătate din suprafaţa împădurită pe care o aveam în 1989. Chiar şi aşa, ţara noastră deţine încă cea mai mare suprafaţă de păduri de fag din arealul euro-asiatic şi cea mai mare suprafaţă de pădure virgină din Europa. Printre speciile cele mai ameninţate, dar şi cele mai preţioase pentru români, la loc de cinste este bradul, folosit de mii de ani pentru lemnul de calitate, dar şi în fitoterapie. Fiindcă trunchiul lui e înalt şi drept, bradul a devenit simbol al staturii impozante şi al caracterului dîrz al românului. A început să se răspîndească pe teritoriul nostru acum circa 3.000 de ani, în zonele muntoase, în amestec cu fagul şi molidul, şi aşa a rămas şi astăzi. Practic, nu există păduri numai de brazi, acestei specii îi place să trăiască în umbra altor copaci. Din acest motiv, nici statisticile nu pot preciza suprafeţele împădurite numai cu brazi. Cel mai mult, bradului îi place să trăiască în Carpaţii Orientali, la altitudini de 400-1.400 m. Se ştie, totuşi că, în România, bradul este al doilea conifer ca pondere, după molid, ocupînd 5% din suprafaţa păduroasă a ţării. În judeţul Braşov aproape 40% din suprafaţă e acoperită de păduri, din care 34% sînt specii răşinoase. Brazii se întind pe circa 15.000 de hectare şi, cum densitatea acestora este între 5.000 (în pepiniere) şi peste 10.000 la hectar, în stare naturală, un calcul simplu ne spune că Braşovul e judeţul cu 100 milioane de brazi. Cel puţin.

Brazii au oprit viiturile din Şchei

Pe vremea dacilor, pădurile ocupau suprafeţe mult mai întinse decît în prezent, mai mult de trei sferturi din spaţiul actualei Românii era numai pădure. Nu e de mirare că, tocmai datorită bogăţiei de aur verde, a apărut mai tîrziu denumirea Transilvania („Ţara de dincolo de pădure“). Strămoşii noştri exportau lemn pe Dunăre către Grecia, Italia, Asia şi Nordul Africii. Pe Columna lui Traian sînt reprezentaţi 224 arbori, printre care şi bradul. În mitologia românească acest arbore e considerat copacul vieţii şi al longevităţii, fiindcă trăieşte aproape o mie de ani. Bradul este un element de rezistenţă, prin rădăcinile lui, asigură solului stabilitate. Aşa se explică de ce, în secolul XV, braşovenii au plantat brazi pe pantele puternic înclinate ale Postăvarului, ca să stăvilească torentele care inundau uliţele. Practic, prin reîmpăduririle din Şchei, românii au conştientizat pentru prima oară în istorie că pădurile nu trebuie tăiate haotic. Astfel, din cronicile cetăţii au dispărut relatările despre viiturile catastrofale atît de frecvente înainte, cînd locuitorii cetăţii prindeau peşti în Biserica Neagră. Primele reglementări oficiale privind modul de folosire a pădurilor au apărut însă abia spre sfîrşitul secolului XVIII, mai întîi în Transilvania (1781), apoi în Bucovina.

Cel mai înalt brad din România creşte la Şinca Veche

Exterminarea bradului din Carpaţi nu este o problemă doar a zilelor noastre, cînd dispar cîte trei hectare de pădure în fiecare oră. Într-un fragment apărut în 1939 în „Flora României“, academicianul I. Simionescu trăgea un semnal de alarmă: „Sînt tăiaţi fără milă pentru scînduri, iar puieţii de brad sînt nimiciţi fără măsură la Crăciun, de cînd s-a introdus şi la noi moda Pomului de Crăciun, care înlocuieşte tot mai mult la oraşe străbunul obiceiu al Stelei“. Schimbările climatice, manifestate prin creşterea temperaturilor şi scăderea precipitaţiilor, afectează brazii, care se usucă văzînd cu ochii. Aşa s-a întîmplat şi cu brazii de pe Tîmpa. Nu agreează seceta, dar nici inundaţiile, îngheţurile tîrzii, gerurile excesive, vîntul rece şi uscat. Cu toată această nouă climă, atît de diferită de cea din Braşovul de odinioară, în pădurea de la Şinca Veche trăieşte cel mai înalt brad din România. Are 62,5 m, cu un metru mai mult decît cel din Penteleu (Buzău), deţinătorul vechiului record. Tulpina are o circumferinţă de trei metri. Falnicul brad e înalt cam cît un bloc cu 22 de etaje. World Wide Fund România vrea ca această pădure virgină, unicat în Europa, uimitor de bine conservată de milenii, să fie inclusă în patrimoniul UNESCO. Bradul braşovean va ajunge astfel protejat la nivel mondial. Însă ceea ce e şi mai spectaculos e că în pădurea de la Şinca, majoritatea brazilor au peste 55 de metri. Aici totul e încremenit, omul nu a intervenit în niciun fel, lemnul uscat e lăsat să putrezească şi să hrănească arborii tineri, contribuind astfel la regenerare. Brazii braşoveni sînt frumoşi şi mulţi. Depinde de noi dacă vom şti să ne lăudăm cu ei şi peste ani.

Ştiaţi că?

- Înălţimea medie a bradului este de 40 de metri. Cele mai scunde exemplare se găsesc în Japonia şi în nordul Asiei, unde nu cresc mai mari de un metru. Cel mai înalt brad avea 68 m înălţime şi a fost pomul de Crăciun al Washington-ului în 1950.
- Cel mai bătrîn brad din România se află în Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş şi are 500 de ani şi 40 de metri înălţime.
- Cel mai bătrîn conifer de pe planetă se găseşte în California de Est. Botezat Matusalem, are o vîrstă estimată de specialişti la 4.500 de ani.
- Acele de pin sînt aranjate potrivit numerelor Fibonacci.
- Bradul artificial a apărut în Germania, în 1880, şi era făcut din pene de gîscă.
- Există şi un rege al molizilor din România şi e tot în Braşov, mai precis în rezervaţia de seminţe din Poiana Braşov. Are 55 de metri înălţime.
- Braşovul se mai mîndreşte cu Regele Stejarilor din Homorod, un arbore bătrîn de 900 de ani.
- Literele cuvîntului „Stalin“ de pe Tîmpa au fost formate din brazi.
- Pe Tîmpa sînt 74 hectare de brazi, pe care cresc mai mult de jumătate de milion de copaci. În ţară, se taie anual pentru Crăciun, circa 300.000 de brazi.

Bradul în tradiţii braşovene

- Junii braşoveni aduc brăduţi din pădure şi îi aşază la casele cu fete, la poarta vătafului sau pe zidurile cetăţii. Bradul trebuie să fie împodobit cu steguleţe colorate şi panglici, cu tricolorul şi steagul specific grupului de juni.
- Bulzul de Moeciu este singurul preparat tradiţional românesc care foloseşte un ingredient de la brad. E un bulz ciobănesc, perpelit pe jăratic, încropit din mămăligă fierbinte şi brînză, totul învelit în coajă de brad. Se pot folosi diferite sortimente de brînză: caş, urdă, telemea, brînză frămîntată.
- O legendă spune că regele maghiar Solomon şi-a îngropat coroana lîngă un brad, ca urmăritorii să nu-i recunoască rangul. În timp, termenul coroană s-a transformat în Corona, iar brad în Braşov.
- În mitologia românească, apa Sîmbetei izvorăşte dintre rădăcinile unui brad, cel din care a fost făcută lumea, şi înconjoară Pămîntul de 7 sau 9 ori, după care se varsă în Iad, clocotind. Legenda stă la originea localităţilor Sîmbăta de Sus şi Sîmbăta de Jos.
- Ridicatul bradului de la Dumbrăviţa are loc în prima zi a Crăciunului. Este un obicei vechi, organizat de cetele de feciori din sat. Băieţii se împart în două cete, una urcă pe deal, alta rămîne în vale. Fiecare ceată îşi alege conducătorul şi pleacă în pădure după brad, cu cel puţin o săptămînă înainte de Crăciun. Copacul trebuie să fie drept, înalt şi cu crengi uniforme. Este ridicat cu mîinile, fără niciun utilaj, acesta fiind, de fapt, momentul original al obiceiului. Apoi, se face horă în jurul bradului.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: