• Ionuþ Rãzvan Dobricã a fãcut un film despre fostul hangar al IAR-ului, premiat cu locul I la consursul Oraºul 20.20
• Braºoveanul sperã ca în acest ultim bastion al industriei locale va fi amenajat un muzeu al aviaþiei
Nu e aviator, dar se pricepe la aeronave. Nu e regizor, dar a cîºtigat un premiu naþional pentru cel mai bun film. Ionuþ Rãzvan Dobricã a realizat un clip despre un loc uitat din Braºov ºi aproape necunoscut braºovenilor: hangarul IAR-ului, locul din care pînã acum 70 de ani, se înãlþau în vãzduh cele mai bune avioane româneºti. Absolut miraculos, acest hangar a supravieþuit epocii tractoarelor ºi, mai nou, dezmembrãrii meticuloase a fostei uzine. Poate cã e o întîmplare, poate cã acest hangar are un înger pãzitor, cert e cã studentul a reuºit, printr-un film distins cu premiul I, sã ne reaminteascã de gloria de odinioarã a aripilor româneºti ºi sã ne facã sã meditãm la propunerea lui de a transforma hangarul într-un muzeu al aviaþiei naþionale.
„Braºovul îsi recapãtã aripile“
„Braºovul îsi recapãtã aripile“, acesta este titlul clipului cu care Rãzvan s-a înscris în competiþia naþionalã de dezvoltare urbanã Oraºul 20.20, organizatã de Siemens. Concursul se adresa studenþilor care identificã sufletul oraºului în care locuiesc ºi care gãsesc cea mai interesantã idee pentru revigorarea acestui suflet. „În aprilie, am primit un mail de la o prietenã, cu îndemnul «încearcã-þi norocul». N-am vrut sã-l deschid, credeam cã e vreun virus. Dar, mi-am luat inima în dinþi ºi l-am citit. Mi-a plãcut ideea, sînt pasionat de istoria Braºovului, aºa cã o astfel de temã îmi venea pe suflet“, îºi aduce aminte Rãzvan. Prima etapã în realizarea filmului a fost cea mai grea. S-a tot gîndit care sã fie sufletul oraºului. „Toatã lumea se aºteaptã la Piaþa Sfatului. Încercînd sã gãsesc ceva original, mi-am adus aminte de hangarul IAR-ului din cartierul Tractorul, prea puþin cunoscut. Eu am aflat de el abia acum patru ani, lumea nu ºtie ce simbol important al aviaþiei româneºti reprezintã acest hangar“, mãrturiseºte tînãrul. O datã fixatã tema, ºi-a fãcut un plan de bãtaie. A pus pe hîrtie tot ce voia sã filmeze la faþa locului, din ce unghiuri. Apoi a sunat la firma care investeºte în terenul pe care s-a aflat cîndva Uzina Tractorul. Deºi a obþinut aprobare, paznicii nu l-au lãsat sã treacã. Dupã ce a intervenit telefonic directorul, paznicii s-au mai îmbunat, dar tot l-au atenþionat: „Sã n-ajungi la hangar!“. Aºa cã, Rãzvan a fost nevoit sã filmeze de la depãrtare. „Am pus zoom-ul ºi am luat mai multe cadre, din pãcate mai puþin spectaculoase decît speram. Nu ºtiu de ce atîta restricþie, probabil se temeau sã nu filmez demolãrile“, bãnuieºte Ionuþ.
Un film care îþi merge la suflet
A filmat basorelieful de pe faþada uzinei, o operã de artã uitatã ºi ea de braºoveni. Se numeºte „Zbor“ ºi a fost realizat de sculptorul Constantin Baraschi. A gãsit ºi locul unde fuseserã montate literele I.A.R. ºi placa „Regia Avtonomã Aeronavticã Românã“. A filmat turnul fostei fabrici, dar ºi parcul Tractorul, unde a surprins imagini cu copii care se jucau de-a avioanele, „cadre care au îndulcit partea industrialã. E adevãrat cã aici a fost un mastodont industrial, dar a avut suflet“, explicã masterandul la Facultatea de Litere. Înarmat cu imagini, a trecut la text. Cu ce cuvinte sã însoþeascã acest documentar? Dupã ce a gãsit melodia potrivitã, cuvintele i-au venit uºor. Piesa „Trandafirul deºertului“ a formaþiei americane Piano Guys se potrivea cel mai bine cu peisajul dezolant al locului. Ca totul sã fie în regulã, a scris trupei din Utah ºi a cerut dreptul de a folosit melodia în clip. Americanii au fost de acord. Editarea filmului i-a luat ceva timp, dar cînd a fost gata, i-a plãcut ce a ieºit. A postat clipul pe site-ul consursului ºi, „cu ajutorul unui grup de bloggeri locali, am dat un Buzz la nivelul oraºului, pentru cît mai multe vizualizãri“. Filmuleþul a ajuns cunoscut ºi apreciat nu numai de internauþi, ci ºi de membrii juriului: Cristian Secoºan ºi Joachim Wiesner, de la Siemens, Tiberiu Florescu, decanul Facultãþii de Urbanism Bucureºti, ºi regizorul Costas Ivanov. În competiþie au intrat 61 de filme din toatã þara. Povestea hangarului IAR a lãsat cea mai bunã impresie ºi a primit cele mai multe voturi pe Internet ºi din partea juriului.
Muzeu al aviaþiei într-un hangar
Rãzvan a aflat cã este printre premianþi de pe site-ul consursului, unde erau afiºaþi finaliºtii în ordine alfabeticã. Dar n-a ºtiut ce loc a ocupat pînã n-a ajuns la Bucureºti, la festivitatea de premiere. A primit 1.000 de euro ºi o diplomã. Filmul lui a fost apreciat de locul I pentru originalitate, creativitate ºi sensibilitate. Rãzvan a profitat de ocazie ºi a vizitat Muzeul Militar Naþional din Bucureºti. O orã a privit cu fascinaþie avionul IAR-80, pe care-l considerã o bijuterie. De fapt, în filmul lui, braºoveanul propune transformarea hangarului într-un muzeu al aviaþiei române. S-a gîndit la panouri solare integrate în acoperiº, pentru a produce gratis energia necesarã iluminãrii exponatelor ºi chiar testãrii unor mecanisme. Chiar dacã investiþia înseamnã ceva bani, el crede cã se amortizeazã în scurt timp. În ceea ce priveºte exponatele, se bazeazã pe colecþionari, care pãstreazã costume de pilot, medalii, obiecte, fotografii legate de aviaþia româneascã. De ajutor ar fi ºi pasionaþii de machete, care ar putea construi aeronave celebre la scara 1:1. „Replicile reprezintã cea mai bunã soluþie, dacã nu mai existã avioanele originale sau sînt prea scumpe. Parcul din faþa muzeului poate oferi copiilor posibilitatea de a sta la manºa unui avion fixat la sol. Ideile sînt multe, se poate face acest muzeu, numai sã existe sprijin ºi entuziasm. Cel mai important e cã hangarul ar prinde din nou viaþã“, spune braºoveanul. Pentru a-ºi vedea visul împlinit, Rãzvan sperã sã convingã investitorii sã nu demoleze hangarul. „Hangarul va rãmîne“, ne asigurã Flavus Investment, care se pregãteºte sã construiascã pe locul fostei uzine un complex rezidenþial modern. Rãzvan crede cã destinul hangarului e sã devinã obiectiv turistic. N-ar vrea oare toþi braºovenii sã se mîndreascã cu un muzeu al aripilor?
Incredibila istorie a I.A.R.-ului
- 6 august 1925: regele Ferdinand I a promulgat „Legea privitoare la întreprinderile industriale în legãturã cu apãrarea naþionalã“, în baza cãreia s-a înfiinþat Fabrica de avioane ºi motoare de la Braºov, denumitã Industria Areonauticã Românã.
- Preºedintele primului consiliu de administraþie a fost generalul Constantin Coandã, tatãl savantului Henri Coandã. Din acest consiliu fãcea parte ºi celebrul inginer aviator Louis Blériot, primul care a traversat în zbor Canalul Mînecii (25 iulie 1909).
- 10 noiembrie 1925: primul contract. Ministerul de Rãzboi a comandat 100 de celule ºi 100 de motoare de avion.
-11 octombrie 1927: a avut loc inaugurarea uzinei, cînd au fost date în folosinþã fabricile de celule ºi de motoare, magaziile de materiale, uzina electricã pentru cazuri speciale, locuinþele pentru personal, garajele ºi cantina.
- 1928: s-a terminat de amenajat aerodromul, dupã nivelarea terenului ºi abaterea cursului pîrîului Tern. Director general este numit Andrei Popovici, iar academicianul Elie Carafoli devine directorul Fabricii de Celule.
Maºinile-unelte ºi utilajele asigurau fabricarea a 100 de avioane în primul an ºi a cîte 350 din al doilea an.
- 1930: uzina a ajuns în pragul falimentului, deoarece printr-un management prost, avioanele construite au fost refuzate. Deºi situaþia s-a redresat, în 1931, în plinã crizã economicã, erau în pericol de concediere o treime din angajaþi (1.200). Statul a intervenit, cu noi comenzi. Petre Carp a fost numit noul director general al uzinei.
- 1932: uzina a cunoscut o dezvoltare economicã importantã. Piesele din import încep sã se producã ºi în România, iar inginerii români concep organe de maºini organe.
- 1934: la propunerea lui Carafoli, s-a trecut la extinderea fabricii prin construirea unei hale mari ºi moderne pentru avioanele mari (bimotoare de bombardament Savoia 79).
Pentru pregãtirea angajaþilor, s-a înfiinþat ºcoala de zbor cu motor de la Ghimbav, iar dupã un an, ºcoala de zbor fãrã motor de la Sînpetru.
- 1938: se dã în folosinþã clãdirea cu turn, unde au fost birouri, cantinã, salã de spectacole. Pe frontispiciul clãdirii s-a montat grupul sculptural de cai înaripaþi, realizat de maestrul Constantin Baraschi.
- 28 octombrie 1938: IAR se transformã în Regie Autonomã, la conducere venind inventatorul Aurel Perºu. Uzina s-a modernizat ºi s-a dotat cu utilaje moderne.
- 1939: IAR devine una dintre cele mai mari fabrici din lume: 7.000 de angajaþi, suprafaþã productivã de 130.000 mp.
- 1940: uzina s-a militarizat, continuînd sã se dezvolte.
- 1942: uzina producea un avion pe zi, destinat exclusiv luptei de pe front.
- 1943: s-a început mutarea secþiilor, în urma atacului avioanelor anglo-americane.
- 1944: bombardament american, 70% din uzinã a fost distrusã. Ce a mai fost salvat a fost mutat în localitãþi de pe tot teritoriul þãrii. Dupã 23 august 1944, bucãþile uzinei urmau sã fie regrupate la Braºov. Serii întregi de maºini-unelte ºi documentaþia tehnicã au fost predate Rusiei, ca obligaþii sau despãgubiri de rãzboi. Fabrica a fost nevoitã sã producã doar ceea ce comanda URSS-ul: poduri rulante.
- 19 iunie 1945: guvernul a adoptat Decretul-lege referitor la adaptarea industriei de rãzboi la industria de pace, ajutînd uzina cu noi comenzi. Director general devine inginerul Ion Grosu, constructorul renumitelor avioanel IAR-80. În aceastã perioadã s-au realizat: primul automobil românesc, construit în douã exemplare, dupã proiectul inginerului Radu Manicatide ºi motocicleta 001, proiectatã de inginerul Kassargian.
- 19 iunie 1945: guvernul a hotãrît producerea de tractoare la fabrica de avioane din Braºov.
- 26 decembrie 1946: a ieºit pe uºa halei de montaj primul tractor românesc botezat cu nume de avion: IAR-22.
- 1 octombrie 1968: dupã mai bine de 20 de ani de la închiderea uzinei IAR, la propunerea inginerului Iosif ªilimon, s-a înfiinþat la Ghimbav Întreprinderea de Construcþii Aeronautice (ICA) Braºov, profilatã pe construcþia de planoare.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!