Banii pe Tractorul au fost plătiți, tractoriștii își vor lua salariile restante, deci procesul senatorului NV Popa nu mai are niciun rost, spunea zilele trecute un consilier județean liberal. Aparenta logică a distinsului domn citat este pe cît de găunoasă pe atît de manipulatorie. Problema de fond în licitația pe activele de la Tractorul nu o constituia plata sumei sau a salariilor restante. Problema era modul în care s-a întocmit caietul de sarcini, felul în care a fost respectată egalitatea de șanse a ofertanților, precum și absența oricărei tradiții și istorii a firmei cîștigătoare în producția de tractoare. Ciudat era, de asemenea, misterul din jurul firmei și absența oricăror informații vizavi de acționarii acesteia. Sesizarea Oficiului de Combatere a Spălării Banilor pare, în acest context, extrem de îndreptățită, atîta timp cît zecile de milioane de euro nu puteau ajunge în firmă decît prin aport al asociaților, întrucît perioada de funcționare era mult prea scurtă pentru a genera un asemenea profit.
Cumulat cu povestea citației returnate datorită faptului că la sediul indicat nu se află decît un teren viran, cazul Tractorul are mari șanse să devină extrem de interesant, dacă cei în drept se vor hotărî să verifice măcar cele semnalate de presă. Nu am de gînd să le fac un proces de intenție. Poate cumpărătorii sînt extrem de bine intenționați. Ceea ce mă intrigă este faptul că nu fac lumină în privința semnelor de întrebare ridicate în ultimul timp. Teoretic, ce-ar mai avea de pierdut? Licitația a fost cîștigată, banii au fost plătiți, iar lumea pare extrem de mulțumită. Și atunci de ce se păstrează misterul? Sau, mai exact, cine are de gînd să facă lumină?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
