În 1 octombrie se sărbătorește ziua internațională a persoanelor vîrstnice. Sau ar trebui să se sărbătorească, conform unei rezoluții a Națiunilor Unite datată undeva prin 1990. Sînt sigur că dacă am face un sondaj astăzi pe stradă niciuna dintre persoanele chestionate n-ar putea să ne spună ce se sărbătorește în 1 octombrie. În mod cert, bătrînilor noștri nu de sărbătorit le arde în aceste zile. Ei au probleme mult mai grave care-i preocupă: iarna care se apropie cu facturi ucigătoare de întreținere, medicamente pe care nu și le permit, copii plecați să lucreze în țări străine și cîte altele. În țări precum Statele Unite, ieșirea la pensie este asimilată unei plecări într-un concediu extins. Cuplurile vîrstnice pleacă în croaziere de mii de dolari după o viață în care au muncit pe rupte. E dreptul lor și nimic nu îi poate împiedica. Întreținerea, medicamentele, grija zilei de mîine sînt lucruri inimaginabile pentru ei. Știm cu toții că este greu de suportat efortul bugetar pentru plata unor pensii decente. Dar cineva le-a promis că le va fi mai bine. În plus, toți acești oameni nu au nicio vină că guvernul nu găsește alte resurse financiare sau că sînt mult prea puține persoane active. Ei știu un singur lucru: au muncit o viață și și-au plătit taxele care ar fi trebuit să le asigure o pensie decentă și o bătrînețe liniștită. Coșmarul prin care trec nu seamănă nici pe departe nici cu ce li s-a promis și nici cu ce ar fi normal să fie. Unul cîte unul, se sting neîmpăcați, negăsind răspunsul la o întrebare simplă: unde au greșit?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
