Dosarele lui Emil

Dimensiune font:

Autor: Oltiţa Stiuj, 01.09.2006

În întrecerile televizate de-a justiţiabilii care pun la zid în fiecare zi cîte un nou lot de colaboraţionişti ai Securităţii, abia dacă mai are loc cîte-o veste despre baştanii de ieri şi de azi care ne fură şi coltucul de pîine de sub nas. De vreo două zile, vindecat de scîrba cu care şi-a lăsat baltă aliaţii taman în prag de alegeri, s-a reactivat gureş şi fostul preşedinte Emil Constantinescu. Spune acum, cu mare şi intelectuală ţîfnă ce-a tăcut cînd toate aceste vorbe de talk-show puteau să aibă un folos. Dacă vor fi fost adevărate.
Fostul preşedinte, în lupta cu dosarele de negăsit ale actualului preşedinte, face petiţii, ameninţă cu procese, dă în vileag, din memorie, oameni şi instituţii şi chiar servicii care i-au fost subordonate, lui, patru ani. Vă mai amintiţi acei patru ani? Anii aceia, ai lui Emil, cum îl alintau milioanele de alegători care îşi puseseră speranţele în el, au început tot cu un fel de dosariadă. A corupţiei. S-au înfiinţat atunci, cu mare pompă, în fiecare judeţ, un fel de comisii de luptă împotriva corupţiei. Deşi existau şi pe vremea aia procurori şi parchete, judecători şi instanţe, poliţişti şi poliţie, şi chiar SRI, în aceste structuri paralele, fără putere legislativă, fusese adunată toată şefimea judeţului. Se pregătiseră chiar şi spaţiile în care urmau să fie depuse dosarele corupţilor demascaţi. Îmi mai amintesc, şi bine, cum ziarele au fost invitate să publice tot ce pute a corupţie. A căzut şi ziarul la care lucram atunci în plasa asta. Chiar deschisesem noi şi o campanie, cu o pagină specială numită „Dosarele corupţiei“. Că, slavă Domnului, aveam ce scrie. Şi în timp ce noi scriam şi dezvăluiam ca fraierii hoţii de ieri şi de azi, la comisia cu pricina se tot adunau dosare. După o vreme însă comisiile s-au dat la fund, iar dosarele s-au pitit sau topit, înnecate în banii afacerilor grase ale găştilor în care şi-au dat mîna, într-o mare baltă a corupţiei, guvernanţi, justiţiabili şi afacerişti. Cîteva dosare au ajuns însă şi pe rolul instanţelor. Cele ale ziariştilor, ca mine şi colegii mei de atunci, daţi în judecată pe capete pentru calomnie. Ce-aţi zice, domnule Constantinescu, dacă tot vi s-au redeşteptat amintirile, să cereţi măcar desecretizarea „Dosarelor corupţiei“ dumneavoastră. Dacă de la SRI n-aţi putut scoate, în patru ani, nici măcar un sul de hîrtie igienică.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: