* Monitorul Expres publică astăzi lista slujitorilor bisericilor din Brașov care au suferit prigoana fostei Securități *
* Dintre preoții brașoveni persecutați de Securitatea regimului comunist
mai trăiesc doar trei *
După 1948, cînd puterea bolșevică se instala în România, cînd noii tovarăși sus-puși trăiau în privilegii, mașini, bani și vile, închisorile comuniste se umpleau cu dușmani ai poporului. Intelectuali, politicieni, studenți, țărani care se opuneau ocupației roșii au suferit și au murit pentru crezurile lor. Hăituiți și torturați de Securitate, unealta Partidului Comunist. Printre ei, mii de preoți, vinovați doar de prea multă credință întru Christos. Erau periculoși pentru noul regim ateist pentru că reprezentau rezistența morală. Ortodocși, reformați, romano-catolici sau greco-catolici, preoții erau tîrîți în cătușe, bătuți, înfometați, puși la munci grele și omorîți în temnițe. Călăii lor au reușit să-i secătuiască de vlagă, dar n-au putut să le ia de pe buze rugăciunea și credința sfîntă. Puțini au reușit să supraviețuiască.
Astăzi, dintre preoții brașoveni persecutați de Securitate mai trăiesc doar trei. Monitorul Expres vi-i prezintă pe sfinții părinți, victime ale poliției politice din Brașov în perioada 1948-1989.
2.000 de preoți arestați
În timpul prigoanei Bisericii Ortodoxe, 13 ierarhi au fost destituiți, trei dintre ei au murit imediaț în condiții misterioase. Aproximativ 2.000 de preoți au fost arestați. Pelerinajele au fost interzise, mănăstirile au fost expropriate, slujitorii cultelor reduși la tăcere. Despre această perioadă nu se mai vorbește. Prinși în vîrtejul dezvăluirilor din ultima vreme, românii par să fi uitat sacrificiile oamenilor bisericii. CNSAS-ul, ajuns vremelnic la litera ț a legii, a trecut la deconspirarea colaboratorilor în sutană. Deja au ieșit la iveală cîteva nume importante din clerul ortodox, decepționîndu-i pe credincioși. Dar numărul enoriașilor la slujbele de duminică nu a scăzut, semn că românii nu și-au pierdut respectul, încrederea și credința. Pe preoții turnători îi va judeca Dumnezeu. Pe martirii bisericii se cuvine însă să-i cinstim noi.
Credință încătușată
În ciuda tuturor atrocităților, biserica a rezistat persecuțiilor. Călugării, diaconii, cîntăreții în biserici, preoții, episcopii au fost în stare să-și declame refuzul categoric de a părăsi credința sau de a predica pervertiri materialist-dialectice din amvon. Și-au apărat convingerile cu prețul evacuării forțate, rămînînd în stradă cu soția și cîte cinci, șase copii de crescut, pierzînd nu numai lucruri, ci și dreptul la muncă. De nevoie, unii au acceptat să muncească în uzine, exploatări forestiere, cariere, construcții. Mii de țărani de prin sate au ieșit să-i apere și s-au aleș la rîndul lor cu arestări și pușcărie. Unii i-au ascuns ani în șir în propriile case. Alții i-au apărat în momentul arestării cu propriile trupuri. Poate nu toți preoții au fost la fel de curajoși, dar pe cei care nu și-au lepădat convingerile se cuvine să-i amintim. A îngropa amintirea acestor slujitori ai sufletului ar fi un păcat.
Preotul rezistenței
din munți
Părintele Ion Ghindea s-a născut la 4 iunie 1908 în Ucea de Sus și a absolvit Academia Teologică la Sibiu. Slujea la parohia Drăguș cînd a fost arestat în 1941. Peste trei ani, a fost ridicat din nou și trimis în lagăr, pentru antecedentele sale politice presupus legionare. Sătenii au adresat un memoriu prefectului județului Făgăraș: Respectuos și cu supunere, vă rugăm să binevoiți a se interveni pentru eliberarea părintelui nostru Ioan Ghindea, pentru a-l avea în mijlocul nostru pentru totdeauna. Potrivit unei note informative furnizate Securității, la inițiativa părintelui Ioan Ghindea, s-a ridicat o cruce la ieșirea din sat, care a fost sfințită de cinci preoți printr-o mare procesiune, urmată de un Maslu. Informatorul arăta că impresionant a fost pentru cei 400-500 de credincioși că lîngă prapori stătea cu multă evlavie și un grup de membri PMR din organizația Drăguș. În 1950, i s-a confiscat locuința. Casa parohială a fost transformată în casă de nașteri. Părintele s-a implicat în mișcarea de rezistență armată anticomunistă din munți, spovedindu-i și ajutîndu-i pe luptătorii din munții Făgărașului. Torturat în timpul anchetelor, după doi ani, părintele a murit.
Din altar la CAP
Părintele Victor Dîmboiu s-a născut la 29 decembrie 1922 în satul Rîușor, fiind al unsprezecelea copil al lui Samoilă și al Rozaliei. A fost coleg de cameră la Gimnaziul din Brașov cu Șt. O. Iosif. În 1942, s-a înscris la Teologie, dar a fost luat în armată și trimis pe front. În 1947, și-a luat licența în teologie și a devenit profesor de religie la Universitatea din Cluj. În toamna aceluiași an, a fost hirotonit preot pentru parohia Șinca Nouă. După ce a rostit cîteva predici anticomuniste, a fost arestat în 1949 și dus la Securitatea din Făgăraș, unde a fost bătut și apoi eliberat, dar mereu ținut sub supraveghere. În 1952, s-a transferat în parohia Drăguș, pentru a putea ajuta partizanii din munți cu alimente și informații. În 1957, a fost condamnat la zece ani de muncă silnică pentru complicitate la crimă de uneltire. A fost închis între 1957 și 1964, la Sibiu, Codlea, Jilava, Galați (unde a fost complet izolat), Brăila și în Balta Mare a Brăilei, la Salcia și Stoienești. La eliberare, Arhiepiscopia Sibiului nu l-a mai angajat. A lucrat ca muncitor la o uzină din Făgăraș, dar după o vreme a fost concediat. Reangajat ca preot misionar, s-a văzut nevoit să lucreze pe la CAP-uri pentru a-și cîștiga existența.
Martiriul părintelui Stăniloaie
Dumitru Stăniloaie, profesor universitar, academician, apreciat reprezentant al teologiei ortodoxe, s-a născut la 16 iunie 1903 în comuna Vlădeni, Brașov. A urmat cursurile Facultății de Teologie din Cernăuți, continuînd să studieze la Sibiu, Atena, München și Paris. A fost hirotonit diacon în 1931, iar preot în 1932. Arestat în lotul Rugului Aprins de la Antim, în 1958, a fost închis la Jilava pînă în 1959, mutat apoi la Aiud pînă în 1963. Lidia, fiica părintelui, asistentă la catedra de Fizică a Universității din București, a fost obligată să părăsească Universitatea. La 4 octombrie 1993, a trecut la cele veșnice cel supranumit Teologul dragostei creștine. Vlădeniul poartă cu mîndrie amintirea părintelui.
Sfîntul de la Canal
Părintele Arsenie Boca, născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus, județul Hunedoara, călugăr la mănăstirile Sîmbăta de Sus și Prislop, a fost arestat în 1952 și condamnat la muncă silnică vreme de nouă luni la Canal. Securitatea l-a anchetat și l-a bătut în mai multe rînduri. Părintele a avut nu numai pregătire teologică, ci și studii la Școala de Belle Arte și cursuri de medicină. Mare îndrumător de suflete, și-a făcut ucenicia la muntele Athos și a fost hirotonisit în 1942. Peste un an și-a săpat o chilie în stîncă unde se ruga și spovedea. În pelerinajele lui a trecut prin mai toate așezările din Țara Făgărașului, lăsînd în urma lui numeroase legende despre minunile pe care le-a făcut, premonițiile și sfaturile duhovnicești cu care i-a uimit pe toți. Oamenii care l-au cunoscut consideră că a fost un sfînt. A murit pe 28 noiembrie 1989.
Slujitori ai Bisericii Ortodoxe care au înfundat pușcăriile comuniste
* Preotul Andrei Aldea din Berivoi, născut la 9 martie 1914, a fost condamnat în 1959 la trei ani de închisoare pentru favorizarea infractorului.
* Părintele Petru Balint, paroh în Turcheș, a fost închis în temnițele comuniste.
* Preotul Lazăr Bardan, născut la 30 octombrie 1909, paroh la Hurezu, a fost închis între anii 1952 - 1954.
* Preotul Valeriu Beleuță din Poiana Mărului, a fost arestat între anii 1948-949 și 1951-1952. Pînă în 1955 a avut domiciliu obligatoriu în Bărăgan.
* Protopopul Pavel Borzea din Făgăraș a fost închis la Ocnele Mari.
* Preotul Victor Boțoman, născut la 26 septembrie 1912 în Fîntîna, Făgăraș, paroh în Satu-Nou, Brașov, a fost închis în perioada august 1948-mai 1954.
* Preotul Alexandru Brotea, născut în 1904 la Rupea, a urmat cursurile Liceului Mihai Viteazul din Alba Iulia și Facultatea de Teologie din Sibiu. Paroh în comuna natală, a fost arestat în 1949 și închis la Gherla, Jilava și la Canal. După nouă ani de închisoare, a revenit în parohie.
* Părintele Petru Brudea din Petrești, Alba, s-a născut la 14 noiembrie 1913 în localitatea Soarș, Făgăraș. Arestat în 1948 pentru uneltire împotriva ordinii sociale și condamnat la trei ani de închisoare, a executat pedeapsa la Aiud și la Năvodari.
* Preotul Dionisie Bucur din Crihalma, a avut domiciliu forțat timp de patru ani, împreună cu soția sa, în satul Dănceni, Bîrlad, pentru că fiul lor a fugit din țară în 1953.
* Părintele Ioan Bumedrea, paroh în Cheia, Bran, a fost arestat pentru uneltire și condamnat la 25 de ani de închisoare, din care a executat cinci.
* Preotul Cărmăniș, născut la 1 decembrie 1893, paroh în Fundata, a fost arestat în 1949 și închis la Brașov, apoi la Ocnele Mari, unde a murit în 10 martie 1952.
* Preotul profesor Spiridon Cândea de la Academia Andreiană din Sibiu, născut la 18 iulie 1902 în Bogata Olteană, Brașov, a fost arestat din motive politice între anii 1967 - 1968.
* Preotul Dumitru Ciulei, născut la 19 iunie 1911 în Fîntîna, paroh la Hîrșeni și Daia, Brașov, a fost reținut pentru cercetări între anii 1954 - 1956.
* Părintele Octavian Cocan, născut la 6 februarie 1912 în Sîmbăta de Sus, preot în Făgăraș, a fost arestat în 1952 pentru cercetări și condamnat la 16 luni de închisoare, apoi trimis la Canal.
* Preotul Cormănuș din Bran a decedat la Ocnele Mari, în 1952.
* Preotul Haralambie Dănescu, duhovnic al partizanilor din Munții Făgăraș, a fost împușcat de Securitate în 1952.
* Preotul Hariton Eșan, născut în 1910, paroh la Sîmbăta de Jos, a fost arestat în 1952 pentru cercetări. Condamnat administrativ la un an de închisoare, a fost trimis la Canal.
* Preotul Nicanor Filip din Întorsura Buzăului era la închisoarea din Brașov în primăvara anului 1949 și la Midia în 1951.
* Preotul Aurel Flelariu (Flescher) din Criț, Brașov, născut la 3 martie 1914 în Saschiz, Mureș, a fost arestat în 1950 și reținut timp de patru ani fără a fi judecat. Apoi a fost trimis la colonia Viișoara.
* Preotul Matei Florea, născut la 14 februarie 1899 în localitatea Iași, județul Brașov, paroh în aceeași localitate, a fost condamnat în 1952, pentru uneltire, la un an de închisoare și trimis la Canal.
* Preotul Ion Giurgiu, paroh în Moeciu și Bran, a fost arestat și condamnat la cinci ani de închisoare. A executat pedeapsa la Oradea și Năvodari.
* Preotul Ioan Glăjar, născut în 1929 în Ucea de Jos, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, a fost arestat în 29 iunie 1948 și deținut un an și trei luni la Brașov.
* Preotul Hariton Ieșan, preot din Sîmbăta de Sus, a trecut prin temnițele comuniste.
* Preotul Ioan Lascu din Bran a fost închis în temnițele comuniste.
* Preotul Valeriu Literat, născut la 5 aprilie 1885 la Luța, lîngă Făgăraș, a fost preot în comuna natală după ce a absolvit Facultatea de Teologie din Sibiu și Filologia la Cluj. În perioada 1951 - 1953 s-a aflat în temnițele comuniste.
* Preotul Ilie Mihale din Brașov era în 1954 deținut în lagărul de la Caracal.
* Preotul Dumitru Moldovan, născut în 1907 la Benadea, Brașov, paroh la Recea, Brașov, a fost condamnat pentru omisiune de denunț la doi ani de închisoare în 1954 și trimis la Canal.
* Preotul Gheorghe Moldovan, paroh în Budila, a fost închis în temnițele comuniste.
* Preotul Ioan Naftanailă s-a născut în 1925 la Breaza, unde a devenit paroh mai tîrziu. A fost arestat în 1957 pentru omisiune de denunț și condamnat la trei ani de închisoare, pedeapsă mărită în urma recursului la șase ani, prin decizia 135 din 15.08.1958 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar. A fost închis la Gherla, Sălcii, Periprava și Grindu. Părintele trăiește încă și slujește la Breaza.
* Protopopul Gheorghe Opriș din Rupea, arestat în 1948, a fost condamnat de Tribunalul Militar Brașov la trei ani de închisoare corecțională și doi ani administrativ. Eliberat în 1953, a avut domiciliu obligatoriu timp de șase luni. A trecut prin închisorile din Brașov, Jilava, Pitești, Gherla și Bicaz.
* Preotul Dumitru Pasenco din Ucea de Sus, a fost închis în mai multe temnițe comuniste.
* Preotul Ioan Popescu din Rotbav, a avut domiciliu obligatoriu în localitatea Bumbăcari din Bărăgan.
* Părintele Daniel Purcăroiu, preot din Brașov, a fost închis în mai multe temnițe comuniste.
* Preotul Gheorghe Raita, născut în 14 aprilie 1906 la Șona, paroh la Săsciori, a fost arestat în 1958 și condamnat la șase ani pentru favorizarea infractorului, apoi închis la Aiud.
* Preotul Tiberiu Țigoiu, născut la 29 septembrie 1908 în Iași, paroh la Cărpiniș, Brașov, a fost deținut administrativ între 16. 12. 1953 - 1. 02. 1955.
* Preotul Romul Ursu, paroh în Făgăraș, a fost arestat în 1949 și a murit la Canal.
* Preotul Gheorghe Zainea, născut la Vlădeni, a fost arestat în 1959 pentru uneltire împotriva ordinii sociale.
* Sora Valeria Ieronima Secărea, născută la Bran, Brașov, în 1930, a fost arestată în 1960 și condamnată la șase luni de închisoare. A executat pedeapsa la Codlea.
* Preotul Gheorghe Papuc din Covasna a fost arestat la absolvirea liceului, în Brașov. Ulterior a devenit consilier al Mitropoliei Ardealului.
* Măria Onisifora Rus, născută la 8 noiembrie 1923 în Cincșor, de la Mănăstirea Curtea de Argeș, a fost reținută pentru cercetări în perioada 4. 08. 1958-4. 06. 1959.
* Grigore Țigoi din Cărpiniș, Brașov, licențiat în teologie, a fost omorît în timpul anchetei la Securitatea din Brașov.
Sursa: www.procesulcomunismului.com
Slujitori
romano-
catolici
* Petre Băcăoanu, paroh catolic la Iași, după ce a scăpat din lagărele comuniste de exterminare, a slujit la capela din Timișul de Sus - Brașov. A fost închis o vreme și în Penitenciarul Galați.
Slujitori ai Bisericii Greco-Catolice
* Preotul Ion David originar din Gura Văii, paroh în Sărata, Făgăraș, a fost urmărit pentru legături cu partizanii. A murit împușcat.
* Părintele Ilie Constantin din Reșița a fost preot în comuna Tîrnova, județul Caraș-Severin între anii 1929-1948, unde a zidit din temelie biserica. A fost condamnat la șase luni închisoare, dar a făcut trei ani. Doi ani a lucrat în construcții la Brașov. În 1957 s-a întors la Fabrica Reșița, lucrînd împreună cu țiganii la căratul fierului vechi. În 1960 s-a pensionat.
* Părintele Pompei Onofrei, vicarul de fier, paroh în Sibiu, a fost numit vicar pentru partea sudică a Transilvaniei (Sibiu-Brașov) de către cardinalul Alexandru Todea, în timpul prigoanei comuniste. I se mai spunea și patriarhul Munților Făgăraș. A fost acuzat că a ascuns bombe și mitraliere și a organizat un complot contra lui Horthy, venit la Cluj. În 1940 i-a venit ordin de expulzare. În iulie 1949 a fost arestat. În 1952, a fost condamnat la patru ani de detenție și a fost trimis la Canal.
* Părintele Gheorghe Radeș din comuna Berivoi, era în noaptea de 27/28 octombrie 1948, împreună cu episcopul Ioan Suciu, în casa parohială. Pe la miezul nopții, cei doi s-au dus să facă o vizită la Sfîntul Sacrament al Euharistiei. La ora unu noaptea cînd s-au întors, o echipă de securiști au năvălit în casă, devastînd-o și arestîndu-l pe episcopul Ioan Suciu pe care l-au dus legat la ochi și l-au urcat într-o mașină. Un alt securist i-a băgat pe Radeș și pe soția acestuia în cămară, amenințîndu-i cu revolverul că nu vor mai vedea soarele dacă se va afla ce s-a întîmplat în acea seară. Duminica viitoare n-a mai avut voie să săvîrșească Sfînta Liturghie în rit greco-catolic și l-a somat să predea biserica. La 6 mai 1950, a fost arestat, locuința lui percheziționată. A fost maltratat la securitatea din Brașov și Ghencea, apoi trimis la Canal, Cernavodă, colonia Bicaz unde a lucrat la căile ferate. După eliberare a reînceput să slujească și a fost din nou arestat. S-a întors din lagăre în 1962 și s-a stabilit la Brașov. S-a angajat ca manipulant merceolog. După 1989, a reînceput să slujească.
Sursa: www.procesulcomunismului.com
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
