Rar mi-a fost dat sã mã indignez în aºa mãsurã cum am fãcut-o citind despre existenþa reþelelor de informatori minori fãcute în rîndul elevilor de securiºtii de dinainte de ’89. E clar cã nu o fãceau de capul lor, mai ales cã era contrar oricãrei legi, chiar ºi de la acea vreme. Dar cu toate acestea, fenomenul a avut dimensiuni nãucitoare. Ce discernãmînt avea un copil de 12 ani, cãruia i se cerea sã-ºi toarne chiar ºi pãrinþii, pe lîngã colegi sau profesori? ªi ce-o fi fost în sufletul celor convinºi sã semneze angajamentul atunci cînd erau sunaþi de ofiþerul de legãturã sã se întîlneascã pentru a-i preda raportul? ªi ce s-o fi întîmplat dupã ’89 cu ei? Au mai fost cumva cãutaþi pentru a da în continuare relaþii? Sînt întrebãri la care nu cred cã o sã aflãm vreodatã rãspunsul. Ce mi se pare însã inacceptabil e cã acei ofiþeri care au încãlcat legea nu sînt traºi la rãspundere pentru aceasta ºi pentru faptul cã ºi-au permis sã terfeleascã - aº putea spune violeze - niºte suflete de copii.
M-au cutremurat întotdeauna poveºtile celor care au avut de suferit cu adevãrat din cauza mãsurilor represive ale sistemului comunist. Sînt suficient de matur sã-mi aduc aminte spaima pe care o simþeam la gîndul cã aº putea fi chemat la CI-stul unitãþii unde am fãcut armata, la securistul întreprinderii unde lucram sau la cel al facultãþii. Din fericire, n-am avut ocazia niciodatã de a dialoga cu vreunul dintre cei plãtiþi sã ne urmãreascã atunci. Dar mã întreb, acum, ce-ar fi fost ca pe drumul pe care îmi cãram ghiozdanul, în fiecare zi, de la ºcoalã, sã mã fi oprit vreun domn care sã-mi propunã sã sprijin, în mod secret, activ, organizat ºi sincer organele securitãþii statului. Nu cred cã aº fi avut curajul sã fac ce merita, respectiv sã-l scuip între ochi. Cred cã aº fi fugit rupînd pãmîntul ºi aº fi povestit pãrinþilor mei ce vroia nenea ãla de la mine. ªi, zãu, n-aº fi vrut sã fiu în pielea individului acela, dacã ar fi încãput pe mîna tatãlui meu, care uita de raþionalitate sau de eventualele consecinþe atunci cînd era vorba de hãrþuirea copiilor lui.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
