Scandalul copiilor

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Mihaela CHICOMBAN » Ana PITIŞ , 12.05.2006

* Dezvăluirile din New York Times în legătură cu copiii abandonaţi din România nu trebuie crezute literă cu literă, dar nici ascunse sub preş

Mii de copii români cu handicap trăiesc încă în condiţii foarte puţin schimbate faţă de acum zece ani, în instituţii, „legaţi de scaune şi paturi, adesea ţinuţi flămînzi, în frig şi în mizerie, în propriile fecale“, citează New York Times raportul realizat de Mental Disability Rights International (MDRI). Articolul, apărut exact cu cîteva zile înainte de prezentarea raportului de ţară privind aderarea României la UE, a dat curs la multe speculaţii. Există voci care spun că articolul este o reacţie la decizia României de sistare a adopţiilor pentru cetăţenii străini. Şi baroneasa Emma Nicholson contrazice studiul organizaţiei americane. Chiar şi aşa, o umbră de îndoială tot planează asupra sistemului românesc de protecţie şi integrare a copiilor abandonaţi. „Articolul publicat în SUA are nuanţe de exagerare. Nu pot să cred că există lucruri atît de grave, dar trebuie să recunoaştem că avem în sistem probleme foarte multe. O mare dificultate este că nu avem personal pregătit să facă faţă oricărei situaţii. N-ar trebui să ne deranjeze ce s-a scris, ci noi ar trebui să ne punem întrebări şi să ne dăm răspunsuri în legătură cu activitatea noastră“, spune Mariana Tihărău, preşedinta Colegiului Director al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Braşov.

Copiii tuturor

Mii de copii români cu handicap trăiesc încă în condiţii foarte puţin schimbate faţă de acum zece ani, în instituţii, „legaţi de scaune şi paturi, adesea ţinuţi flămînzi, în frig şi în mizerie, în propriile fecale“, citează New York Times un studiu realizat de Mental Disability Rights International (MDRI) într-un articol care a făcut să explodeze o bombă pe imaginea României. Faptul că articolul a apărut însă exact cu cîteva zile înainte de prezentarea raportului de ţară, privind aderarea României la UE a dat curs la multe speculaţii. În plus, există voci care spun că articolul este o reacţie a deciziei României de sistare a adopţiilor pentru cetăţenii străini. Chiar şi aşa, chiar şi dincolo de dezminţirile autorităţilor române sau de intervenţia în favoarea României a baronesei Emma Nicholson, care contrazice studiul organizaţiei americane, o umbră de îndoială tot planează asupra sistemului românesc de protecţie şi integrare a copiilor abandonaţi, fie ei sănătoşi sau cu handicap.   »

„Ar trebui să ne punem întrebări“

„Articolul publicat în SUA are nuanţe de exagerare. Nu pot să cred că există lucruri atît de grave, dar trebuie să recunoaştem că avem în sistem probleme foarte multe. O mare dificultate este că nu avem personal pregătit să facă faţă oricărei situaţii. N-ar trebui să ne deranjeze ce s-a scris, ci noi ar trebui să ne punem întrebări şi să ne dăm răspunsuri în legătură cu activitatea noastră. Noi ştim ce e putred în sistem şi ce se poate face pentru îndreptarea lucrurilor“, spune Mariana Tihărău (foto medalion), preşedinta Colegiului Director al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Braşov.

Măsuri de precauţie

În urmă cu mai bine de şapte ani, braşovenii au fost şocaţi să afle că micuţii de la, pe atunci, Leagănul de copii de pe Strada Apullum erau ţinuţi legaţi de zăbrele patului cu strampi. La cîteva zile de la demararea anchetei, directorul Leagănului a fost destituit din funcţie. După cîteva zile, leagănul a devenit prima instituţie de ocrotire a copiilor abandonaţi trecută în subordinea proaspăt înfiinţatei Direcţii Judeţene pentru Protecţia Drepturilor Copiilor. Iar leagănul a devenit primul Centrul de Plasament Braşov. De atunci, sistemul de protecţie al copiilor abandonaţi din judeţul Braşov şi-a schimbat mult faţa. A beneficiat de fonduri locale, dar mai mult europene, pentru a face faţă cerinţelor europene. Din punct de vedere al organizării şi dotărilor se apropie cumva de cel european. Mai rămîne însă mult de lucrat. Mai ales în perfecţionarea personalului, dar şi la mentalitate.

Investiţia în mentalitate

Mariana Tihărău confirmă că există o mare problemă din punctul de vedere al mentalităţii angajaţilor. „Motivaţia salariului aproape că nu există. Lipsa cursurilor de pregătire şi a fondurilor sau proasta lor gestionare în anii trecuţi, îşi spun cuvîntul. Mai mult, funcţionarii publici din Direcţia Copilului au participat la cursuri de formare profesională, dar nu şi angajaţii din centrele de plasament, ceea ce nu este normal. N-am întîlnit decît foarte rar persoane dispuse să-i asculte pe cei grav bolnavi. Anul trecut, la Centrul «St. Patrick», 14 fete au rămas însărcinate. Ce fel de abuz a fost acolo? Psihologul este nepregătit, mulţi dintre cei angajaţi sînt nepregătiţi. Există personal nepregătit în instituţiile de ocrotire“, explică Tihărău.

Frica de momentul despărţirii

Un abuz poate fi considerat şi momentul în care, la 18 ani, copii instituţionalizaţi sînt excluşi, conform legii, din sistemul de protecţie şi trimişi în stradă să-şi găseacă singuri un rost în viaţă. „Un exemplu este la Centrul «Albina» din Codlea, unde fetele care termină şcoala continuă să trăiască acolo, pentru că nu au unde să se ducă. Există în primul rînd un abuz emoţional, nu fizic. Există fete care acuză acest abuz emoţional prin faptul că nu mai aparţin locului. Desigur, unele fete de la Codlea reclamă şi abuzul fizic. La Centrul de la Codlea a fost şi acel eveniment nefericit în care o fată care nu primise bilet de învoire, s-a urcat pe geam şi s-a aruncat. Educatoarea n-a avut disponibilitatea de a-i explica de ce nu i-a aprobat biletul de voie. Poliţia şi Parchetul n-au făcut investigaţii pentru a se afla cu certitudine dacă a fost un accident sau o sinucidere. Am cerut conducerii Direcţiei să facă lumină în acest caz şi măcar acum să nu mai fie mortul de vină. A urmat sancţionarea cu avertisment a şefului de la acest centru“, mai explică preşedinta Colegiului Director al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov.

Încă nu pricep

Recent, DGASPC s-a confruntat cu un caz dificil în care un copil dintr-o casă de tip familial a fost legat în timpul nopţii de către personalul angajat să aibă grijă de el. Nu numai că persoanele care au fost de serviciu în noaptea respectivă au fost obligate să-şi dea demisia, dar a fost sesizată şi Poliţia care a început propria anchetă. Cazul respectiv a tras un semnal de alarmă conducerii DGASPC Braşov care a decis instalarea unor camere de supraveghere, care sînt atent monitorizate. Acelaşi sistem de supraveghere, susţin angajaţii DGASPC Braşov, va fi introdus în fiecare dintre casele sau centrele din subordinea acestei instituţii. Însă, aceste camere, nu sînt o garanţie că toţi angajaţii vor pricepe cît de uşor poate deveni un gest de nepăsare un abuz asupra unui copil.

„Zece din cei 323 de copii despre a căror situaţie am primit sesizări au fost luaţi din famili. Restul au rămas în familia naturală sau lărgită, sub supraveghere. Intervenţia DGASP nu înseamnă neapărat a-i lua pe copii din familie. Acolo unde situaţia a impus-o s-a dispuns măsura de plasament în regim de urgenţă. Dar în cele mai multe cazuri s-a intervenit prin a găsi o soluţie prin care acei copii să benefieze de protecţie socială“
Lidia Mailat, purtăror de cuvînt al DGASPC Braşov.

„Nici un sistem de protecţie nu cred că poate fi considerat perfect. Peste tot sînt neajunsuri. La Braşov mai sînt lucruri de făcut ca să putem vorbi de un sistem de protecţie performant. Controale pe nepusă masă s-au făcut şi se vor mai face, iar orice abatere va fi promt sancţionată“
Luminiţa Tîrziu, director general DGASPC

Abuzul din familie

• Conform statisticilor, în acest moment există copii care au nevoie să fie salvaţi din propriile familii în care sînt supuşi la tot felul de abuzuri. Serviciul „Intervenţie în caz de abuz“ din subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi protecţia Copilului a primit 147 de sesizări privind abuzul sau neglijenţa asupra copiilor. Aceste cereri anunţau că 323 de copii sînt într-o situaţie de risc. Cele mai multe dintre cazurile sesizate, 78, sînt cele de abuz fizic. Cifre comparabile sînt în cazul abuzul psihic emoţional şi neglijenţei. 42 de cazuri de abuzuri psihice asupra copiilor şi 44 de neglijenţă, toate numai în anul 2005. Din fericire, o cifră mai scăzută se înregistrează la abuzul sexual, unde în atenţia DGASPC au intrat 14 cazuri. Statiticile arată că cei mai mulţi dintre copii abuzaţi au vîrste cuprinse între 12 şi 18 ani, mai precis 32, 83% dintre cazuri. Nici abuzurile asupa copiilor între 0 şi 3 ani nu sînt puţine. Aproape 21% din totalul de 100%. Pe 2006, DGAPC a primit numai în primele patru luni ale anului 52 de sesizări privind o situaţie de abuz, care privesc un număr de 55 de copii.

Cum cereţi ajutor

• Orice persoană poate sesiza autorităţile cînd cunoaşte situaţia unui copil abuzat. Indiferent cine ar fi abuzatorul. Viaţa unui copil poate fi salvată doar cu un telefon la Direcţia Generală de Protecţia Copilului sau la Poliţie. În cadrul DGASPC există aşa numitul telefon al copilului abuzat unde, în intervalul ora 8-22.00, în timpul săptămînii şi 9.00-14.00, în week-end, răspunde un asistent social care preia în regim de urgenţă cazul sesizat. Numărul de telefon este 0268/419928.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!

Articolul anterior

Jobul ideal

Articolul urm�tor

Handicapul sorţii