Raportul unei fundații americane privind abuzurile la care sînt supuși copiii cu handicap instituționalizați de la noi a pus pe jar Guvernul României. S-a înființat o comisie de verificare, lumea dezbate pe larg problema, baroneasa Nicholson dezminte categoric o astfel de situație ș.a.m.d.
Brusc, lumea a devenit interesată. Ani în șir, copiii aceia despre care se vorbește n-au constituit un subiect. Absenți, în universul lor paralel. Mai mult sau mai puțin hrăniți, îngrijiți de persoane plătite cu salarii de mizerie, care, nu puține dintre ele, au ajuns să-i trateze ca pe animale, copiii cu nevoi speciale din centre au supraviețuit. Din cînd în cînd, cîte unul dintre ei scapă de suferință, ridicîndu-se la cer. N-au nici o vină. Așa s-au născut. Din boli genetice, din erori medicale. Nu mai știe nimeni. Părinții au refuzat să se chinuie cu ei și i-au plasat statului. Stat care nu-i lasă să moară. Le alocă pe zi 70.000 lei pentru hrană. Suficient! Sîntem doar o țară săracă! Și statul permanent în pat ar trebui să îngrașe.
Centrele mamut au fost desființate cu ajutorul fondurilor Phare. În locul lor au fost amenajate case de tip familial. În care copiii cu dizabilități ar trebui să se simtă ca acasă. Chiar dacă puțini dintre ei realizează ceva din ceea ce se petrece în jurul lor, iar bolile de care suferă îi fac să aibă nevoie de intervenția medicilor din spital extrem de des.
Problema principală rămîne, oricum, afecțiunea, sau mai exact lipsa ei, și nu banii. Și ei, ca toți copiii instituționalizați, au nevoie de tandrețe și de dragoste. Chiar dacă unii dintre ei, fără vina lor, sînt urîți, alții diformi, iar unii chiar agresivi. Ori în aceste condiții dragostea nu poate fi oferită de persoane cu sufletul amputat, uscat de anii petrecuți în centrele de plasament în care fiecare copil era aproape un număr, copii care azi erau, mîine mai pleca dintre ei cîte unul și tot așa, într-un carusel nebun ai cărui ocupanți nu interesau cu adevărat pe nimeni. Poate doar atunci cînd cîte un raport periclita imaginea României în lume...
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
