Nu pot să nu le dau de această dată dreptate sindicaliștilor de la Tractorul în propunerea privind separea vînzării afacerii Tractorul de acea a vînzării terenului pe care uzina îl are în plus și nu-l folosește. Greu de înțeles de ce - cu sau fără negocierile cu Mahindra - în uzina brașoveană nu se aplică un plan hotărît de restructurare. În primul rînd, restrîngerea cît mai rapidă a activității pe o suprafață mai mică, iar apoi, prin vînzarea la prețuri de piață a restului de aproape 100 de hectare, să fie relansată activitatea și plătite din datorii. La cererea de terenuri și de spații de producție din Brașov s-ar putea scoate chiar bani buni și nu s-ar mai consuma energie și utilități inutil. Și în acel loc ar putea apărea noi locuri de muncă. O dovadă ar fi spațiile ocupate sută la sută din parcurile industriale.
E clar că la Tractorul lipsește capitalul de lucru. Cum la fel de clar e faptul că starea asta de incertitudine va băga, mai devreme sau mai tîrziu, uzina în moarte clinică.
Contractele anunțate de conducere pentru extern și necesarul imens de tractoare din țară arată faptul că uzina poate fi viabilă. Problema este cine-și asumă restructurarea radicală și punerea uzinei pe picioare? Pentru că statul și-a dovedit competențele manageriale de fiecare dată. Iar fără datorii, cu capital de lucru rezultat din vînzarea terenurilor și clădirilor în plus, cred că nu numai Mahindra ar fi curioasă să facă Tractorul să duduie.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
