Avem deja obiºnuinþa de a porni la drumuri fãrã finalitate. De a demara acþiuni fãrã a ne gîndi la consecinþele pe termen lung. De fapt, aici rezidã una dintre marile drame ale societãþii româneºti. Dacã sîntem unde sîntem ºi nu acolo unde am vrea este tocmai pentru cã nu luãm în calcul consecinþa acþiunilor noastre ºi nu vedem dincolo de pragul uºii. Exact ca doi tineri care se iubesc ºi care vãd în cãsãtorie capul de linie. Fãrã a realiza cã de-abia aici este un început de drumuri ºi nu tocmai uºor. Îmi vine acest exemplu pornind de la intenþia de a se construi, la Braºov, cu finanþare garantatã de guvernul Spaniei a noului ºi ultramodernului spital clinic universitar. O unitate de sãnãtate de care avem cu disperare nevoie. Un spital de care este mai mult decît nevoie. Dar sînt douã chestiuni ce trebuie cu necesitate luate în calcul: pe de o parte costurile pe care comunitatea va trebui sã le suporte, respectiv restituirea celor 30 milioane de euro plus dobînzile (ºi aici intrã ºi gradul de suportabilitate al creditului). Iar pe de altã parte, ceea ce este cu adevãrat grav, ce se va întîmpla cu spitalul dupã terminarea construcþiei. Într-un sistem drastic subfinanþat, din ce se vor acoperi costurile de funcþionare, ale operaþiilor ºi tratamentelor? Un sistem privat de asigurãri nu existã încã la modul cu adevãrat funcþional. Iar CAS-ul nu poate face faþã. Ceea ce s-ar traduce cam aºa: putem avea o splendidã ctitorie a acestor vremi. Dar fãrã funcþionabilitate. Sunã oarecum cunoscut, parcã...
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!