Lumea privitorilor la televizor ºi a cititorilor de ziare (puþini adulþi nu fac parte din ea) este zguduitã din cînd în cînd de un fel de seisme psihice. În aceste perioade, evenimentele tulburãtoare se înmulþesc ºi tind sã-i clinteascã pe oamenii obiºnuiþi din liniºtea lor interioarã. Un sentiment de insecuritate începe sã pluteascã în aer, ca ºi cum ar urma o furtunã puternicã.
Un asemenea seism psihic pare sã se fi petrecut în ultimele zile. Rãpirea unor jurnaliºti români în Irak ne-a spulberat ºi ultimele iluzii copilãreºti cu privire la un fel de noroc naþional, manifestat în privinþa atacurilor de tip terorist declanºate de forþe ostile Statelor Unite ºi aliaþilor acestora. Am aflat pe o cale brutalã cã nu sîntem ocoliþi de duºmanii americanilor, fie cã-i numim teroriºti sau militanþi islamiºti. În hora politicã unde ne aflãm, ca stat, ritmul devine tot mai trepidant. Greu de întrevãzut cine va rezista ºi cine va cãdea.
Impresia de seism psihic, mai sus amintitã, este întãritã de moartea apoteoticã a Papei Ioan Paul al II-lea, dar ºi de scandalul american al eutanasierii unei femei, aflatã în moarte cerebralã de 15 ani. Cumva lumea aceasta este ieºitã din þîþîni ºi o ia la vale? se întreabã omul obiºnuit, vizitat de o scurtã panicã, înainte de a-ºi relua rutina zilnicã.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!