Fiind unul din cele mai bine fortificate orașe transilvănene, Brașovul a avut și cele mai multe porți, ale căror construcții începeau o dată cu construirea și refacerea treptată a cetății. Din numărul mare al acestora, pînă astăzi s-au mai păstrat doar două dintre porți: Poarta Ecaterinei și Poarta Mureșenilor (Poarta Schei).
Poarta Ecaterina
Ridicată la 1559, în partea de vest a cetății, pe locul unei vechi porți din veacul al XIV-lea sau al XV-lea, distrusă de inundația din 24 august 1526, cît și în urma năvălirilor turcești. Prevăzută cu un turn pătrat încoronat de cele patru turnulețe ca simbol al legii medievale Jus Gladii (dreptul paloșului), cu guri de tragere, cu pod mobil pe lanțuri peste șanțul de apă, era una din cele mai bine fortificate porți. Prin această poartă a trecut și Mihai Viteazul în timpul celor trei popasuri brașovene. În decursul timpului a suferit numeroase avarii: incendiul din 1689, cutremurul din 1738. Fiind neîncăpătoare, în 1820 se deschide poarta din Tîrgul Cailor (str. Barițiu) și după opt ani (1828) Poarta Scheilor (a Mureșenilor), Poarta Ecaterina devenind magazie. Restaurată în 1971 se amenajează aici sediul Uniunii Arhitecților.
Poarta Scheilor
(a Mureșenilor)
Ridicată între anii 1827 - 1828 cu rolul de a suplini accesul în Cetate în imediata vecinătate a Porții Ecaterina. Construită în stil arhitectural clasic, poarta are trei deschideri - două laterale pentru accesul pietonal și una centrală pentru accesul vehiculelor. Inscripția în grafie latină (vizibilă și astăzi) marchează momentul ridicării porții cît și faptul că această poartă a fost ridicată în urma vizitei împăratului Francisc I la Brașov în anul 1817.
Poarta Porții
A fost construită ca fortificație la capătul actualei străzi Republicii (fostă strada Porții) în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Incendiul din 1519 distruge o parte a clădirii, reconstruindu-se între anii 1522-1524 ca bastion sub formă de potcoavă, adăugîndu-se la 1537 un turn cu ceas. Pe această poartă aveau acces în mod special negustorii moldoveni, care de altfel erau cazați pe această stradă, în timp ce negustorii munteni se cazau pe strada Vămii. În 1613 poarta este refăcută și după cîțiva ani - în 1650 se reconstruiește și tunul. Poarta este afectată de incendiile din 1689 și 1718, iar în 1802 devine victimă a unui cutremur, motiv pentru care în 1857 poarta este demolată, nemaifiind practicabilă, pe locul ei construindu-se Vila Kertsch, Primăria orașului și Școala de meserii (azi, Regionala CFR). Cu ocazia pavării străzii Republicii în 1977 s-au marcat contururile fostei porți.
Poarta Neagră
Era situată la capătul actualei străzi Nicolae Bălcescu, consemnată încă de la 1464 ca Strada Neagră, după apa înnegrită de deșeurile celor peste 40 de tăbăcării situate în această zonă. Poarta așezată deasupra canalului încă neacoperit (abia la 1896 este acoperit) proteja bastionul breslei pielarilor. La 1785 poarta încă mai funcționa ca a patra poartă de acces a orașului. În 1873 este demolată o dată cu bastionul, favorizînd construirea cazarmei de alături (azi corpul K al Universității Transilvania).
Poarta de pe Tîrgul Cailor (str. G. Barițiu)
Ridicată în stil clasic în dreptul Bastionului Fierarilor, la 1819, cu banii negustorilor din Schei, de către meșterul constructor Joseph Jani, cu o trecere pentru pietoni și alta pentru vehicule. În anul 1874 a fost demolată pentru că incomoda pătrunderea carelor cu coviltir ale negustorilor.
Poarta Mănăstirii
Situată la capul străzii Mureșenilor (în perioada medievală Strada Vămii). Fiecare numire își are explicația sa. Se știe că în veacul al XIV-lea aici era o mănăstire dominicană, demolată pentru a se ridica biserica romano-catolică de azi. De asemenea, se știe că pe locul unde azi își are sediu Aro Palace era vama Brașovului. Poarta era împrejmuită cu ziduri și apărată de un căpitan de poartă cu opt slujitori înarmați. În 1562 deținea 33 de puști, 10 puști pragheze și 7 tunuri mici, fiind prevăzută cu galerii pe mai multe nivele și cu guri de tragere. Pe această poartă a intrat in Brașov Mihai Viteazul la 1 martie 1600. Cutremurul din 1738 a avariat-o, iar la 1835, devenind impracticabilă este demolată, pentru ca în 1838 să fie construită o altă poartă în stil clasic de către meșterul constructor Andreas Dieners (demolată la rîndul ei în 1891 pentru a favoriza introducerea tramvaiului).
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!