Grădiniţe de lux

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Norina MURZEA, 07.09.2004

* În Braşov există 20 de grădiniţe particulare, dar numai patru funcţionează legal
* Cu toate acestea, mulţi părinţi, mai ales cei cu bani, preferă să-şi dea copiii la grădiniţe private, considerînd că educaţia pe care micuţii o primesc acolo este superioară celei din instituţiile de stat
*Proprietarii grădiniţelor fug de hîrţogărie şi de taxele împovărătoare

„Fetiţa mea a împlinit trei ani şi m-am gîndit că este cazul să o dau la grădiniţă. Vreau să se obişnuiască în colectivitate, să aibă un program ordonat. Ştim că pentru viitorul ei e bine să înveţe măcar o limbă străină şi să se deprindă cu calculatorul, de aceea am hotărît să o înscriem la o grădiniţă particulară. Ne costă cam mult, dar pentru educaţia copilului nici o cheltuială nu e prea mare“, spune Ana P., una dintre mamele care au preferat pentru odraslele lor o grădiniţă privată.
Doar patru grădiniţe legale
Dacă înainte de ’89 părinţii nu aveau de ales între prea multe grădiniţe, unicul criteriu de selecţie fiind distanţa faţă de casă sau locul de muncă, acum există un număr destul de mare de grădiniţe particulare. În Braşov, dintre cele aproximativ 20 de grădiniţe particulare existente, doar patru funcţionează însă legal. Celelalte se numesc centre de educare sau baby-sitter, o formulă mai comodă pentru întreprinzătorii care vor să înfiinţeze o grădiniţă, dar pe care-i înspăimîntă taxele şi numeroasele hîrţoage pe care trebuie să le adune pentru a funcţiona legal.
Mai bine la privat
Părinţii care preferă să dea bani buni în fiecare lună pentru a-şi duce copiii la aceste grădinţe speră că, atunci cînd vor merge la şcoală, odraslele lor vor avea deja cunoştinţe despre alfabet, se vor descurca în engleză, germană sau franceză şi vor şti să „butoneze“ la calculator. În Braşov, taxa pentru o lună de grădiniţă la privat e cuprinsă între un milion şi trei milioane de lei. În schimbul banilor, copilul e supravegheat ca acasă, mănîncă la ore fixe, dar, în general, are un program mai lejer decît la stat. Braşovenii spun că preferă grădiniţele particulare pentru că multe dintre cele de stat au rămas fie fără cadre didactice, fie fără copii, iar, mai nou, unele dintre clădirile în care funcţionează acestea au fost revendicate de foştii proprietari.
O alternativă la vechiul stil de educaţie
Unii dintre cei care au înfiinţat grădiniţe particulare spun că nu au început această afacere pentru bani. Dimpotrivă, fac acest lucru pentru a fi o alternativă la vechiul stil de educaţie preşcolară şi, în special, din dragoste pentru copii. Acest lucru se poate înţelege, avînd în vedere „profiturile“ deloc impresionante. Dimpotrivă. Cîştigul pentru aceşti oameni este mai mult de ordin moral. „Prea puţin mă interesează dacă este autorizată sau nu“, spune mama unui copil de trei ani, înscris la un centru educaţional din Braşov. „Mi-a plăcut aici din prima clipă şi nu am nemulţumiri. Educatoarea se ocupă foarte bine de copii. Au învăţat engleza, cîteva dintre literele alfabetului, să lucreze pe calculator. Pe lîngă acestea, tot felul de cîntecele şi poezii. E adevărat că nu au unde să iasă să se joace afară, dar au un loc de joacă amenajat într-o cameră şi, oricum, nu prea au timp. Nu cred că la o grădiniţă autorizată lucrurile stau diferit. Atîta doar că au o curticică în care se pot juca“, mai spune mama.
Răspundere mare
Răspunderea personalului dintr-o grădiniţă particulară este mult mai mare ca la stat. Practic, cîteva ore bune pe zi, părinţii îşi încredinţează copiii unor educatori care trebuie să aibă grijă de cei mici ca de ochii din cap. Dacă se întîmplă ceva cu un copil, o grădiniţă particulară va avea mult de suferit şi riscă să nu îşi mai poată continua activitatea. Educatorii ştiu acest lucru, tocmai de aceea sînt mereu cu ochii pe copii. „Dacă se duce vestea că la grădiniţă s-a întîmplat ceva cu un copil, e greu apoi să recîştigi încrederea părinţilor“, explică unul dintre educatorii de la o grădiniţă privată.
Statul ne obligă să încălcăm legea
Elena M., educatoare şi proprietar al unui centru educaţional din centrul Braşovului, spune că documentaţia necesară autorizării şi taxa exagerată au determinat-o să lucreze „la negru“. „Dacă cineva îşi imaginează că mă îmbogăţesc, se înşală. Cheltuielile cu personalul, întreţinerea, manualele şi mîncarea copiilor sînt extrem de ridicate. Am făcut un împrumut şi am reuşit abia după trei ani să-l restitui. Am condiţii foarte bune şi copiii nu sînt deloc neglijaţi. Toate educatoarele au cursuri de specializare, iar profesoarele de engleză şi germană sînt autorizate ca translatori“, a explicat Elena M.
Grădiniţe în afara legii
Din cele aproximativ 20 de grădiniţe particulare braşovene, doar două sînt deja autorizate conform legii, iar alte două şi-au depus dosarele de acreditare. Majoritatea grădiniţelor funcţionează de fapt ca centre de educare, aflîndu-se doar în evidenţele Camerei de Comerţ şi Industrie Braşov. „Din păcate, numărul grădiniţelor particulare autorizate în condiţiile legii sînt doar patru în Braşov. Restul sînt în afara legii. Părinţii nu înţeleg că trebuie să-şi dea copiii la grădiniţe autorizate. Majoritatea celor care funcţionează ca centre educaţionale au condiţii de igienă, dar nu toate au cadre didactice autorizate“, explică inspectorul-şef adjunct al Inspectoratului Şcolar Judeţean Braşov, Anna Farkas.
Părinţii nu se plîng
Inspectorul şcolar admite că proprietarii unei grădiniţe trebuie să îndeplinească nişte condiţii dure pentru a funcţiona, iar efortul financiar nu e deloc de neglijat. „Pe lîngă toată documentaţia necesară autorizării, taxa care se achită la început este de aproximativ 27 milioane de lei. Noi am dori să le introducem într-un cadru legal, dar atîta timp cît nu există sesizări din partea părinţilor, eu, ca inspector, nu pot merge pe străzi în căutarea grădiniţelor neautorizate“, mai spune Anna Farkas.
Atestat pentru înscrierea la şcoală
Inspectorii şcolari susţin că e important ca un copil să meargă la o grădiniţă autorizată şi pentru că, la înscrierea la şcoală, are nevoie de un certificat care să ateste că a făcut măcar un an de grădiniţă într-o grupă pregătitoare. Singurele abilitate să elibereze astfel de certificate sînt grădiniţele de stat şi cele autorizate. Părinţii au găsit însă soluţii pentru a dobîndi certificatul cerut de lege. Cu un an înaintea înscrierii micuţilor la şcoală, îi dau la o grădiniţă autorizată, într-o grupă pregătitoare.
Patru grădiniţe autorizate
• Cele patru grădiniţe particulare autorizate sînt situate pe străzile 1 Mai nr. 14, Carierei nr. 65, Lungă nr. 201 şi Brînduşelor nr. 106. Grădiniţa Diaconiei, de pe strada Carierei, a intrat în legalitate în urmă cu un an, îndeplinind condiţiile cerute de lege. Părinţii nu sînt nevoiţi să achite vreo taxă, iar copiii îşi petrec timpul învăţînd sau jucîndu-se. „Pentru că îndeplineam condiţiile cerute de lege, am intrat în legalitate. Oricum, mi se pare normal să fie aşa. Nu ne temem că avem controale şi riscăm să fim închişi, dacă vreun părinte este nemulţumit de condiţiile în care stă propriul copil“, spune Daniel Juncu, asistent la Grădiniţa Diaconiei.
Cît costă înfiinţarea unei grădiniţe
• A înfiinţa o grădiniţă particulară poate fi un act de curaj. Finanţarea iniţială este foarte importantă. Pentru a porni la drum cu o grupă de copii, avînd la dispoziţie o casă, un spaţiu încăpător, cu loc de joacă şi să se poată asigura personalul necesar (cadre didactice, asistenţă medicală, contabil, bucătar etc.) efortul financiar este semnificativ: între 200.000-300.000 de dolari. Iar într-o astfel de afacere, costurile se amortizează foarte tîrziu. Pentru a primi autorizaţia de funcţionare, activitatea trebuie să se desfăşoare într-o casă şi nu într-un apartament de bloc. De asemenea, este necesară o dotare completă cu mobilier, toalete adecvate celor mici, bucătărie, calculatoare, o sală de mese şi una de joacă, precum şi o bibliotecă. Cheltuielile sînt şi ele foarte mari pentru o grădiniţă. În primul rînd sînt salariile, apoi chiria, întreţinerea, lumina. Materialele consumabile (acuarele, prosoape de hîrtie, creioane, caiete etc) costă în jur de 10 dolari pe copil. Toate acestea sînt necesare pentru a intra în legalitate. Pentru a funcţiona însă într-un apartament, ca centru educaţional sau baby-sitter, cheltuielile sînt mult diminuate, iar dotarea, spre exemplu, la un apartament cu patru camere ajunge la maximum 50.000 euro.

„Ar trebui să mergem cu Poliţia peste ei. Sînt părinţi inconştienţi cei care se complac în situaţii de genul ăsta. Acei copii au nevoie de spaţiu pentru a-şi desfăşura activitatea şi este extrem de importantă şi recreerea. De aceea primesc autorizaţii de la Ministerul Educaţiei doar grădiniţele care au o curte interioară cu un loc de joacă amenajat pentru copii“.
Anna Farkas, inspector general adjunct la IŞJ Braşov

„Cînd am hotărît să deschid această grădiniţă, eram decisă să o autorizez, însă cheltuielile sînt foarte mari. N-aş fi reuşit nici acum să ies din datorii dacă respectam legea. Din păcate, statul este cel care ne obligă să încălcăm legea, cerîndu-ne peste puteri“.
Elena M., directoarea unui centru educaţional

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: