„Am ajuns în Paradis“

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Melania GAVRILĂ » Simona POPICA, 08.09.2004

* Echipa irakiană de handbal se pregăteşte în Poiana Braşov pentru Campionatul Arab
* „De unde am plecat noi, este doar deşert şi căldură insuportabilă. Aici este Raiul pe pămînt“, au spus handbaliştii cînd au ajuns la Braşov

Cîteva grupuri de tineri, cu chipuri arămii şi ochi negri de mură, care amintesc de prinţii deşerturilor arabe, se plimbă pe strada Republicii. Vorbesc într-o limbă ciudată şi par copleşiţi de tot ce văd. Dacă încerci să intri în vorbă cu ei, te studiază cu atenţie. O dată ce reuşeşti să le cîştigi încrederea, devin foarte prietenoşi. Cu cei mai mulţi te poţi înţelege doar prin semne. Cîţiva o rup însă în engleză sau germană, iar alţii ştiu chiar două-trei cuvinte româneşti. Aşa afli că sînt sportivi din Irak care au venit să se antreneze la noi, pentru că în ţara lor, devastată de războaie, nu le-a mai rămas în picioare nici măcar o sală de sport sau un stadion.
Nu-i urăsc pe americani
Braşovul a devenit, de mai bine de două săptămîni, oaza de linişte, locul unde 16 handbalişti irakieni din lotul naţional se antrenează pentru Campionatul Arab, competiţie extrem de importantă la care participă sportivi din mai toate ţările arabe. Unii dintre handbaliştii aflaţi la Braşov sînt mai tineri, au 20-21 de ani, dar alţii au chiar 34 de ani. Nu au avut şansa să joace în Europa, iar acum, de cîţiva ani, în Irak nu au nici măcar unde să se antreneze. După ani întregi de bombardamente, în ţara lor nu mai există săli de sport sau stadioane. Printr-un parteneriat între Comitetul Olimpic Român şi guvernele român şi irakian, au fost aduşi în cantonament în Poiana Braşov. Sînt foarte mulţumiţi de condiţiile pe care le-au găsit aici. Ştiu că sîntem aliaţi cu americanii şi că trupe româneşti se află în Irak, dar par împăcaţi cu ideea. Recunosc că nu îi plac pe americani, pe care îi învinuiesc, dar fără ură, că nu reconstruiesc nimic în ţara lor. Nici măcar un stadion.
„Unii jucători au murit în război“
Din cauza războiului, Irakul nu mai are echipe competitive. Oameni devotaţi sportului, cum e şi Azad M.A. Hassan, antrenorul handbaliştilor aflaţi în Poiană, s-au străduit să încropească totuşi un lot. „Unii jucători au murit în război, iar alţii nu au putut veni pentru că nu am putut lua legătura cu ei. În Irak este foarte greu să comunici între oraşe. Am adunat ce am avut mai bun. Sperăm să facem o figură frumoasă. Băieţii sînt foarte receptivi şi sîrguincioşi. Sînt obişnuiţi cu ce e mai rău, aşa că nu se plîng, deşi dimineaţa la 6.30 aleargă o oră prin Poiana Braşov, iar în cursul zilei se mai antrenează trei ore“, a explicat Azad M.A. Hassan.
„Am simţit că am ajuns în Paradis“
Săptămîna trecută, pe drumul de la aeroport la Braşov, irakienii nu au putut pune geană pe geană. Ce vedeau pe geamul autocarului îi fascina. La Timişul de Jos, nu au mai putut rezista şi l-au rugat pe şofer să oprească pentru a admira şi imortaliza priveliştea. Au mărturisit că n-au mai văzut niciodată atîta vegetaţie în realitate. Aproape toţi handbaliştii irakieni au camere foto digitale cu care fotografiază de la oameni pînă la case şi parcuri. „Am simţit că am ajuns în Paradis. De unde am plecat noi, este doar deşert şi căldură insuportabilă. Aici este Raiul pe pămînt. Într-adevăr, serile se face cam frig, dar nu ne deranjează foarte tare“, a povestit antrenorul lotului.
Orezul, gătit special
Hotelul la care au fost cazaţi în Poiană le place foarte mult. Nici de mîncare nu se plîng. Cei de la restaurantul hotelului au înţeles că handbaliştii nu mănîncă niciodată carne de porc şi s-au conformat. Doar cu orezul au fost ceva probleme. Una dintre mîncărurile de bază în ţara lor, orezul trebuie gătit într-un mod mai special. Antrenorul secund, Kamil M. Jaffar, care este şi proprietarul a trei restaurante în Bagdad, i-a învăţat pe bucătarii români să fiarbă orezul simplu, fără legume, cu foarte puţină apă, „ca să nu se lipească boabele între ele“.
Şocaţi de preţul benzinei
Venind din „patria petrolului“, irakienii au fost şocaţi cînd au văzut că pentru un litru de benzină trebuie să scoată din buzunar 30.000 de lei, aproape un dolar. „Este exagerat de scump. În Irak, cu un dolar cumperi 30 de litri de benzină, şi 150 de litri de motorină. Aici, preţul este enorm. Pe vremea lui Ceauşescu relaţiile dintre România şi Irak erau mai strînse decît acum. Atunci probabil că benzina nu costa atît de mult în ţara voastră“, crede tehnicianul irakian Azad M.A. Hassan.
„Viva Irak“
Ziariştii braşoveni au fost curioşi să-i vadă pe handbaliştii irakieni la antrenament. La Sala Sportului, irakienii i-au primit cu simpatie şi s-au străduit să spună cîteva cuvinte în limba română, pentru a-şi flata gazdele. Extrem de disciplinaţi pe toată durata şedinţei de pregătire, şi-au încheiat antrenamentul cu o alergare uşoară, însoţită de bătăi cu piciorul în podeaua sălii şi cu aplauze la fiecare trei paşi. Apoi, s-au aliniat şi au salutat cu glas hotărît, milităreşte. „Este un ritual pe care îl fac toţi sportivii din ţara noastră. Este un semn de respect pentru Irak. Se numeşte «Viva Irak» şi îl practică toţi sportivii irakieni. Astfel vrem să reamintim faptul că noi luptăm pentru ţara noastră“, explică Azad M.A. Hassan care, înainte de război a antrenat echipa armatei, care acum nu mai există.
„Le-a fost teamă să nu fie asociaţi cu terorismul“
Extrem de prietenoşi şi bine dispuşi, irakienii nu au avut aceeaşi stare şi la sosirea în România. Înţelegînd problema cu care se confruntă elevii săi, Azad M.A. Hassan a stat de vorbă cu ei şi a reuşit să le spulbere temerile. „În primele zile, handbaliştilor le-a fost teamă să nu fie asociaţi cu terorismul. Le era foarte greu să ridice capul din pămînt şi să zîmbească. Evident că ne-a fost puţin teamă să nu fim priviţi ca nişte duşmani. Am discutat mult cu jucătorii şi în cîteva zile au înţeles şi ei că nu au de ce se teme. Acum se bucură din plin de libertate, iar acest lucru se vede pe faţa lor“, a mai spus antrenorul.
„Au învăţat ceva de la Dracula“
Pe perioada şederii în România, irakienii au văzut cam tot ce era de vizitat în Braşov şi împrejurimi. Au fost impresionaţi de Castelul Bran, unde au făcut zeci de poze. Mai în glumă mai în serios, un handbalist a spus rîzînd: „Am învăţat ceva de la Dracula. Cum să îi muşcăm pe americani de gît“. După vizita de la Bran, antrenamentul care urma să aibă loc s-a amînat, deoarece toţi jucătorii au fost extenuaţi şi au adormit.
Fost coleg cu Gruia
Selecţionerul irakian a făcut, de-a lungul timpului, numeroase turnee de pregătire în Germania şi Franţa. În Germania l-a cunoscut şi Gheorghe Gruia, component al „generaţiei de aur“ a handbalului masculin românesc. „Pe Gruia îl ştiu de ani de zile, am jucat împreună la Leipzig. A fost un mare handbalist, pentru care am o admiraţie deosebită. De asemenea, ştiu o altă sportivă din România, foarte cunoscută atît în ţara voastră, cît şi peste hotare, pe Elisabeta Lipă. România are sportivi extrem de buni“, a mai spus antrenorul irakian care a completat că elevii lui s-au îndrăgostit de vremea, vegetaţia, mîncarea şi fetele din Braşov şi că le pare rău că vor pleca peste cîteva zile.

Şi gimnaste şi boxeri
• Handbaliştii din naţionala Irakului nu sînt singurii sportivi care au venit să se antreneze în România. În urmă cu cîteva luni, la centrul de la Deva s-au pregătit gimnastele din lotul naţional irakian, iar în aceste zile, la Constanţa se pregătesc boxerii irakienii. Toţi au ajuns în ţara noastră în baza unui protocol între guvernul irakian şi Comitetul Olimpic Român.

Ani de războaie
• În ultimul deceniu, în Irak armele n-au prea tăcut. A fost mai întîi războiul cu Iranul, dintre 1980-1988, apoi cel din Golf, în 1990-1991. Ultimul, început în martie anul trecut, continuă şi acum sub formă de gherilă. În conflictul numit şi Războiul de eliberare a Irakului, Statelor Unite li s-au alăturat Marea Britanie, Australia, Polonia, Kuweit, Arabia Saudită, Oman, Qatar, Bahrain, Emiratele Arabe şi Kurdistan. Şi România are trupe în Irak. Deşi liderii americani spun că războiul s-a încheiat pe 1 mai 2003, acesta continuă cu lupte de gherilă.

Amical cu Dinamo
• Naţionala Irakului va juca astăzi, de la ora 17.00, în Sala Sporturilor „Dumitru Popescu Colibaşi“, un meci amical cu echipa Dinamo Braşov, proaspăt revenită pe prima scenă handbalistică a ţării. „I-am văzut pe handbaliştii de la Dinamo şi sînt foarte puternici. Sper să nu ne bată prea tare. Trebuie să vorbim cu ei să nu ne facă ce ne-au făcut americanii“, spune rîzînd principalul irakian.

Biografie de dictator
• Saddam Hussein, dictatorul care a terorizat Irakul aproape un sfert de veac, s-a născut pe 28 aprilie 1937 în satul Takrit, într-o familie săracă de musulmani suniţi. La opt ani a fugit de acasă. În 1973 a intrat în armata irakiană. Pe cînd era încă foarte tînăr s-a căsătorit cu Sajida Khair-Allah, cu care a avut doi băieţi şi trei fete. La 21 de ani a aderat la Partidul Baas, de orientare socialistă. În 1958 a încercat să-l asasineze pe premierul Adbel-Karim Qassem. Rănit, este exilat mai întîi în Siria, apoi în Egipt. A studiat dreptul, la Universitatea din Cairo (1962). S-a întors în Irak în 1963, după ce generalul Aref a preluat puterea şi a obţinut treptat controlul asupra Partidului Baas. În 1964, Partidul Baas a fost interzis şi Saddam a ajuns la închisoare. A evadat după 2 ani. În 1968, a fost numit vicepreşedinte al Consiliului Comandamentului Revoluţiei. În 1979, s-a proclamat preşedinte al Irakului. A cumulat funcţiile de preşedinte al CCR, secretar general al Partidului Baas, şef de stat, prim-ministru şi comandant al armatei. Capturat în timpul Războiului de eliberare a Irakului de trupele americane, Saddam Hussein se află acum în detenţie în ţara sa, aşteptîndu-şi pedeapsa pentru anii de teroare în care a ţinut poporul irakian.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: