Petrecere cu clovni

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Lavinia MARIAN , 11.06.2004

* Trupa lui Johnny Balonny a adus fericirea în centrul de plasament care găzduieşte copii cu nevoi speciale

Aşezaţi pe scăunele, copiii sînt pregătiţi pentru începerea petrecerii. Visează de mult la această zi. Le-a spus lor educatoarea că se vor distra de minune. Îi aşteaptă pe clovni, chiar dacă cei mai mulţi dintre ei nu ştiu cum arată sau ce face un clovn. Pe ultimul rînd, o fetiţă îşi pune capul în palme şi suspină. Vecinul de scaun începe să o gîdile. Rîd amîndoi zgomotos. Dintr-o dată, uşa se deschide. În prag apar clovnii. Ochii copiilor se umplu de bucurie. Cineva a venit să-i vadă. La invitaţia Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului, trei clovni din echipa lui Johnny Balonny au venit să dăruiască clipe de fericire celor şaptezeci de copii de la Centrul de Plasament „Barza Mică“.
Dansul bucuriei
Apariţia clovnilor este, pentru copiii cu care soarta n-a fost deloc îngăduitoare, un cadou preţios. Chinuiţi de boli cumplite, copiii instituţionalizaţi de la „Barza Mică“ încearcă din răsputeri să se poarte normal. Ştiu bine că nu sînt ca alţi copii de vîrsta lor. Dar vor să uite. Şi se încing într-o horă nebunească. Fiecare dansează în legea lui. Şi se bucură din tot sufletul. Se strîng în braţe, îi ating curioşi, dar cu infinită grijă pe invitaţii pe care-i văd pentru prima oară în viaţă. Prima melodie se apropie de sfîrşit. Una dintre fetiţe are lacrimi în ochi. Crede că joaca s-a încheiat. „Nu, nu, vă rog nu plecaţi! Hai să mai dansăm. Mai vreau!“ O nouă melodie readuce bucuria pe feţele prichindeilor. S-au liniştit. Distracţia va continua.
Baloane pentru toţi
Cînd obosesc de atîta dans, copiii admiră feţele pictate ale clovnilor. Vor şi ei să arate aşa. S-ar simţi mai interesanţi. O cutie rotundă, plină cu petice colorate, le atrage atenţia. „Baloane!“, strigă fericit unul dintre copii. Clovnii încep să umfle baloanele. Bombonica, cel mai înalt dintre clovni, modelează din cauciuc tot felul de animăluţe. Fascinaţi de măiestria Bombonicii, copiii se străduiesc să-i imite gesturile. „Of, of, mie nu-mi iese. Lasă că învăţ eu şi mă duc la alţi copii să rîdă şi ei ca mine. Uraaa, am primit un căţel alb. Să nu-l ia nimeni că-i al meu“, strigă fericit Marius, unul dintre băieţii căruia petrecerea i-a adus culoare în obraji.
„Pînă acum aveam 15 ani“
Petrecerea e în toi. Fiecare copil şi-a găsit un motiv de bucurie. Numai undeva lîngă un perete, o copilă, aşezată într-un scaun, îi priveşte curioasă pe ceilalţi. Stă acolo, neclintită, de cînd a început petrecerea. Unul dintre clovni se apropie de ea şi o pictează pe faţă. Puştoaica zîmbeşte mulţumită. Nu arată că ar suferi că ea nu poate dansa alături de prietenii ei. S-a obişnuit cu gîndul că tetrapareza spastică, boală cumplită de care suferă, o va chinui toată viaţa. Şi îşi găseşte motiv de bucurie în a-i privi pe ceilalţi. „Îmi place aici. Uite cum rîd cu toţii. Sînt mulţumită. Pînă acum aveam 15 ani, acum am 16 şi mă bucur şi mai mult“, îşi mărturiseşte Irina gîndul care-i dă tîrcoale de o vreme.
Bomboane din belşug
A venit şi momentul darurilor. O sacoşă imensă cu pungi de bomboane a fost adusă printre copii. Fiecare micuţ a primit bomboane pe săturate din partea Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului. „Am organizat această petrecere pentru a aduce bucurie în sufetele acestor copii. Manifestarea a fost sponsorizată de Johnny Balonny, căruia îi mulţumesc pe această cale. Pentru ceea ce au oferit ei, echipa de clovni, copiilor mei, au primit însutit din partea lor. Ce poate valora mai mult decît acele clipe de bucurie în care bolile de care suferă cu toţii sînt pentru moment uitate“, spune Luminiţa Olteanu, director general al Direcţiei pentru Protecţia Copilului.
Ţintuiţi în paturi
Nu toţi copiii de la Barza Mică au putut participa la petrecere. Unii au rămas în camere, ţintuiţi în pătuţuri sau scaune cu rotile. Sînt acei copii care nu se pot deplasa, pentru care fiecare zi e la fel. Nu ştiu ce înseamnă a păşi sau a te zbengui alături de ceilalţi. S-au obişnuit aşa. Trăiesc de pe o zi pe alta, foarte bine îngrijiţi de personalul centrului, aşteptînd o mi-nune. Sperînd că destinul se va îndura şi le va oferi măcar un ceas de viaţă adevărată.
Negocieri pentru viitor
Cei mai mari dintre copiii de la „Barza Mică“ nu au pierdut ocazia de a-şi „negocia“ viitorul cu şefa DGPDC. „Doamna Luminiţa, să nu mă trimită nimeni pe Eminescu. Eu nu mă duc acolo. V-am spus că eu vreau să fiu bucătar. Dar nu aici, ci într-o clădire mai mare şi mai nouă. Vreau să am oale mari, că doar mă pricep să gătesc bine. Să-mi spuneţi cum să rezolv“, cere cu convingere Ionuţ. Şi nu doar Ionuţ e cel care se interesează ce se va întîmpla cu el pe viitor. Toţi cei care au împlinit sau împlinesc curînd 18 ani sînt nelămuriţi. „Aceşti copii vor rămîne în Centrul de Plasament «Barza Mică». Cei mai mici vor fi mutaţi în casele de tip familial, iar cei mari vor locui aici“, explică Luminiţa Olteanu .

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: