„Braşovencele s-au prostit, şi-au băgat silicoane“

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Andrei PAUL, 16.08.2005

* La „Cetatea Muzicală a Braşovului“, Johhny Răducanu a făcut spectacol şi pe scenă, şi-n culise

„Publicul, oriunde ar fi, este un profitor. Dacă dau peste un animal pur, aşa ca mine, asistă la ceva de-adevăratelea. Iar dacă nu am public, pot să umplu sala şi cu morţii din mintea mea.“
Johnny Răducanu

„În Braşov, aşa ştiu eu dinainte, femeile aveau ţîţe tari. Şi mi-a mai confirmat cineva chestia asta. Acuma, s-au prostit, şi-au băgat silicoane“, spune Johnny Răducanu, fără să le dea răgaz jurnaliştilor să-i pună întrebările-standard, despre public, despre ce urmează să cînte, despre organizarea festivalului „Cetatea Muzicală a Braşovului“. „Şi la Brăila cum e?“, vine întrebarea cu trimitere spre oraşul în care s-a născut maestrul. „La Brăila nu sînt silicoane. Că le recunoşti. Dacă au silicoane, cînd merg, se balansează la stînga, înţelegi? Îţi spun eu. La New York, sînt aşa, şi ridicate în sus, la inglişmance“, explică Johnny Răducanu, făcîndu-şi mîna căuş, de parcă ar fi strîns o portocală. Apoi le face vînt ziariştilor din cabina artiştilor, pentru că numai un minut îl despărţea de ieşirea pe scenă.
Oraşul Stalin
„Cînd eram tînăr, m-am dus cu o gagică barosană - că doar ce luasem bursa, aveam bursă republicană, şi aveam bani - m-am dus cu gagica la ghişeu, la gară, să iau bilet să mergem la Braşov. Şi aia de la ghişeu zice că nu mai e nici un Braşov, e oraşul Stalin. Eu zic să mă lase în pace cu rahaturile, că eu vreau la Braşov. Că nu ştiam treaba cu oraşul Stalin. Ea că nu, eu că da, şi-n timp ce mă certam cu ea, au venit securiştii şi m-au săltat. Comunişti, na, ce să le faci“, îşi aduce aminte Johnny, ca să încălzească publicul. „Azi m-am uitat, şi scrie Braşov, mare, acolo, pe munte. Mă gîndesc, oare sînt unii tîmpiţi care să nu ştie că aici sînt în Braşov? Eu îi ştiam mai deştepţi pe braşoveni, că aici e mai răcoare. Sau poate o fi pentru bucureşteni, că acolo e mai cald...“, rîde maestrul, în aplauzele publicului.
Unici în lume
„Am mai văzut o dată, pe Sky News, anunţaseră ăia ceva unic în lume, la Braşov. Şi, normal, m-am uitat, că dacă era unic în lume... Era o ursoaică cu trei pui - mi-a plăcut şi mie - scormoneau în gunoaie. Şi ce mi-a plăcut şi mai mult, un ursuleţ se juca cu ceva de plastic negru, era într-adevăr frumos. Dacă aş fi la americani, aş face turism pe chestia asta, dacă tot e unic în lume...“. Lăsînd gluma deoparte - de parcă Johnny ar putea face asta -, o speranţă tot mai există pentru Braşov: „Glumă, glumă, da’ e mai curat ca acum un an. Aţi schimbat primarul, nu-i aşa? Mda, e mai puţin scuipat pe străzi... Acum o să vă cînt o piesă, nu ştiu cum se cheamă, timpul trece, nu ştiu dacă o să-mi iasă“, face maestrul pe modestul. Apoi începe. Şi, încet-încet, omuleţul răutăcios din culise începe să intre în suflete, pe măsură ce mîngîie clapele pianului. „Apropo, e bine că aveţi pian în Braşov, că găinarii ăia din Bucureşti, plini de bani, n-au decît două piane“, mormăie artistul o linie melodică pe care nu ştii dacă a exersat-o îndelung sau pur şi simplu o compune atunci, jucîndu-se cu notele. Piesă după piesă, ropote de aplauze după ropote de aplauze.
Despre valori
„Noi, românii, sîntem foarte deştepţi. Avem multe valori, în România. Aşa avem noi talent, românii. Avem cîntăreţi, instrumentişti, filosofi, artişti, matematicieni, oameni extraordinari, fanespoitori, politicieni, are balta peşte! Dar ni-i iau americanii pe toţi, numai pe ăi de trebuie nu-i vor. Fără cultură, România e un rahat, vă spun eu“, zice Johnny într-o altă pauză dintre melodii. Şi pe „băiatul ăsta extraordinar“, care trebuie să-l acompanieze şi la formarea căruia a participat şi el, „măcar cu prezenţa, dacă nu altfel“, tot americanii l-au luat, de-a gata. „Rotaru, vino, te rog, în scenă“, îl cheamă maestrul, pe un ton hazliu-autoritar, pe cel care avea să-l acompanieze la contrabas pe tot restul spectacolului. Şi monologul lui Johnny se transformă într-un dialog muzical, într-o altă joacă pe note, în care fiecare este atent la celălat, încercînd să-i înţeleagă emoţiile. Pînă cînd totul se termină parcă brusc, la capătul unei ore şi jumătate pe care n-am simţit-o cînd a trecut. Două ieşiri la rampă, alte două piese, şi apoi, gata!, artistul pleacă, luîndu-şi rămas bun de la public. „Dacă îmi puneţi pile la primar, mai venim şi la anul. Numai o rugăminte am la voi, gagicile: nu mai umblaţi cu buricul gol“, spune, apoi pleacă de-a binelea, cu mersul lui de „elefant greu“.
„Unde sînt oamenii?“
Îl mai prind puţin în culise, asaltat de admiratori. Comenta o fotografie de acum 30 de ani, pe care unul dintre admiratori, şi el prezent în poză, i-a dăruit-o acum. Nu reuşea să-şi aducă aminte cum o cheamă pe „gagica“ cu care era atunci, în fotografie. „Eu sînt doar un anonim. Dacă am ajuns să mi se dea atîta atenţie e jalnic. Ţara românească e într-o mare nenorocire“, spunea maestrul la lansarea cărţii lui, în februarie. I-am readus aminte aceste cuvinte. „Aşa am spus? Ia auziţi ce mă-ntreabă băiatul ăsta, că de ce am spus că e jale în România! Păi, cînd ajungi să faci humor, şi nu mai e nimeni cine să te critice, asta e jalnic, nu-nţelegi, că-i jalnic? Păi, dac-am ajuns la televiziune, io, să spun prostii şi să încerc să fac ceva pentru ţara asta, io, unde sînt ceilalţi? Unde sînt oamenii?“, filosofează Johnny Răducanu, apoi se îndepărtează încet, spre Piaţa Sfatului, purtînd acelaşi costum de scenă, cu cămaşă şi şosete roşii şi cu cipilica inconfundabilă.
„Cetatea Muzicală a Braşovului“
• Festivalul de muzică clasică şi modernă „Cetatea Muzicală a Braşovului“ se desfăşoară în fiecare zi, în perioada 13-19 august, la Centrul Cultural „Reduta“. „Cea de-a treia ediţie a festivalului este dedicată memoriei lui George Enescu, de la dispariţia căruia se împlinesc 50 de ani. Fiecare seară va conţine şi lucrări de Enescu. Vreau să adaug că, în egală măsură, această ediţie a festivalului este dedicată victimelor şi sinistraţilor inundaţiilor, şi atunci am sugerat fiecăruia care vine la concerte, pe măsura posibilităţilor, să contribuie pentru aceşti oameni necăjiţi“, spune directorul artistic al festivalului, Sherban Lupu. Concertele încep în fiecare zi de la ora 19:00, iar intrarea este gratuită.
Johnny Răducanu
• Pe numele său adevărat Răducan Creţu, Johnny Răducanu s-a născut la 1 decembrie 1931, la Brăila, într-o familie cu o tradiţie muzicală de 300 de ani. A urmat studii muzicale liceale la Iaşi şi Cluj, urmate de Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din Bucureşti. S-a lansat pe scenele de jazz bucureştene, la vîrsta de 19 ani, alături de Jancsi Korossy, pe care-l acompania la contrabas. A colaborat cu nume mari ale jazzului mondial, printre care trompetistul Art Farmer, trombonistul Slide Hampton, pianiştii Friedrich Gulda şi Guido Manussardi. În 1987 devine membru de onoare al Academiei „Louis Armstrong“ din New Orleans, iar marele jazzolog american Leonard Feather l-a numit „Mister Jazz of Romania“.
Cătălin Rotaru
• Contrabasistul Cătălin Rotaru este absolvent al Academiei de Muzică din Bucureşti. După o activitate destul de intensă în România, se stabileşte în SUA, unde-şi obţine masteratul la Universitatea din Illinois - Urbana- Champaign. În prezent este profesor de contrabas la Arizona State University, dar susţine concerte în Europa, SUA şi America de Sud. „De zece ani, de cînd sînt plecat, nici un concert nu mi s-a părut mai frumos ca acele concerte pe care le mai am în România. Nicăieri nu este ca acasă“, spune Cătălin Rotaru, care nu este la primul concert susţinut împreună cu Johnny Răducanu.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: