* În oraș, există cîteva muzee cu colecții de o valoare spirituală inegalabilă, dar care n-au mai fost vizitate de doi ani
În curtea bisericii Sfîntul Nicolae din Șchei sînt nu mai puțin de opt muzee. Știați de existența lor? De cîte ori ați trecut pragul acestor locuri încărcate de spiritualitate? Sau măcar al Primei Școli Românești, lăcașul fără de care poate astăzi n-am mai fi fost ceea ce sîntem? Sălile muzeelor sînt pustii, comorile pe care le adăpostesc au încremenit în spatele ușilor care stau mai mult închise. Doar îngrijitorii vin din cînd în cînd, să șteargă praful. În muzeele Tudor Ciortea sau Șcheii Brașovului în pictura lui Ștefan Mironescu n-a mai intrat nimeni de doi ani. Pînă și la Muzeul Primei Școli Românești, mai des vizitat, și nu atît de către brașoveni, cît de străini, vizitatorii sînt neașteptat de puțini. De trei ori mai puțini decît sînt cei curioși de kitsch-urile de la Muzeul Comunismului din Scornicești.
Monitorul Expres vă prezintă muzeele pe nedrept uitate din Șchei. Locuri care vă așteaptă cu colecții unice în lume, despre care trebuie să aflați măcar acum.
Prima școală a
neamului românesc
Brașovenii se mîndresc cu Prima Școală Românească, atestată documentar încă din 1495, dar vechimii edificiului i se mai pot adăuga încă 300 de ani. Pe băncuțele joase au stat sute, poate chiar mii de elevi dornici să învețe carte. A fost, la vremea aceea, o minune. La 1559, aici s-a predat pentru prima oară în limba română. Azi pare o încăpere demodată, cu tăblițe, abac, o hartă a Daciei, icoane, catedră de lemn vechi și sugativa cu cenușă, grea de aproape un kilogram. Dar ce minunat și luminat loc era acum 500 de ani și cîți români n-au tînjit să ajungă să-i calce pragul! Cei mai mulți n-aveau cum să plăteasca taxa: o găleată de grîu, un car cu lemne și 4 florini, bani cu care se puteau cumpăra 3 boi. Aici se studiau gramatici, învățătură bizantină, pilde din Biblie, dar și filosofia secolul XVI. Elevii învățau cum se fac actele oficiale în cancelarii, cultura albinelor, elemente de comerț, geografie și matematici. Preoții de la biserica Sfîntul Nicolae au fost primii dascăli. Manualele se păstrează și acum, le puteți vedea și vă puteți minuna ce grele și, în același timp, ce moderne materii studiau copiii de altădată. În 1828, Anton Pann a predat muzica la școala din Șcheii Brașovului, a scris manuale, iar după ce a plecat, a trimis bani pentru cumpărarea de mobilier adecvat. Cel pe care îl vedem și azi în încăperea numită, în memoria lui, Sala de clasă Anton Pann.
Primele tipărituri românești
Mai mult decît o școală de învățăcei, la Prima Școală Românească s-au tipărit și primele cărți de cultură în limba română. De sub teascurile diaconului Coresi au ieșit prima gramatică românească a brașoveanului Dimitrie Eustatievici (1757), primul calendar almanah din literatura română, prin dascălul Petcu Șoanu. Între 1556 și 1588, s-au tipărit, în cămăruța din Șcheii Brașovului, 40 de cărți în sute de exemplare, care s-au răspîndit în toate ținuturile cu vorbitori de limba română. În sala Diaconul Coresi, se află mașinăria de lemn cu care cărturarul plămădea cărțile, literele săpate în lemnul matriței, bucata de piele cu care se acoperea înainte de a fi presată, dar și o vitrină cu cărțile tipărite de el, cu litere chirilice, majoritatea cărți bisericești. O carte se tipărea în cîteva luni de zile. Lucian Blaga, care le-a văzut încă de pe vremea cînd era elev la liceul Șaguna, spunea despre ele că sînt întîiul mare poem al unui neam. Fără tipăriturile lui Coresi, cultura noastră ar fi întîrziat mult în afirmare. Și am scris cu tiparul voao, fraților, românilor, să fie pre învățătură și vă rog ca frații miei, să cetiți și bine să socotiți, că veți vedea voi înșivă, cum că e mărgăritariu și comoară ascunsă, îi îndemna pe români pionierul tipografiei, acum patru veacuri.
Cărți fără egal
La etaj, tronează o expoziție de carte veche și peste 80 de hrisoave domnești. În sala Cartea, factor de unitate națională, se odihnesc sub geamul vitrinelor, lucrări originale de o valoare inestimabilă. N-o să vă vină să credeți, aici se află Triodul Penticostar, prima carte slavă din lume, tipărită la Cracovia în 1491, prima biblie a rușilor (1581), Cronica Transilvaniei din 1603, prima lucrare istorică vorbitoare despre Mihai Viteazul, primul document cu alfabet latin (1724), chiar și un manual de Macrobiotică (știința de a-ți prelungi viața), de Pavel Vasici, semn al preocupărilor avansate ale cărturarilor români.
Mai găsim și primul manual de filosofie (secolul XV), Istoria Daciei în limba greacă (secolul XV), un Tetraevanghel cu foiță de aur, scris pe piele de ied nenăscut, dăruit brașovenilor la 1561 de către Alexandru Lăpușneanu. Manuscrisul original al operetei Crai Nou, jucată prima dată la Brașov în anul 1882, e tot aici. O adevărată bibliotecă de cărți rare din care și acum poți să citești, la fel cum au făcut-o mii de români, vreme de cîteva secole. Iar dacă îți arunci ochii pe perete, vei vedea un tricolor. E steagul original cu care s-a încoronat regele Ferdinand, găsit recent în podul bisericii, ajuns cine știe cum într-un sac cu ciment.
Muzeul unui mare muzicolog brașovean
Mai sînt și tablouri ale cărturarilor transilvăneni, găsite pe gîrla din Șchei. Cineva le-a luat să împacheteze niște lucruri, altcineva le-a salvat de la distrugere. Multe dintre exponate au povești asemănătoare. Neștiindu-le valoarea istorică și spirituală, oamenii simpli le-au aruncat. În spatele bisericii, în fostele chilii, alte comori. Muzeele pe care nu le-a vizitat nimeni de doi ani încoace. După ce niște spații au fost revendicate, exponatele au fost înghesuite în trei încăperi. Prima este Casa Memorială Tudor Ciortea, compozitor, muzicolog și profesor (28 nov. 1903 - 13 oct. 1982). Partituri, piane, o miniorgă adusă în urmă cu 200 de ani din Statele Unite, o pinolă (una din ultimele 10 existente în lume) și primul patefon intrat în România, chiar și manuscrisul cu Oedip-ul lui Enescu (1965) se află aici. Într-un tablou, e zugrăvită regina Maria în costum popular. Pe vremea lui Ceaușescu, ghizii erau nevoiți să spună că e mama compozitorului. Tudor Ciortea, renumit în toată Europa, e necunoscut în orașul lui natal. Și, deși și-a dorit ca după moartea lui să se înființeze acest muzeu spre a fi vizitat, nimeni nu-i mai ascultă dorința.
Pictorul Șcheilor
a fost uitat
În încăperea alăturată, pășești în Șcheiul din vremea lui Cuza. Cincizeci și patru de tablouri reprezintă tot atîtea imagini surprinse în ulei de pictorul brașovean Ștefan Mironescu (1904-1985). Îndrăgostit de Șcheii Brașovului, a imortalizat case, străzi, oameni, biserici și școli. Cu puțin înainte de moarte, a oferit complexului muzeal din Șcheii Brașovului cele 54 de lucrări. Brașovenii nu le caută, nu vor să le vadă, deși el e unicul supranumit Pictorul Șcheilor. Muzeul Ex-libris e alt loc uitat de vreme și de vizitatori. Medicul șcheian Emil Bologa a adunat matrițe ale ștampilelor de lemn cu care bibliofilii își marcau colecțiile personale. Sînt peste 20.000 de matrițe și tipărituri. Probabil e o colecție unică în România și cea mai mare. Sînt grupate în cîteva secțiuni tematice: Brașovul, personalități, heraldică și Cervantes (300 de exemplare). De curînd, niște turiști spanioli au cerut să li se deschidă această încăpere ca să-l vadă pe Don Quijote zugrăvit în gravuri românești. Spaniolii auziseră că marele scriitor spaniol e prezent în expoziție, brașovenii nu. Sînt greu de descris în cîteva cuvinte, sau chiar în pagini, toate minunățiile care prind pînză de păianjen în chilia-muzeu. Doar cine le-a văzut poate înțelege ce nedrept e ca acest tezaur să nu aibă parte de celebritatea meritată.
Unicul muzeu
al junilor brașoveni
Muzeul Junilor, unic în lume, a rămas și el fără vizitatori. Îi mai calcă pragul doar junii, cînd împrumută vreun buzdugan sau surla, pentru serbări. Costumele vechi de 400 de ani, reprezentînd cele șapte grupuri de juni brașoveni, stau pe manechine, degradîndu-se cu fiecare zi care trece. Troaca cu ciocănele, tricolorul interzis în perioada austro-ungarilor, dar cusut de juni pe dosul căciulilor, panouri cu chipurile generațiilor de juni, cingătoare de aur bătute cu rubine după vechiul meșteșug al aurarilor brașoveni, chiar și un cimpoi vechi în care cineva își depozita nucile fără să știe ce impietate comite, toate simbolurile străvechii organizații folclorice din Brașov sînt expuse aici, în spatele ușii muzeului care, culmea, deși adăpostește lucruri rare, nu mai interesează pe nimeni. Ba, mai mult, muzee ca Nicolae Titulescu și Ion Colan au fost desființate. Exponatele nu s-au pierdut, dar nici nu pot fi arătate vizitatorilor. Pur și simplu nu e spațiu. Iar acolo unde e, nu e curent electric. O tragedie, ar spune occidentalii, un fapt comun, am zice noi, cei care nu știm să prețuim nici măcar lucrurile de preț.
Muzee în depozit
Ce e de făcut? Există trei camere pline cu documente în limbile slavă, greacă, latină, care n-au fost cercetate, doar inventariate. Nu avem specialiști pentru studierea lor, nici pentru restaurare. Muzeul trăiește doar din taxa de intrare, iar vizitatorii sînt foarte puțini, cam 7-8.000. Iarna nu intră nimeni cu lunile nici în Prima Școală Românească. Nicio școală nu mai organizează excursii de grup, ca pe vremuri, cînd coada de elevi era pînă în stație, spune cu părere de rău Vasile Oltean, custodele complexului muzeal. El este cel care a salvat peste 4.000 de cărți vechi de la distrugere, așezîndu-le acolo unde le e locul, în muzeu. Din 1968, de cînd a murit profesorul Colan, a rămas singur să se ocupe de soarta acestui tezaur cultural. Din 1978, am început să organizez și alte muzee care azi nu mai sînt: Brâncoveanu, Anton Pann, Muzicescu, Ciprian Porumbescu. Pot activa oricînd aceste muzee, obiectele sînt bine păstrate, dar nu știu pentru cine. Am expus 80 de tablouri de Lecca și Mișu Popp, dar nimeni n-a venit să vadă expoziția, mărturisește cel ce-și dorește ca brașovenii măcar să știe de aceste comori din curtea Bisericii Sfîntului Nicolae, dacă nu chiar să le viziteze.
Poate nicăieri în lume nu există concentrate într-un spațiu atît de mic, opt muzee. Un excelent motiv pentru a construi un brand de oraș. Dar cine să se ocupe de asta? Mai ușor e să promovăm un personaj inventat, cum e Dracula, decît cultura veritabilă.
Muzee și cifre
* Muzeul Metropolitan de Artă din New York are peste cinci milioane de vizitatori în fiecare an. Luvrul din Paris, șapte milioane de turiști. La noi, cifrele sînt mult mai modeste. Cap de listă este Muzeul Bran, cu aproape 500.000 de vizitatori, urmat, anul acesta, de muzeul Bruckenthal care, în primele șase luni ale anului, a vîndut deja 90.000 de bilete. Muzeul de Istorie din Sighișoara a înregistrat, în numai trei zile din luna iulie, cu ocazia festivalului medieval, 12.000 de vizitatori. La festivalul de vin de la Timișoara au venit 25.000 de vizitatori zilnic. Iar la Muzeul Comunismului de la Scornicești, raiul kitsch-urilor, sînt nici mai mult nici mai puțin de 20.000 de vizitatori pe an. Prima Școală Românească e căutată de numai 7.000 de turiști.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
