Stațiunea Poiana Brașov este aproape plină de turiști din Republica Moldova, Ucraina și Rusia care sărbătoresc în acest weekend Crăciunul pe rit vechi. Turiștii au ales să-și petreacă sărbătorile în Poiana Brașov pentru că, acum, în Poiana Brașov, stratul de zăpadă măsoară 40-60 de centimetri și sînt condiții bune de schi pe toate pîrtiile, prin urmare turiștii se pot bucura de sporturile de iarnă. De asemenea, toate instalațiile pe cablu sînt funcționale. În ceea ce privește tarifele pentru transportul pe cablu, acestea au rămas aceleași ca în ultimii patru ani.
12 feluri de mîncare
Crăciunul pentru creștinii ortodocși de rit vechi este sărbătorit pe 7 ianuarie. Calendarul iulian sau pe stil vechi este decalat cu 13 zile față de calendarul oficial. Înainte de Hristos existau două sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor - care era mai corect, dar nici el perfect - de 365 zile, altul, al românilor, care era de 355 zile. Însă rămînea anual o diferență de timp de zece zile între aceste două sisteme, și chiar între fiecare dintre ele și calendarul solar. Potrivit vechiului calendar iulian, sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos, stabilită pe 7 ianuarie, este prefațată de seara de Ajun, cînd copiii și tinerii îmbrăcați în costume tradiționale, avînd colaci legați cu ștergare înflorate, colindă pe la casele rudelor și prietenilor, în cete, pentru a aduce vestea cea bună a Nașterii Pruncului Sfînt. După ce colindătorii se întorc la casele lor, familiile tradiționale se reunesc la o masă de post, denumită Cina Sfîntă, după răsăritul primei stele pe cer, semnificație a astrului ce i-a călăuzit pe magi către locul Nașterii Mîntuitorului. Pe masa din Ajunul Crăciunului, ortodocșii de stil vechi pun aceleași bunătăți de post specifice Sărbătorilor. Moldovenii, ardelenii sau minoritățile de ruși lipoveni, bulgari, ucraineni sau sîrbi pregătesc cîte 12 feluri de mîncare, în numele apostolilor. Compotul de prune afumate, grîul fiert cu nucă sau sarmalele de post cu hribi, pipinci (ciuperci) cu usturoi sînt mîncărurile care anunță, în noaptea Nașterii Domnului, o mare Sărbătoare.
Un singur colind
Masa de Crăciun a rușilor lipoveni include bucate specifice cum ar fi haladet (o piftie specială, care se servește cu hrean), lapșa (tăiței fierți în supă de pasăre), sărmăluțe în foi de viță-de-vie sau varză. Nu lipsește peștele, care se regăsește preparat în ciorbă de perișoare sau chifteluțe. La desert se servesc cozonac cu nucă, colțunași cu brînză (vareniki) și alte speciali-tăți rusești. Imediat după masă încep să apară și colindătorii, care cîntă în casă, în fața icoanei. Singurul colind este o cîntare bisericească, Hristos Rajdaetsea. Colindul începe de la preotul satului și continuă la restul gospodăriilor.
Picioarele mesei sînt legate cu un lanț și așa rămîn pînă la Bobotează
Pentru ucrainenii din Maramureș, sărbătorirea Nașterii Mîntuitorului se face potrivit obiceiurilor moștenite de generații. În Ajunul Crăciunului se mănîncă de post, dar tradiția cere ca pe masă să fie așezate nouă feluri de mîncare, ce simbolizează bogăția de peste an. Cea mai importantă mîncare este hrebleanca, o mîncare făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De asemenea, nu poate lipsi de pe masă grîul fiert, simbol al roadelor bogate, sau peștele. Un obicei aparte este acela că picioarele mesei sînt legate cu un lanț iar acesta rămîne așa pînă la Bobotează, pentru ca binele să rămînă în casă. Sîrbii, pe lîngă bucatele speciale pe care le pregătesc cu acest prilej, aprind la miezul nopții de ajun banjakul (o creangă de stejar), pentru că, arzînd, acesta aduce în viața lor bunăstare, fericire și noroc. Pînă la miezul nopții se mănîncă doar mîncăruri de post, iar sub fețele de masă se pun, conform tradiției, bani și fîn, acestea urmînd să fie scoase doar la Bobotează (19 ianuarie). Atunci fînul va fi dat animalelor din gospodărie.
Crăciunelul și Ajunelul
Crăciunul pe stil vechi îl sărbătoresc și românii care fac parte din Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, stilistă, cum este denumită popular (nerecunoscută canonic de nici o biserică ortodoxă). Pentru aceștia, sărbătoarea Nașterii Domnului se face potrivit cu tradițiile locului, cea mai mare parte dintre ei aflîndu-se în Moldova. Nașterea Mîntuitorului este sărbătorită pe stil vechi și de basarabeni. Cele două mitropolii care activează pe teritoriul Republicii Moldova (Mitropolia Basarabiei, ce aparține canonic de Patriarhia Română, și Mitropolia Moldovei, care aparține Patriarhiei Ruse) sînt pe stil vechi. În Basarabia există obiceiul ca gospodinele să coacă din aluat Crăciunelul, un colac mic în forma cifrei opt, dar și Ajunelul, care nu completează optul, adică doar vestește apropierea ajunului Nașterii Domnului. Acești doi colaci se agață, împreună cu flori de busuioc, la icoană și se țin pînă la Sf. Gheorghe, cînd se scot și se dau la animale, ca să la păzească de rele. Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar pe 1 octombrie 1924.
Cele două Crăciunuri
Înainte de Hristos existau două sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor - care era mai corect, dar nici el perfect - de 365 zile, altul, al romanilor, care era de 355 zile. Însă rămînea anual o diferență de timp de zece zile între aceste două sisteme, și chiar între fiecare dintre ele și calendarul solar. După această constatare, s-a simțit nevoia de îndreptare a lor și a punerii lor în acord cu calendarul ceresc. Astfel, împăratul roman Iuliu Cezar, în anul 46 î.Hr., adoptă sistemul de calcul egiptean, sistem care s-a numit calendarul iulian. Acest calendar a fost folosit de întreaga creștinătate, timp de 15 secole. Și tot de calendarul iulian s-au servit și Sfinții Părinți la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), la calcularea datei Paștilor. Deoarece între calculul calendarului iulian de 365 de zile și 6 ore și cel al calendarului solar de 365 zile, 5 ore, 43 minute și 46 secunde rezulta anual o diferență de 11 minute și 14 secunde, s-a ajuns după 330 de ani la o diferență de trei zile (cu cît a rămas în urmă calendarul iulian). La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut o reformă, suprimînd zece zile din calendar, astfel încît data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit gregorian sau stilul nou. Cu toate că în anul 1923, la un congres ținut la Constantinopol, majoritatea Bisericilor Ortodoxe a hotărît să renunțe la calendarul iulian și să adopte calendarul gregorian, data Paștilor se calculează încă pe baza calendarului iulian, în care echinocțiul de primăvară are loc cu 13 zile mai tîrziu. De aici neconcordanța cu data Paștelui din Biserica Catolică. Îndreptarea calendarului adoptată la Constantinopol a rămas să fie introdusă de fiecare Biserică Ortodoxă la data pe care o va crede potrivită, pentru a nu da naștere la tulburări. Convinse de necesitatea îndreptării calendarului, din 1924 cele mai multe Biserici Ortodoxe, printre care și Biserica Ortodoxă Română, au adoptat acest calendar. Au rămas, însă, cîteva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neîndreptat, ca: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă și Biserica Sîrbă, precum și Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepția Vatopedului, care se numesc pe stil vechi, pentru că prăznuiesc Paștile și toate sărbătorile după vechiul calendar, adică după stilul vechi.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!