După succesul cu spectacolul Trei femei înalte după piesa americanului Edward Albee, regizoarea Sânziana Stoican se reîntoarce la Teatrul Sică Alexandrescu, în tandem cu scenograful Valentin Vârlan. De această dată, atenția și-a îndreptat-o asupra unui text din dramaturgia rusă modernă, din ce în ce mai incitantă pentru regizorii noștri. E vorba de piesa Olenka (titlul original Phantom Pains), scrisă de rebelul dramaturg Vasili Sigarev. Dacă apelăm la istoria spectacolului brașovean, e de menționat că regizorul Claudiu Goga a pus în scenă, acum cîțiva ani, piesa aceluiași Sigarev Lapte negru. La vremea respectivă, o montare de luat în seamă. Textul Olenka este ancorat într-o tematică cît se poate de actuală, în care realitatea este tratată direct, fără menajamente, chiar cu o doză de cinism. Pentru că Sigarev spune adevărul despre aberațiile comportamentale ale unor oameni nefericiți a căror condiție materială le-a modificat capacitatea de conviețuire. Indivizi înstrăinați de sine, siliți de viață să devină făpturi jalnice, prizonieri la o margine a existenței. Într-un depou, într-o lume grunjoasă, un student, Dimitri, și-a găsit culcuș într-un vagon de tramvai dezafectat. Apare Gleb, un alcoolic crud, violent, locatarul de drept. Amîndoi sînt paznicii cimitirului de vagoane. Un loc al descompunerii morale. Aici viețuiește și Olenka a cărei viață a fost amputată de moartea soțului și a fetiței lor. Ca într-o transă, revine în fiecare seară ritualic în vagonul unde odată bărbatul ei era paznic. Trecutul este răscolit halucinant prin retrăirea unei povești de dragoste. Pentru ea existența înseamnă întîlnirea cu fantomele celor dragi.
În intenția de a sublinia suferința (fiecare personaj ascunde un alt fel de suferință) care apasă destinele, montarea echilibrată este străbătută de dramatism cu accente patetice. Nu lipsesc scene inundate de un abur poetic întunecat. Povestea transpusă scenic se desfășoară între doi termeni: promiscuitate și iubire. Prima imagine a spectacolului este a trecutului, unde apar un tată și o fetiță, o scenă caldă de familie. De fapt ei sînt Vova, soțul Olenkăi și copila lor, umbrele a ceea ce a fost odată. Ca apoi să intrăm în lumea mizeră a depoului. Gleb îl pune în temă pe Dimitri cu obiceiurile locului, îi povestește în termeni la limita dintre cruzime și vulgaritate viața Olenkăi, bineînțeles din perspectiva sa, o femeie abuzată acum de bărbați. Împins de Gleb, studentul petrece o noapte în compania acesteia. Întîlnirea celor doi este una esențială în spectacol, deoarece traversează situații impresionante, aflate între azi și atunci.
Regizoarea a găsit soluții prin care să transpună scenic starea personajelor, ajutată de scenografia eficientă. Olenka, interpretată de Iulia Popescu, devine un exponent al frumuseții iubirii, în sens moral, demonstrînd că esența sentimentului este aceeași indiferent de starea socială. Prin mișcări profunde, prin admirabila ardere interioară, prin impecabila stăpînire a tuturor mijloacelor de exprimare artistică, prin comunicarea specială cu partenerii, actrița ne ține cu sufletul la gură, făcînd din Olenka un personaj complex. Dimitri este interpretat de Silviu Debu. Actorul lucrează echilibrat și susține cu brio partitura. Creează astfel un personaj, amestec de uimire, înțelegere, milă, spaimă (cînd este abuzat verbal de Gleb), într-un dozaj bine gîndit. Demis Muraru în Gleb face o demonstrație de interpretare prin explozia de energie în redarea cu nonșalanță a vulgarității și agresivității. Ai impresia că rostul său este perpetuarea violenței. Cu greu îți poți lua ochii de la el o dată ce intră în scenă. Relu Sirițeanu (Vova) și drăgălașa Denisa Anne Marin, apariții episodice, ne conving că într-o lume întunecată există și pata de lumină. Un bun spectacol de actor, argument ce te îndeamnă să-l vezi.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!