În a doua zi de Paște, Junii stropesc cu parfum fetele de măritat și primesc, în schimb, ouă roșii, vin și-o floare la butonieră
În a doua zi de Paște, în Transilvania s-a păstrat obiceiul stropitul. Băieții merg pe la casele fetelor nemăritate și le stropesc cu parfum, urîndu-le să fie frumoase ca florile. În Șchei, obiceiul s-a păstrat aproape nealterat. În Lunea Luminată, pe străduțele din Schei îi puteți vedea pe Junii Tineri ieșind la stropit. Este un spectacol viu, cînd junii își scot după iarnă minunatele costume tradiționale pentru un șir de evenimente în Săptămîna Luninată care culminează cu Coborîrea în Cetate în Duminica Tomii.
Fetele din Șchei, udate ca florile
Sărbătoarea începe în dimineața celei de-a doua zile de Paște, cînd Junii Tineri se adună la Biserica Sfîntul Nicolae din Șchei. Alaiul, însoțit de lăutari, pornește pe străzi, în căutarea fetelor nemăritate. Pe drum, se cîntă, se slobozesc strigături și chiote și se încinge Hora Junilor. Frumoasele costume ale flăcăilor pot fi văzute astfel pentru prima oară în acest an. Junii poartă pălăriuțe negre cu tricolor și la piept buchețele de flori proaspete. Băieții se împart în trei grupuri, conduși de vătaf, armașul mare și armașul mic. Pe vremuri, doi băieți din fruntea grupului duceau coșul care se umplea treptat cu ouă. Ei intrau primii în casele fetelor, spunînd: Am auzit că aveți un trandafir, am venit să-l udăm, ca să nu se ofilească. Cînd ajung la porți, junii se adresează cu urarea Hristos a înviat! și sînt serviți cu ouă roșii, vin și prăjituri. Apoi, joacă hora în ograda gazdei. Fetele de măritat trebuie să le împodobească haina cu flori. Ritualul stropitului se termină seara tîrziu, după ce se trece pe la toate fetele din Șchei.
Legendele stropitului cu apă
Legenda stropitului ne duce cu aproape două milenii în urmă, în vremuri biblice cînd, se spune că fiica unui evreu ar fi leșinat la aflarea veștii Învierii lui Iisus. Atunci tinerii din preajmă au stropit-o cu apă pentru a-și reveni în simțiri. Dar obiceiul udatului are rădăcini precreștine, ca simbol al vieții și fertilității. Evreii i-au stropit cu apă pe adepții lui Iisus care aduceau vestea Învierii Domnului. Dar mai există și o legendă care spune că, a doua zi de Paște, o fată creștină mergea la tîrg să vîndă ouă. Pe drum s-a întîlnit cu o altă fată, păgînă, care a vrut să-i cumpere ouăle. Din vorbă în vorbă, creștina a îndemnat-o la credință creștină. Dar aceasta i-a spus: Atunci voi crede cînd ouăle albe pe care mi le-ai vîndut se vor face roșii. Minunea s-a înfăptuit, ouăle au devenit roșii, iar fetele au leșinat de spaimă. Pe drum au trecut doi tineri care au alergat la prima fîntînă, au adus apă și le-au stropit să-și revină. Drept mulțumire, fetele le-au dăruit ouă roșii.
În prima zi de Paște
În Transilvania, există tradiția ca dimineața, în prima zi de Paști, la biserică, creștinii să primească și să ofere Paște cu pîine și vin. Obiceiul a fost preluat de romano-catolici, ortodocși și greco-catolici. Pentru copiii din riturile romano-catolice, reformate și evanghelice, de Paște vine Iepurașul care ascunde ouăle colorate prin curțile caselor. Astfel că, în dimineata primei zile a Paștelui, cei mici încep goana după găsirea ouălor colorate, pentru a-și umple coșulețele. Stropitul, în anumite zone din Transilvania, începe de fapt, în Sîmbăta Patimilor, cînd băieții împodobesc brazii cu panglici colorate, iar la lăsarea întunericului, se strecoară în curțile fetelor de măritat și le agață brazii la poartă. Fetele, care la rîndul lor pîndesc la ferestre, știu pe cine vor răsplăti la stropit, în prima și a doua zi de Paște. După numărul de crenguțe primite, se află care fată are cea mai mare trecere la băieții din comunitate. Obiceiul stropitului se mai numește locsolaș (udat), dar românii l-au transformat în lociolit.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!