Biserica noastră îi sărbătorește împreună pe data de 29 iunie, zi în care au fost martirizați, în anul 67
Sfinții Apostoli Petru și Pavel sînt considerați ocrotitorii sistemului penitenciar din România
Creștinii îi prăznuiesc astăzi pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Biserica noastră îi sărbătorește împreună pe data de 29 iunie, zi în care au fost martirizați, în anul 67. Sfinții Apostoli Petru și Pavel sînt considerați ocrotitorii sistemului penitenciar din România. Tot astăzi, este Sînpetrul de Vară, divinitatea care marchează în Calendarul popular mijlocul verii agrare și perioada secerișului.
Apostolul Petru
Apostolul Petru a fost pescar în Betsaida. Înainte să-l cunoască pe Iisus, purta numele de Simon. Era fratele lui Andrei, cel dintîi chemat la slujirea credinței. Pe vremea cînd se numea Simon, Sfîntul Apostol Petru era pescar. Împreună cu fratele său Andrei își cîștigau cele de lipsă pentru trai pescuind în apele lacului Ghenizaret. Aceasta pînă cînd auziră glasul de chemare al Mîntuitorului: Veniți după Mine și vă voi face pe voi pescari de oameni (Matei 4,19). Era într-o dimineață. Trudiseră o noapte întreagă fără să prindă niciun pește. La îndemnul lui Iisus aruncară din nou mreaja și, spre uimirea lor, mreaja se umplu de pește încît abia au putut s-o tragă la mal. După această minune, ascultară de chemarea lui Iisus și îl urmară. Au lăsat uneltele, familia, rudele și au devenit apostoli, primind o misiune nouă plină de răspundere de a vesti tainele împărăției lui Dumnezeu și de a împărtăși harul divin. Vreme de trei ani, Petru l-a însoțit pe Iisus pretutindeni: în Galileea, la Ierusalim, pe Tabor, fiind martor direct al cuvintelor și faptelor Mîntuitorului. Petru se leapădă de trei ori de Iisus, dar prin căință își recapătă, după Învierea Mîntuitorului, vrednicia de a fi Apostol. Hristos nu numai că îl iartă și reintegrează în apostolat, ci îi și încredințează misiunea de a întemeia biserica sa. În această calitate propovăduiește Evanghelia, ajungînd pînă la Roma și întărindu-i în credință pe primii creștini. Scrie cele două Epistole care îi poartă numele în Noul Testament. În anul 67, sub împăratul Nero, este răstignit cu capul în jos și moare ca un mucenic.
Originea numelui Petru
Petru (nume corespunzînd gr. pétros și aram. kepha, cu înțelesul de piatră, stîncă) se lămurește prin Evanghelie: Iisus, privind la el (la Simon, fratele lui Andrei), i-a zis: Tu esti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa (Chefa) (ce se tîlcuiește: Petru) (Ioan 1, 42). Și Eu îți zic ție că tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18). Moștenit din latina populară în forma Chetru (Sînchetru, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus ulterior pe filiera greco-slavă, formele lui românești cele mai răspîndite fiind Petru, Pătru și Petre (diminutive: Petruț, Pătruț, Petruș, Pătruș, Petrică, Petrișor etc.), cu femininul Petra (diminutive: Petruța, Pătruța, Petrica ș.a.). Numele mic Petru stă la originea multor nume de familie (dintre care unele au fost inițial tot nume de botez: Petrea, Petrache, Pătrașcu etc.). Petroniu și Petronela (nume rare la noi, cu caracter neologic și livresc) n-au legătura etimologică cu numele grecesc al apostolului, ci provin din vechiul nume latin Petronius (de la petro, berbec).
Apostolul Pavel
Celălalt Apostol prăznuit astăzi, Pavel, a fost un om învățat, rabin. Sf. Apostol Pavel, înainte de convertire se chema Saul (cel dorit) și era iudeu de origine din orașul Tarș capitala provinciei Cicilia. Venind de tînăr la Ierusalim, el a studiat legea, adică Scriptura Vechiului Testament, în școala învățatului Gamaliel, spre a deveni rabi. Într-adevăr, a devenit un cunoscător și apărător al legii și tradițiilor iudaice, aparținînd sectei fariseilor. În anul 33 este întîlnit la uciderea cu pietre a arhidiaconului Ștefan; el păzea hainele ucigașilor, fiind cunoscut ca un prigonitor al creștinilor. În zelul lui anticreștin, a cerut învoire de la sinedriu, ca să se ducă la Damasc, spre a-i prinde pe creștini și a-i aduce la Ierusalim, unde să fie judecați și condamnați la moarte. Pe drum însă, a fost convertit, în chip minunat, la credința cea nouă. O lumină puternică l-a învăluit și i-a luat vederea; el a căzut cu fața la pămînt, apoi a auzit un glas care i-a grăit: Saule, Saule, de ce mă prigonești ?. El a zis: Cine ești Doamne?. Același glas i-a răspuns: Eu sînt Iisus pe care tu îl prigonești. Tremurînd și plin de groază, Saul a întrebat: Doamne ce voiești să fac?. Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci (Faptele Apostolilor 9, 1-6). Însoțitorii l-au dus în Damasc, unde a primit botezul de la preotul Anania. Devine un zelos propovăduitor al credinței în Hristos. Face drumuri lungi și obositoare, este întemnițat și bătut. Din Epistolele sale s-au păstrat paisprezece. Moare și el ca mucenic: i se taie capul cu sabia în ziua răstignirii lui Petru.
Originea numelui Pavel
Pavel este forma românească a lui Paul (lat. Paullus, explicat prin adjectivul paullus, mic), încetățenită sub influență greco-slavă.
La noi, formele cele mai răspîndite ale numelui au fost Pavel, Pavăl, Pavlu, Pavle (ultimele trei ieșite azi din uz), cu diminutive ca Pavelică, Păvălaș, Pavu etc. (pentru femei: Pavelina, Paulina, Polina, cu diminutive rare ca Paulica, Paulita, Pavelica, Pavelița, Păvăluța, Păveluța etc.). Paul (pronunțat uneori Pol și diminutivat mai ales Paulică) și Paula sînt forme neologice, ajunse la noi sub influență occidentală, mai ales catolică. La fel și Paulin (care apare însă mult mai rar) și chiar Paulina (deși acesta din urmă are și unele precedente locale). Ca și numele Petru, Pavel/Paul stă la baza multor nume de familie (Pavelescu, Pavlovici, Paulescu, Paulian etc.).
Sfinții ocrotitori ai penitenciarelor
Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost considerați a fi cei mai potriviți ocrotitori ai sistemului penitenciar din România din trei motive: pentru că în penitenciare ajung oameni care știu foarte puțin despre Dumnezeu, deci trebuie propovăduită, cu timp și fără timp, Evanghelia lui Hristos; sfinții Apostoli Petru și Pavel au greșit mult în fața lui Hristos, Petru s-a lepădat de El, iar Pavel i-a prigonit pe creștini, dar după căință puternică au fost iertați, deci pot fi un exemplu de iertare și încredere în bunătatea lui Dumnezeu pentru cei ce greșesc; amîndoi au fost închiși, nu pentru că au făcut ceva rău, ci pentru vina de a-L fi predicat pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Mîntuitorul oamenilor. Protocoalele semnate între Patriarhia Română și Ministerul Justiției, privind desfășurarea Asistenței Religioase în sistemul penitenciar românesc, primul din anul 1993 la articolul 15, iar al doilea din anul 1997 la articolul 10, prevăd că Sfinții Apostoli Petru și Pavel vor fi considerați ocrotitori ai sistemului penitenciar din România, iar Legea 293 din 28 iunie 2004, privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor la articolul 77 stipulează: Ziua de 29 iunie se proclamă ca zi a personalului din sistemul administrației penitenciare.
Sînpetru de vară
Sînpetru de Vară a preluat data (29 iunie) și numele Sfîntului Apostol Petru din Calendarul creștin. În Panteonul românesc Sînpetru de Vară este despărțit de fratele său, Sînpetru de Iarnă, patron al lupilor, de aproximativ o jumătate de an. În popor se spune că Sînpetru ia forma fie a unui personaj pămîntean, fie se arată ca divinitate celestă. Se mai spune că, în trecut, cînd oamenii erau foarte credincioși, Sînpetru de Vară umbla pe Pămînt, singur sau însoțit de Dumnezeu. În povestirile și snoavele populare, Sînpetru este un om obișnuit, care se îmbracă în straie țărănești; se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor și, mai ales, cu pescuitul. Se mai povestește că intră slugă la Diavol, sau că este iscoada lui Dumnezeu pe Pămînt și altele. Fiind credincios, foarte harnic și bun sfetnic, Sînpetru este luat de Dumnezeu în cer unde îi încredințează porțile și cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cerești, împarte hrana animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunți prin topire și a deveni mai puțin periculoasă etc. La marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Boboteaza, Măcinici, Sîngiorz, Sînziene) Sînpetru poate fi văzut de pămînteni la miezul nopții, cînd se deschide pentru o singură clipă cerul, stînd la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Sînpetru este cel mai cunoscut sfînt al Calendarului popular. Importanța sărbătorii este subliniată de postul care o precede, dar și de ritualurile specifice. Cu o zi înainte se dă de pomană, în amintirea celor morți, în special mere, dar și brînzeturi (caș lapte, brînză). Tot atunci sătenii merg în cimitire, îngrijesc mormintele și plantează flori. De Sînpetru de Vară se poate începe secerișul, căci este perioada aflată în plină vară agrară. În unele locuri, sărbătoarea era anunțată de anumite repere cosmice și terestre: apariția licuricilor, amuțitul cucului, răsăritul constelației Găinușei și altele.
Peste 260.000 de români își sărbătoresc azi onomastica
Peste 260.000 de români își sărbătoresc, astăzi, onomastica de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Potrivit statisticilor existente la nivel național, din cele 262.859 de persoane care poartă nume sau derivate ale numelui Sfinților Petru și Pavel, majoritatea sînt bărbați (225.092). Majoritatea sărbătoriților poartă numele de Petru (85.817) sau Petre (57.040). Lor li se adaugă cei care se numesc Paul (25.393), Pavel (22.354) și Petrică (22.108). Mai puțini sînt cei care poartă numele Pavăl (282), Petre-Pavel (67), Pătruț (24), Păvăluț (5). Motiv de sărbătoare este și pentru românul cu numele Pavlov. Dintre femei, cele mai multe sînt Paulina (14.230), Petronela (12.357) și Petruța (9.961). Alături de acestea vor petrece și cele care răspund la numele Petrița (304), Pavelina (242), Pătra (67), Pauliana (8).
Tîrgul de fete
Tîrgul Găinii este o sărbătoare preistorică ținută pe Muntele Găina din Munții Apuseni și dedicată zeiței neolitice Gaea, protectoare a femeilor măritate, sinonimă cu Tîrgul de Fete. Cultul preistoric al zeiței, identificată de etnologi cu Sînziana, Maica Precesta, Dochia, Drăgaica, este întreținut de români, fără să-și dea seama, prin numeroase sărbători și obiceiuri, unele desfășurate pe munți (TîrguI Găinii, pelerinajul de Sîntămărie de pe Muntele Ceahlău), altele coborîte în zonele de deal și cîmpie (Tîrgul Drăgaicei de pe Muntele Penteleu coborît la Buzău). Vechimea multimilenară a sărbătorii zeiței Gaea, devenită ulterior TîrguI de Fete de pe Muntele Găina, este susținută de argumente astronomice (Cloșca cu Pui, Găinușa sau Cloța, care este văzută pe firmament în perioada solstițiului de vară, cînd se ține Tîrgul Găinii), etnologice (Găina, pasăre fantastică, cu aripi și ouă de aur, care apare în unele legende din Munții Apuseni), toponimice (numele Muntelui Găina din Masivul Apuseni) și altele. Întîlnirile solstițiale din Munții Carpați unde se înălțau rugi divinităților celebrate în luna iunie au asimilat de-a lungul timpului funcții noi: schimb de produse, petrecere, distracție. Acestea fac parte din patrimoniul cultural și istoric al Vechii Europe. (Pamfile, 1910, p. 156-160).
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!