Boboteaza, ziua în care se sfinţesc apele

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 06.01.2020

• În toate bisericile şi mănăstirile se face astăzi sfinţirea „Apei celei Mari“, numită în popor Agheasma Mare
• Apa sfinţită azi are puterea de a vindeca bolile, aduce noroc şi spor în casă
Creştinii ortodocşi şi cei catolici prăznuiesc astăzi Botezul Domnului sau Boboteaza, sărbătoare care corespunde cu a şasea zi a creaţiei biblice, a şasea zi din calendarul creştin. Boboteaza reprezintă Botezul - scufundarea de trei ori în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul. În toate bisericile şi mănăstirile se face astăzi sfinţirea „Apei celei Mari“, numită în popor Agheasma Mare şi considerată de creştinii ortodocşi miraculoasă.

Puterea agheasmei

În toate bisericile, începând din Ajunul Bobotezii preoţii pregătesc agheasma cu care se sfinţesc casele, animalele şi, în general, toate lucrurile folositoare din gospodărie. Se crede că agheasma adusă de la biserică la Bobotează are puterea de a vindeca bolile, aduce noroc şi spor. Este păstrată tot anul într-un mic vas, lângă icoană, şi are calitatea de a nu se altera în timp, chiar dacă vasul nu este acoperit. Dacă totuşi agheasma mare păstrată de la Bobotează devine vâscoasă sau capătă gust neplăcut, se crede că o persoană din casa respectivă a comis un mare păcat sau că asupra casei a fost aruncat un mare blestem, pe care numai preotul îl va putea desface. De obicei, se crede că sunt suficiente câteva picături din această agheasmă pentru a vindeca deochiul la copii, crizele de nervi, patima alcoolului sau chiar sterilitatea.

Apa făcătoare de minuni

Agheasma Mare se face numai o dată pe an, Agheasma Mică, oricând este nevoie. Numai preotul are harul de a transforma apa obişnuită în apă sfinţită. Ea are puteri tămăduitoare asupra bolnavilor. În fiecare dimineaţă, credincioşii trebuie să bea din apa sfinţită, pe nemâncate, vreme de opt zile. Trebuie rostită şi o rugăciune. Agheasma Mare se păstrează în casă, putând fi consumată la necaz, în posturi şi la marile sărbători ortodoxe. Se spune că mulţi bolnavi care s-au stropit sau au băut Agheasmă Mare s-au tămăduit.

„Acesta este Fiul Meu cel iubit“

De Bobotează are loc prima Teofanie, adică arătarea Sfintei Treimi, de la venirea în lume, ca om, a Fiului lui Dumnezeu. În acea clipă, cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt în chip de porumbel a stat deasupra Mântuitorului, iar glasul Tatălui Ceresc s-a auzit zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit“, iar Fiul primeşte botezul pocăinţei de la Ioan, în Iordan. Sărbătorirea Botezului Domnului se mai numeşte, după un termen grecesc, şi Epifanie, adică „Arătarea Domnului“. Se zice că în această zi, o dată cu sfinţirea apei de către preot sunt sfinţite toate apele pământului. De aceea, femeile nu spală rufe în următoarele opt zile, până la sfârşitul praznicului. Sărbătoarea Botezului Domnului (sau Iordanul) este urmată de ziua cinstirii lui Ioan Botezătorul.

Iordănitul femeilor

La riturile creştine de sfinţire a apei, de botezare a credincioşilor, de scufundare a crucii în apă, poporul a adăugat numeroase practici de purificare: stropirea, spălatul sau scufundarea rituală în apa râurilor sau lacurilor, strigături şi zgomote, aprinderea focurilor, afumarea vitelor şi a anexelor gospodăreşti. În satele din nordul ţării se păstrează încă o tradiţie veche numită „Iordănitul femeilor“. Femeile se adună în grupuri mari la cineva acasă, unde aduc diverse alimente (ouă, făină, carne) şi băutură. După ce iau masa, spunând că se „iordănesc“, ele cântă, joacă şi chiuie toată noaptea. Dimineaţa ies pe stradă, unde iau pe sus bărbaţii care le apar întâmplător în drum, ducându-i cu forţa la râu şi ameninţându-i că-i aruncă în apă dacă nu „se răscumpără“.

Piftie şi grâu fiert

Pentru ziua de Bobotează, femeile prepară piftie şi grâu fiert, alimente care, se crede, au un puternic caracter ritualic, aducând în case belşug şi noroc. Tot gospodinele au mare grijă să adune toate rufele spălate şi puse la uscat prin curte, pentru ca nu cumva dracii care fug în pustiu când preotul sfinţeşte apa să se ascundă prin rufele uitate afară. Vânătorii au şi ei credinţele lor pentru această zi. Cel care înmoaie primul ţeava puştii în apa abia sfinţită va ochi fără greşeală şi va avea mult noroc la vânat întregul an. Tot în ziua de Bobotează se credea că pruncii care s-au născut morţi sau au murit fără a fi botezaţi îşi pot primi botezul prin turnare de agheasmă pe mormântul lor, până în amurgul Bobotezei, luată în această zi de la şapte biserici. În noaptea de Bobotează se spune că se deschide cerul şi orice dorinţă i se va îndeplini celui care a asistat la această minune.

Ioan a pregătit botezul tuturor creştinilor

Botezul pe care l-a făcut Ioan, sfântul pe care îl prăznuim mâine, nu era identic cu Botezul pe care îl va institui Domnul după Învierea Sa din morţi. Chiar Sfântul va recunoaşte că între cele două Botezuri, există o diferenţă fundamentală, spunând: „Eu unul vă botez cu apă, spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine... vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc" (Mt.1,11). Ca trimis al Tatălui, să pregătească şi să anunţe venirea Fiului în lume, Ioan îi îndemna pe oameni să se facă vrednici de această minunată arătare. Predica lui era pe cât de scurtă, pe atât de fermă şi de desluşită: "Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor" (Mt.3,2). Botezul lui Ioan era unul pregătitor. Abia Botezul, pe care-l va institui Hristos Domnul va fi Botez mântuitor. Ioan boteza în numele său şi din propria sa iniţiativă. Botezul creştin, Taina Sfântului Botez urma să fie administrată de o poruncă; cu trimitere către toată lumea şi să fie făcut în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. "În numele" vrea să însemne "cu puterea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh“, deci cu putere dumnezeiască şi cu efecte pe măsură. Testamentul lăsat de Mântuitorul Apostolilor Săi a fost să meargă în toată lumea şi să împărtăşească acest Botez tuturor popoarelor, învăţându-le să păzească toate câte a poruncit El, adică toată Evanghelia (Mt.28,19). Începând de la Ierusalim au plecat în toată lumea, botezând neamurile şi făcând să crească şi să se întărească Biserica, al cărui Cap este Mântuitorul Hristos. Părăsind ei această lume, au încredinţat urmaşilor lor, episcopilor şi preoţilor, datoria de a săvârşi lucrul Domnului.

Tradiţii de bobotează

După liturghie, în unele zone ale ţării, mai ales la sate, preotul împreună cu enoriaşii fac o procesiune spre un lac, râu sau vreun izvor, pentru slujba Sfinţirii Apelor. Când începe slujba, vânătorii şi pădurarii satului împuşcă peste ape ca să alunge duhurile necurate. Dacă este destul de frig, se pregăteşte o cruce de gheaţă pentru a marca locul slujbei, iar la sfârşit preotul aruncă în apă o cruce de lemn pe care feciorii satului se reped să o scoată, chiar dacă este ger de crapă pietrele. Se zice că atunci când preotul aruncă în apă crucea, dracii ies din apă şi o iau la fugă pe câmp.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: