Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul aduce norocul în casele noastre
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Dimensiune font:
Autor: M.Ex.,
24.06.2019
Astăzi, toată lumea creștină serbează Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul, cel care l-a botezat pe Hristos în apa Iordanului, recunoscându-l ca Mesia, cel care a fost decapitat la cererea Salomeei, fiica Irodiadei. Sărbătoarea s-a suprapus cu cea păgână, cu mult mai veche, numită Sânziene în nordul și vestul țării (Bucovina, Maramureș, Transilvania, Banat) și Drăgaica - în Muntenia, Oltenia, Dobrogea și Sudul Moldovei. În Bucovina, unde tradiția Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava a rămas extrem de puternică, sărbătoarea Sânzienelor îi este întru totul dedicată lui.
Istoricul sărbătorii
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost Înaintemergătoare Nașterii lui Hristos, fiind prevestită în profețiile Vechiului Testament de proorocul Isaia. Chiar din secolul al IV-lea, Nașterea Botezătorului a fost prăznuită cu mare fast. În calendarul ortodox, ziua de naștere a Sfântului Ioan Botezătorul este cinstită ca o zi specială, asemănătoare datei de Naștere a Mântuitorului Iisus și a Maicii Domnului, Fecioara Maria. În schimb, pentru toți ceilalți sfinți, ziua de prăznuire este orânduită la data trecerii sale la viața veșnică.
Ultimul profet al Vechiului Testament
Sfântul Ioan, fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, verișoara Fecioarei Maria, s-a născut în localitatea Ein-Kerem, nu departe de Ierusalim. Părinții Sfântului Ioan s-au rugat la Dumnezeu, ani de-a rândul, să le binecuvânteze viața cu un fiu. Deși erau înaintați în vârstă, Elisabeta și preotul Zaharia sperau ca ruga lor fierbinte să le fie împlinită de Dumnezeu, iar această minune să alunge din viața lor ocara nerodirii de prunci. Pentru că, în acea vreme, poporul evreu credea că familia fără copii era blestemată de Dumnezeu. Din această cauză, deseori, nici ofrandele aduse de aceste familii la Templu nu erau primite. Într-o zi, pe când mulțimea venită la Templu se ruga afară, iar preotul Zaharia trebuia să tămâieze, lângă altar a apărut Arhangherul Gavriil. Acesta i-a adus preotului minunata veste că va avea un fiu: Nu te teme Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, va naște un fiu și-l vei numi Ioan... și vei avea mare bucurie, și mulți se vor bucura, căci el va fi mare înaintea lui Dumnezeu și se va umple de duhul sfânt încă din pântecele maicii sale.
Pedepsit pentru necredință
Preotul Zaharia n-a crezut că vestea Arhanghelului Gavriil (cum menționează Evanghelistul Luca, 1, 20) este adevărată. A invocat faptul că și el, și nevasta sa erau bătrâni (Luca 1,18). Pentru necredința lui, Arhanghelul Gavriil i-a mărturisit preotului Zaharia că va rămâne mut, până când se va împlini vestirea sa, iar Elisabeta va aduce pe lume pruncul cel așteptat. Și așa s-a întâmplat (Luca 1, 14, 19). La opt zile de la naștere, proorocul a spus: Să-l cheme Ioan! Acest nume, Ioan, înseamnă: Domnul s-a milostivit! (în limba ebraică). Atunci, preotul Zaharia a scăpat de muțenie. Apostolul Ioan a petrecut 30 de ani în pustie pentru a-și păstra puritatea. De fapt, Ioan a fost trimis de Dumnezeu în pustiul Iordanului să propovăduiască botezul pocăinței și să arate oamenilor pe Hristos Mesia cel mult așteptat, pe Mielul și Fiul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. După ce a părăsit pustia, Ioan s-a stabilit în împrejurimile Iordanului. Acolo le-a predicat în continuare oamenilor pocăința. Ioan mai este numit și Înaintemergătorul pentru că a vestit venirea Mântuitorului.
Tâlcul nașterii lui Ioan
Nașterea Sfântului Ioan s-a pus la 24 iunie, după solstițiul de vară, când ziua începe să scadă și noaptea se mărește. Nașterea Domnului s-a pus la 25 decembrie, după solstițiul de iarnă, când ziua se mărește și noaptea scade. De ce au rânduit așa Sfinții Părinți? Pentru că nașterea Sfântului Ioan a avut loc la sfârșitul Legii Vechi, când învățătura ei scade și în locul ei vine în lume lumina lui Hristos care biruiește întunericul necredinței și aruncă noaptea neștiinței și a păcatului și aduce pe pământ o lege nouă, Legea Harului. Aceasta o spune chiar Sfântul Ioan Botezătorul: Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez (Ioan 3, 30).
Drăgaica, în miezul verii
Ziua Sânzienelor este adevăratul miez al verii. Pe vremuri se credea că, la prânz, soarele se oprește în loc și se spunea că, cine-l privește în acest moment îl poate vedea tremurând pe loc, ceea ce le-ar aduce noroc. Coronițele din flori de sânzinene pe care le poartă fetele au formă rotundă, simbolizînd Soarele. Coronițele sfințite la biserică sunt așezate pe porți, uși, ferestre, pe stupi, în cimitire și chiar în straturile de legume, fiindcă se crede în puterea lor de a feri casa și gospodăria de forțele malefice, aducînd totodată noroc, sănătate și belșug oamenilor, animalelor și culturilor. Se spune că aceea care are flori culese în această noapte, va înflori ca Sînzienele. Cine își pune o dorință, trebuie să arunce cununa pe casă. Dacă rămîne pe acoperiș, dorința i se îndeplinește. În ziua de Sânziene nu trebuie să se semene și să se adune ciuperci, din credința că recolta este nebună, aducătoare de boli și suferință sau afectată de dăunători, pentru că ielele iau mințile celui care seamănă sau adună. Florile uscate pot fi folosite iarna drept leac pentru bolnavii de rinichi și cei cu afecțiuni ale tiroidei, pentru că pot sfărâma pietrele și pot să topească gușa.
O floare de sânziene este mesagerul norocului
Se spune că în această zi este bine să aducem în casa noastră o floare de sânziene, ca un mesager al norocului. Stropită cu agheasmă, floarea se păstrează la icoane. După ce se usucă, să purtați în portofel o floricică de sânziene oricât de mică. Să fiți convinși că norocul nu are să vă ocolească tot anul. Lucrătorii ogoarelor urmăresc starea vremii în ziua de Sânziene. Tradiția populară spune că dacă plouă de Sânziene, nu este un semn bun. Va ploua încă 40 de zile, iar vremea rea va aduce necazuri oamenilor. În popor se spune că fetele care vor să se mărite repede trebuie să se spele cu rouă de Sânziene. Însă, trebuie respectate anumite condiții: în zori, din locuri necălcate, babele strâng roua Sînzienelor într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storc într-o oală nouă. În drum spre casă, ele nu vorbesc deloc și mai ales nu trebuie să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea sunt împlinite, cine se spală cu roua magică va fi sănătos și drăgăstos peste an. Femeile măritate pot face și ele acest ritual, ca să fie iubite tot anul de soț și să aibă copii frumoși și sănătoși.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!