Apa sfințită luată de Izvorul Tămăduirii vindecă boli
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Dimensiune font:
Autor: M.Ex.,
03.05.2019
Creștinii ortodocși merg astăzi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Agheasma Mică
În fiecare an, în Vinerea Luminată, prima vinere după Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii. Sărbătoarea care este închinată Maicii Domnului nu are dată fixă, ci este trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată, prima după Sfintele Paști. Slujba de Izvorul Tămăduirii adună mii de oameni de toate vârstele, credincioși care vin să ia apă sfințită, despre care se spune că ar tămădui orice boală, dacă este folosită cu credință.
O sărbătoare cu vechime
Izvorul Tămăduirii, această mare sărbătoare a creștinătății ortodoxe, are o istorie veche de 1.500 de ani, avându-și originea în perioada domniei împăratului bizantin Leon cel Mare. Pe când încă nu era pe tronul Bizanțului, Leon a întâlnit un orb pe care l-a luat de mână spre a-l călăuzi. Acest bătrân însă era un om luminat de Dumnezeu și neîncetat predica creștinilor că în pădurile imperiale sunt izvoare și lacuri ce sunt ocrotite de Maica Domnului, apărătoarea sihaștrilor din acele locuri. Tradiția spune că cei doi, afundați în discuțiile lor teologice despre marele praznic al Învierii Domnului, s-au rătăcit în acele sălbatice împrejurimi împădurite. Bătrânul i-a cerut lui Leon apă de băut, dar negăsind, s-a întristat. Atunci, un glas de sus i-a spus: Nu este nevoie să te ostenești Leon, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea acesta! Și luând cu mâinile apă tulbure potolește setea orbului și apoi udă cu ea ochii cei nevăzători și se va cunoaște de îndată cine sunt Eu. Minunea s-a petrecut în clipa în care Leon a făcut întocmai cum i s-a relevat de sus, și a descoperit într-o poiană un izvor miraculos cu apă dumnezeiască.
Maica Domnului, ești aici! Te-am găsit!
După ce și-au potolit setea, Leon i-a atins cu apă ochii orbului, care și-a recăpătat lumina. Maica Domnului, ești aici! Te-am găsit!, a strigat bătrânul cu lacrimi în ochi. Copleșit de minune, Leon a căzut în genunchi și a rostit: Am văzut lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată... Aici este Izvorul Tămăduirii... fântâna dătătoare de sănătate. Bătrânul înțelept i-a prezis lui Leon că, nu după multă vreme, va ajunge împărat. Prima grijă a noului împărat a fost să ridice o biserică în cinstea Maicii Domnului, lângă izvorul dătător de tămăduiri, cu apă miraculoasă. Biserica ridicată de Leon se vede și azi la Istanbul, numele nou al vechii cetăți a Constantinopolului. Puțin mai târziu, spune legenda, chiar împăratul Justinian (527-565), împăratul cel mare al Bizanțului, care suferea de o boală grea, a dobândit vindecare de la izvor. Mulțumind pentru aceasta Fecioarei Maria, el a ridicat o biserică și mai mare. Biserica zidită de împăratul Justinian a fost distrusă în anul 1453, de turci. Izvorul tămăduirii din timpul lui Leon se păstrează și în zilele noastre. Credincioșii care merg la Istanbul se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcție este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul ei se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.
De Izvorul Tămăduirii se sfințesc apele
Creștinii ortodocși merg azi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Aghiasma Mică. Termenul aghiasmă vine de la cuvântul grecesc aghiasmos, care își are originea în cuvântul aghios (sfânt). Aghiasmos se poate traduce și ca slujbă de sfințire, dar și ca apă sfințită. Astfel, atunci când spunem voi face o aghiasmă, înțelegem slujba, iar când spunem voi bea un pic de aghiasmă, ne referim la apa sfințită. În vorbirea populară, aghiasmei i se mai spune și aiasmă. Cuvântul aiasmă vine de la iazmă. În DEX, cuvântul iazmă, iezme, cu sensul de arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie, este indicat cu etimologie necunoscută. În sprijinul acestui punct de vedere s-a oferit următoare explicație: atunci când preotul sfințește apa, la sfârșit, cântă troparul Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău. Când se cântă troparul, preotul stropește pe credincioși în cele patru puncte cardinale cu apa sfințită, spre alungarea celui potrivnic, adică a celui rău, a celui urât, care este nălucă, vedenie rea, satana. De la acțiunea stropirii cu apa sfințită și rostirea cantării ei, s-a reținut în popor scopul urmărit prin aiasma - aiazma - iazma, de a alunga arătarea urâtă și rea, adică duhul cel rău, satana.
Izvorul Tămăduirii în iconografie
În icoana sărbătorii Izvorul Tămăduirii, Maica Domnului și Hristos se află într-un bazin asemănător cu o cristelniță, vasul în care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentată cu mâinile înălțate, semn al rugăciunii, iar Mântuitorul binecuvântând cu ambele mâini, ca răspuns al rugăciunilor maicii Sale. Din bazin izvorăște apa care are darul tămăduirii bolilor sufletești și trupești. Aceasta icoană exprimă ideea că Fecioara L-a născut pe Hristos, Care este Dătătorul apei vii a Duhului. De altfel, însuși Hristos i-a spus femeii samarinence: De ai fi știut darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce zice ție: dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la Dânsul și ți-ar fi dat ție apa vie (În. 4, 10; În. 7, 38). ești aici! Te-am găsit!, a strigat bătrânul cu lacrimi în ochi.
Obiceiuri din popor
În această zi, la biserici se oficiază slujba de sfințire a apei, sau Agheasma Mică, pe care oamenii o beau dimineața, pentru întărire trupească și sufletească.
Mulți creștini merg astăzi la mormintele celor dragi pentru a da de pomană, a îngriji locurile de veci și a-și aminti că ceea ce au fost cândva cei morți vor ajunge și ei atunci când lumânarea vieții se va stinge.
Astăzi se face sfințirea apei mici, în biserici sau în fântâni și izvoare, iar în unele părți, preoții fac și botezarea caselor credincioșilor cu apă sfințită.
Sărbătoare la mănăstirea Sâmbăta de Sus de lângă Făgăraș
Mănăstirea Sâmbăta de Sus are hramul Izvorul Tămăduirii, care este una dintre cele mai mari sărbători creștine ale Ardealului. Acolo unde astăzi se înalță Mănăstirea Sâmbăta a fost mai întâi izvorul. Cu mult mai vechi și decât biserica, și decât mănăstirea. Izvorul a fost găsit de oameni acum 500 de ani într-o poiană. De cum l-au găsit, au început tămăduirile, multe miraculoase, pentru cei ce i-au băut apa. Și i s-a spus Izvorul Tămăduirii. Abia 100 de ani mai târziu, uimit de puterile apei, Constantin Brâncoveanu a ridicat aici, în 1696, o splendidă bisericuță în piatră și o mănăstire. A adus de peste munți călugări și dascăli și a făcut o școală de grămătici, alta de zugravi și o tiparniță, pe moșia lui din Făgăraș, unde își ridicase și un palat.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!