Naºterea Domnului (întruparea Fiului lui Dumnezeu), sãrbãtoritã în Biserica Ortodoxã la 25 decembrie (dupã calendarul gregorian) sau la 7 ianuarie (dupã calendarul iulian), face parte din cele 12 sãrbãtori domneºti (sau praznice împãrãteºti) ale Bisericii Ortodoxe, a treia mare sãrbãtoare dupã cea de Paºti ºi de Rusalii.
Mesia Hristos a venit pe pãmînt cu o fire strãinã de a Sa, adicã cu fire omeneascã, în cetatea Betleemului (Beit Lehem - Casa pîinii), care se aflã la o distanþã de 7 km de Ierusalim, scrie Agerpres.
În oraºul natal al regelui David, s-a sãvîrºit marea tainã a dreptei credinþe: "Dumnezeu S-a arãtat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost vãzut de îngeri, S-a propovãduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înãlþat întru slavã" (I Tim. III, 16).
Peºtera care, dupã tradiþie, este locul unde a venit pe lume Iisus Hristos se aflã pe o colinã din partea de est a oraºului. Sfinþii împãraþi Constantin ºi mama sa Elena au înãlþat aici, în anul 330, o bisericã, care ulterior a fost restauratã de împãratul Iustinian (527-565). Este cea mai veche bisericã din Þara Sfîntã. Sub altarul acestui aºezãmînt se aflã peºtera naºterii Domnului, intrarea în acest spaþiu se face prin partea de nord ºi cea de sud a altarului.
Naºterea Domnului, eveniment unic în istoria omenirii, s-a petrecut pe vremea regelui Irod cel Mare, care domnea peste Galileea (Nazaretul) ºi Iudeea (unde era Betleemul). Amîndouã regiunile fãceau parte din Imperiului Roman ºi erau guvernate de cãtre un procurator. Imperiul era condus de Octavian Augustus (27 î.Hr-14 d.Hr), reorganizator al administraþiei ºi armatei romane.
În acea perioadã, a fost dispusã de autoritãþi organizarea unui recensãmânt, fiecare trebuind sã meargã în cetatea lui de origine pentru a se declara. Printr-un astfel de procedeu se stabilea o bazã de date pentru impozitarea populaþiei ºi a terenurilor.
Potrivit Sfintei Scripturi ºi Sfintei Tradiþii, mergând cu Iosif de la Nazaret la Betleem, spre a împlini porunca autoritãþilor, Sfânta Fecioarã Maria a nãscut pe Iisus, într-un staul de animale de la marginea cetãþii.
Acolo, la marginea câmpului, în noaptea sfântã, îngerul a vestit pãstorilor Naºterea Mântuitorului lumii. Tot atunci ºi tot acolo, în pragul colibei în care se afla pruncul sfânt, s-au oprit cei trei magi din lunga lor cãlãtorie, spre a lãsa, lângã copilul sãrac, daruri împãrãteºti: aur, smirnã ºi tãmâie.
Naºterea Domnului, numitã ºi Crãciunul, pare a fi cea dintâi sãrbãtoare specific creºtinã, dintre cele ale Mântuitorului, dar nu este tot atât de veche ca Paºtile (Învierea Domnului) sau Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile).
Despre vechimea sãrbãtoririi Naºterii Domnului, Sfântul Ioan Gurã de Aur spune cã în vremea sa (în cea de-a doua jumãtate a secolului al IV-lea), sãrbãtoarea era cunoscutã numai de câþiva ani, dar ea strãlucea prin cinstirea care i se dãdea.
Marele pãrinte al Bisericii spune însã cã Naºterea Domnului ar putea fi numitã sãrbãtoare nouã ºi veche. Nouã, pentru cã ea se fãcuse cunoscutã de puþin timp; veche, pentru cã era trãitã cu aceeaºi intensitate ca sãrbãtorile mai vechi (Paºtile sau Rusaliile).
Pentru a întãri spusele sale, Sfântul Ioan Gurã de Aur citeazã din Faptele Sfinþilor Apostoli cuvântul învãþãtorului de Lege iudaicã, Gamaliel, adresat sinedriului. Gamaliel era conducãtor al unei celebre ºcoli rabinice ºi membru în sinedriu (instituþie evreiascã care avea funcþie de conducere religioasã ºi politicã). El a cerut cu autoritate ºi argumentat sã nu mai fie urmãriþi ºi prigoniþi apostolii lui Hristos.
"ªi acum zic vouã: Feriþi-vã de oamenii aceºtia ºi lãsaþi-i, cãci dacã aceastã hotãrâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; Iar dacã este de la Dumnezeu, nu veþi putea sã-i nimiciþi, ca nu cumva sã vã aflaþi ºi luptãtori împotriva lui Dumnezeu", spunea cãrturarul evreu. (Fapte 5; 38-39)
Tot la fel se va întâmpla ºi cu praznicul Naºterii Domnului, spune profetic Sfântul Ioan Gurã de Aur, când va fi mai mult cunoscut, se va bucura de o cinste mult mai mare. (surse: "Predici la praznice împãrãteºti ºi la sfinþii de peste an", arhimandrit Ilie Cleopa, 1996; "Arheologie Biblicã", Ed. Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, pr. prof. dr. Dumitru Abrudan, diac. Prof. dr. Emilian Corniþescu, 1994)
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!