În noaptea premergătoare sărbătorii Sfîntului Andrei, în unele zone se practică încă ritualuri ciudate, din credința că astfel oamenii alungă relele și găsesc bunăstarea și chiar dragostea
În ajun de Sf. Andrei se pune și grîu la încolțit, ca să vezi cum îți va fi norocul în anul care vine
Ziua Sfîntului Andrei, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, considerat și ocrotitorul României sau patronul spiritual al românilor, e marcată de superstiții fiind considerată un Halloween al românilor. Însă, conform tradiției, noaptea premergătoare sărbătorii Sfîntului Andrei (29/30 noiembrie) este cea în care duhuri precum strigoii, moroii și pricolicii capătă puteri mai mari decît în cursul anului. Este noaptea în care țăranii evită să iasă pe ulițele satelor, iar băieții și fetele se strîng și păzesc usturoiul. În această noapte se pun la încolțit boabe de grîu.
La sosirea Sfîntului Andrei în Dacia, strămoșii noștri au acceptat creștinismul, se spune, cu ușurință. Însă nu au renunțat total la vechile credințe și ritualuri. Au continuat să le cultive, înglobîndu-le în noua religie. Deși mult mai palide decît altădată și cu sensuri din ce în ce mai neclare, ele rezistă și azi. Astfel, străvechi ritualuri geto-dacice, păgîne, încă mai însoțesc sărbătorile creștine, conferindu-le culoare. Un bun exemplu este noaptea de Sfîntul Andrei. Este o noapte ambivalentă. Pe de o parte, este o noapte cum nu se poate mai potrivită pentru vrăji și farmece, fetele superstițioase crezînd că acum au șansa să-și cunoască ursitul. Dar, pe de altă parte, există credința că e momentul să se ia măsuri de precauție pentru a preîntîmpina atacurile duhurilor rele, care ies din întunecimile lor, pentru a-i tulbura pe cei vii.
Vrăji de dragoste
Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vrăji și farmece. Cele mai multe ritualuri sînt dedicate atragerii iubirii. De pildă, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfințit, se crede că se obține în vis imaginea ursitului. Tot în noaptea Sfîntului Andrei, fetele măsoară nouă ceșcuțe cu apă pline și le toarnă într-o strachină care se pune sub icoană. A doua zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeași ceșcuță, apa din strachină. Dacă va mai rămîne pe fundul străchinii apă, fie și cîteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceșcuță va rămîne neumplută cum trebuie, atunci nu vor avea noroc și nu se vor mărita. În noaptea de Sf. Andrei, ca să-și viziteze ursitul, fata își pune sub cap 41 de boabe de grîu și dacă visează că-i ia cineva grîul, se va mărita.
Colacul fetei de măritat
Unele fete își pregătesc turta, pentru care aduc cu gura apă neîncepută, în timp ce produsele din care se prepară turta (făină și sare) sînt măsurate cu o coajă de nucă. După ce au fost coapte pe vatră, fetele își mănîncă turtițele preparate, convinse fiind că ursiții vor veni, în vis, cu apă să le potolească setea. Fetele mai fac un colac din pîine dospită, punînd în mijlocul lui cîte un cățel de usturoi. Dus acasă, colacul este așezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptămînă. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, fata va avea noroc.
Farmece de aflat ursitul
Unele fete merg în această noapte la fîntînă, aprind acolo o lumînare de la Paști și o afundă cu ajutorul găleții. Cînd fața apei este luminată bine, fata zice: Sfinte Andrei, Scoate-i chipul în fața apei, Ca în vis să-l visez, C-aievea să-l văz! Atunci, apa din fîntînă se tulbură și fata își vede, se spune, chipul ursitului. Unele își fac de ursită cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cuțite și o coasă, toate înfierbîntate în foc. După ce
s-au înroșit, se scot afară, se sting în apă și apoi se descîntă.
Pentru atragerea ursitului este mult folosită și metoda făcutului cu ulcica. La miezul nopții, singură la gura sobei, tînăra întoarce cu gura în jos o ulcică nouă de lut, iar pe dosul vasului lasă să pîlpîie trei cărbuni. În timp ce rotește ulcica ușor, rostește o incantație menită să-l atragă irezistibil pe cel iubit. O altă metodă folosită pentru cunoașterea viitorului constă în a privi, la miezul nopții, între două lumînări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută, așezat pe cenușă. În mijlocul paharului este lăsată să cadă o verighetă care a fost deja sfințită de preot prin cununie religioasă și se crede că în verighetă, dacă este privită intens cîteva minute, apare chipul ursitului.
Obiceiuri pentru protecție
Prin unele sate există și acum credința că în această noapte bîntuie strigoii și lupii sînt mai fioroși ca oricînd. Despre lupi se crede că pot, în această noapte, să vorbească și să-și miște gîturile înțepenite. Despre cei ce vor să audă vorbele lor se spune că află taine teribile, dar că vor muri repede, iar omul sau animalul atacat de lup în noaptea cu pricina se va transforma în vîrcolac. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele și cănile cu gura în jos. Scot din sobă cenușa caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniștite să nu-și găsească adăpost la căldură. Alteori, împrăștie resturi de pîine prin curte, pentru ca spiritele flămînde să nu caute prin cămări de-ale gurii. Împotriva vîrcolacilor, gospodinele folosesc cununile de usturoi agățate la intrare și lasă aprinsă candela de lîngă icoane. Pentru protecția vitelor, cu o seară înainte li se amestecă animalelor în hrană busuioc sfințit sau li se toarnă cîteva picături de agheasmă în apă. După miezul nopții sau în dimineața de Sf. Andrei, exista în trecut obiceiul descîntecului sării. Un drob de sare, descîntat și îngropat sub pragul grajdului, era dezgropat în primăvară, de Sf. Gheorghe, cînd sarea era amestecată în hrana vitelor pentru a le feri de farmece, boli și de vrăjile pentru luarea laptelui.
Usturoi miraculos
Tot în seara de 29 noiembrie, se adună la o casă mai mulți flăcăi și fete. Pe o masă, ei pun mai multe căciuli de usturoi, împrejmuite cu tămîie, smirnă și cîteva lumînări de la Paști, aprinse. Pun apoi pe masă diferite feluri de mîncare, mănîncă, vorbesc și rîd în toată voia bună, pînă cînd apar zorii zilei. Fetele își împart între ele usturoiul, pe care îl duc a doua zi la biserică, pentru
a-l sfinți preotul. Acest usturoi se pune pe policioară, la icoane, fiind bun de făcut de dragoste.
În alte zone, păzitul usturoiului se face în felul următor: într-o casă de gospodar se strîng 10-12 fete, avînd fiecare cîte o pîine, trei căpățîni de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o ață roșie, și o sticlă de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masă, într-un colț al casei, și se acoperă cu o broboadă roșie. Lîngă lucruri, pe masă, stă un sfeșnic c-o lumînare aprinsă, care arde de cu seară și pînă în ziuă. Lîngă masă, una în dreapta și una în stînga, stau de strajă două babe, care bagă bine de seamă să nu se fure din lucruri, ori să nu pună cineva mîna pe ele. Ele stau acolo neclintite pînă dimineața. La această petrecere, vin și băieți cu lăutari. Se cîntă și se petrece pînă în zori. Cînd s-a făcut ziuă, hora este jucată afară. Un flăcău joacă în mijlocul horei toate lucrurile fetelor, păzite de bătrîne. După joc, fetele își iau lucrurile și le împart flăcăilor. Pîinea se mănîncă, rachiul se bea, usturoiul se păstrează de leac. Dacă se fură din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. De la păzitul acestui usturoi s-a născut zicala: Parcă a păzit usturoiul, care se spune despre cel pe care se cunoaște că a petrecut o noapte fără somn.
Prognoza meteo populară
Tot în noaptea de Sf. Andrei sînt practicate și predicții meteorologice populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sînt urcate 12 cepe sănătoase, la fel de mari, care sînt lăsate acolo pînă în seara de Crăciun. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolțit - luni favorabile recoltei. O predicție asemănătoare, legată de soarta recoltei, se realizează cu ajutorul unor boabe de grîu. Pentru fiecare tip de cultură pe care se gîndește să o semene în grădină, gospodina casei botează cîte un bob și îl pune la încolțit în bucătărie. Peste 7 zile, boabele sînt analizate: cele care au încolțit arată soarta favorabilă a culturii, iar celelalte, pagubă. Dacă în noaptea de Sf. Andrei este senin și cald, se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă este frig și ninsoare, se crede că acestea sînt doar începutul troienelor pe care le va aduce o iarnă grea.
În ajun de Sf. Andrei se pune grîu la încolțit
În seara Sfîntului Andrei, toți ai casei, mai ales fetele mari și băieții, seamănă grîu în cîte o strachină sau glastră cu pămînt. Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sănătos și mai norocos, căruia i-o răsări grîul mai bine și o crește mai frumos.
Tradiția cere că fiecare membru al familiei să aibă propriul vas cu grîu pus la încolțit. Se ia o mînuță de grîu și se seamănă într-un ghiveci ori într-o cutiuță din plastic sau chiar pe o farfurie. Apoi se acoperă boabele de grîu cu un strat subțire de pămînt. Ghiveciul trebuie așezat la fereastră, pentru ca grîul proaspăt încolțit să beneficieze de lumină suficientă. Tradiția spune că grîul pus la încolțit de Sfîntul Andrei spune cîte ceva despre viitorul omului care l-a plantat. De Anul Nou, cum arată grîul așa vor fi și sănătatea și norocul celui care l-a plantat.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!