Creștinii ortodocși merg astăzi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Agheasma Mică
Astăzi, în Vinerea din Săptămîna Luminată, creștinii ortodocși sărbătoresc Izvorul Tămăduirii, praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mîntuirii. Izvorul Tămăduirii este o zi cînd reflectăm la boală, la nenorocirea celor de lîngă noi. O facem însă gîndindu-ne la vindecare și, prin aceasta, ziua Izvorului Tămăduirii este o zi a speranței. De Izvorul Tămăduirii, mii de credincioși de toate vîrstele merg în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Agheasma Mică.
O sărbătoare cu vechime
Izvorul Tămăduirii, această mare sărbătoare a creștinătății ortodoxe, are o istorie veche de 1.500 de ani, avîndu-și originea în perioada domniei împăratului bizantin Leon cel Mare. Pe cînd încă nu era pe tronul Bizanțului, Leon a întîlnit un orb, pe care l-a luat de mînă spre a-l călăuzi. Acest bătrîn însă era un om luminat de Dumnezeu și neîncetat predica creștinilor că în pădurile imperiale sînt izvoare și lacuri ce sînt ocrotite de Maica Domnului, apărătoarea sihaștrilor din acele locuri. Tradiția spune că cei doi, afundați în discuțiile lor teologice despre marele praznic al Învierii Domnului, s-au rătăcit în acele sălbatice împrejurimi împădurite. Bătrînul i-a cerut lui Leon apă de băut, dar negăsind, s-a întristat. Atunci, un glas de sus i-a spus: Nu este nevoie să te ostenești Leon, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone împărate, mai adînc în pădurea acesta! Și luînd cu mîinile apă tulbure potolește setea orbului și apoi udă cu ea ochii cei nevăzători și se va cunoaște de îndată cine sînt Eu. Minunea s-a petrecut în clipa în care tînărul a făcut întocmai cum i s-a relevat de sus, și a descoperit într-o poiană un izvor miraculos cu apă dumnezeiască.
Maica Domnului, ești aici! Te-am găsit!
După ce și-au potolit setea, Leon i-a atins cu apă ochii orbului, care și-a recăpătat lumina. Maica Domnului, ești aici! Te-am găsit!, a strigat bătrînul cu lacrimi în ochi. Copleșit de minune, Leon a căzut în genunchi și a rostit: Am văzut lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată... Aici este Izvorul Tămăduirii... fîntîna dătătoare de sănătate. Bătrînul înțelept i-a prezis lui Leon că, nu după multă vreme, va ajunge împărat. Prima grijă a noului împărat a fost să ridice o biserică în cinstea Maicii Domnului, lîngă izvorul dătător de tămăduiri, cu apă miraculoasă. Biserica ridicată de Leon se vede și azi la Istanbul, numele nou al vechii cetăți a Constantinopolului. Puțin mai tîrziu, spune legenda, chiar împăratul Justinian (527-565), împăratul cel mare al Bizanțului, care suferea de o boală grea, a dobîndit vindecare de la izvor. Mulțumind pentru aceasta Fecioarei Maria, el a ridicat o biserică și mai mare. Iar în vremea urmașilor lui, izvorul și-a continuat darul de minuni. Iar după alți mulți ani, la izvor s-a arătat un semn încă și mai mare! Căci s-a stîrnit atunci un cutremur crunt, iar biserica cea mare a început să se surpe cu totul, pe mulțimea strînsă înăuntru. S-a arătat atunci chiar Fecioara Maria, care a ținut cu mîinile Ei de aer biserica, pînă ce oamenii s-au salvat toți, spune cartea cu viețile sfinților. În amintirea acelui izvor miraculos de la Constantinopol, izvor ce dăinuiește și azi și mai săvîrșește încă minuni, Vinerea Izvorului Tămăduirii a devenit o sărbătoare a Maicii Domnului - iubită ca un izvor binefăcător revărsat peste oameni.
Sărbătoare la mănăstirea Sîmbăta de Sus de lîngă Făgăraș
Mănăstirea Sîmbăta de Sus are hramul Izvorul Tămăduirii. Ca în fiecare an, la această sărbătoare se adună la mănăstire mii de credincioși și soboare mari, de cîte 30 de preoți. Acolo unde astăzi se înalță Mănăstirea Sîmbăta a fost mai întîi izvorul. Cu mult mai vechi, și decît biserica, și decît mănăstirea. Izvorul găsit de oameni acum 500 de ani într-o poiană era un paradis de verde și vis, la poalele Făgărașului. Și izvorul era binecuvîntat și vindecător. Căci de cum l-au găsit, au început tămăduirile, multe miraculoase, pentru cei ce i-au băut apa. Și i s-a spus Izvorul Tămăduirii. Abia 100 de ani mai tîrziu, uimit de puterile apei, Constantin Brîncoveanu a ridicat aici, în 1696, o splendidă bisericuță în piatră și o mănăstire, chiar lîngă izvorul miraculos. Iar vodă a mai adus de peste munți călugări și dascăli. Și a făcut o școală de grămătici, alta de zugravi și o tiparniță. Pe moșia lui din Făgăraș, Constantin Brîncoveanu își ridicase și un palat în satul Sîmbăta de Sus, unde își pregătise ultima redută, ba chiar obținuse de la împărat și promisiunea unui titlu de noblețe, dacă se retrăgea aici. Dar n-a mai apucat, căci a fost trădat și tăiat la Constantinopol, în 1714, cu toți cei patru fii ai săi.
Obiceiuri din popor
În această zi, la biserici se oficiază slujba de sfințire a apei, sau Agheasma Mică, pe care oamenii o beau dimineața, pentru întărire trupească și sufletească. Mulți creștini merg astăzi la mormintele celor dragi pentru a da de pomană, a îngriji locurile de veci.
De Izvorul Tămăduirii este bine să nu irosiți apa, căci vă veți irosi sănătatea. Nu folosiți prea multă apă la gătit, căci în această zi se sfințesc apele.
Totodată, ziua este una de rugăciune și de căință în fața lui Dumnezeu. Nu e bine să te superi, să fii deznădăjduit.
Munca nu își are rostul în această zi, căci este una dedicată puterii lui Dumnezeu, preaslăvirii voinței și bunătății Sale.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!