În ziua celor Trei Sfinți Ierarhi se face pomenire pentru sporul casei și pentru sănătate trupească și sufletească a membrilor familiei
În fiecare an, la 30 ianuarie, biserica creștin-ortodoxă îi sărbătorește laolaltă pe cei mai mari învățători și păstori din întreaga istorie a creștinătății: Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur, modele de viață duhovnicească. Credința populară spune că cine muncește în această zi poate să orbească. Tinerele trebuie să postească pentru a avea o căsnicie fericită și tot astăzi se dau pomeni pentru cei morți neîmpărtășiți.
La 30 ianuarie, toate instituțiile de învățămînt teologic din țară își sărbătoresc patronii, deoarece Sfinții Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur sînt considerați întemeietorii teologiei și învățămîntului creștin la nivel academic. Odată cu darul tălmăcirii Sfintelor Scripturi, cei trei ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur au urcat și înalta treaptă a arhieriei și credinței creștine. De atunci, învățătura lor ortodoxă se păstrează pînă în zilele noastre, așa cum a fost desăvîrșită de ei.
Ierarhii i-au cerut în vis unui episcop să fie prăznuiți împreună
Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur sînt sărbătoriți împreună, pe 30 ianuarie, sub numele comun de Sfinții Trei Ierarhi. Învățători și modele de viață, faima celor trei sfinți a stîrnit la un moment dat, în secolul al XI-lea, la Constantinopol, o dispută aprigă între creștinii care nu se puteau hotărî ce răspuns să dea la întrebarea: Care este cel mai mare dintre cei trei ierahi?. Disputele au durat cîțiva ani, pînă cînd, ierarhii i-au apărut pe rînd, în vis, episcopului Euhaitelor, Sfîntul Ioan Mauropous. În anul 1084, același episcop i-a visat pe cei trei ierarhi împreună. Aceștia l-au rugat să le orînduiască o singură zi de prăznuire, pentru că nevoința lor, cît au fost în viață, a urmărit același scop: să-i împace pe oameni și să aducă în lume pacea și unirea. De aceea, în fiecare an, creștinătatea îi prăznuiește pe cei Trei Ierarhi în aceași zi, pe 30 ianuarie. După cum vezi, noi la Dumnezeu una sîntem și nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare dintre noi, la timpul său, îndemnați de Duhul Sfînt, am scris învățături pentru mîntuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfînt, așa am învățat. Nu este între noi unul întîi și altul al doilea. De chemi pe unul, vin și ceilalți doi. Drept aceea, sculîndu-te, poruncește celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoința noastră, cît am fost în viață și după moarte, a fost să împăcăm pe oameni și să aducem în lume pace și unire. Împreunează-ne, dar făcîndu-ne praznic la cîte trei într-o singură zi și înștiințează cu aceasta pe creștini că noi, în fața lui Dumnezeu, una sîntem.
Prieteni și colegi de studii
Sărbătorirea în comun are rostul de a sublinia harul dumnezeiesc, cu totul deosebit, al acestora, chiar dacă numele fiecăruia în parte este pomenit și separat în cursul lunii: Sfîntul Vasile cel Mare (1 ianuarie), Sfîntul Grigorie Teologul (25 ianuarie) și Sfîntul Ioan Gură de Aur (27 ianuarie, cînd este amintită aducerea moaștelor sale). După cum arată anii trecerii lor întru Domnul (Sfîntul Vasile cel Mare - 379, Sfîntul Grigorie Teologul - 389 și Sfîntul Ioan Gură de Aur - 407), cei trei au fost contemporani, ba chiar prieteni și colegi de studii. Cei trei sfinți au fost adevărate vîrfuri ale creștinismului, întrecînd cu înălțimea lor pe mulți alți reprezentanți ai străvechii noastre credințe și au avut un cuvînt greu de spus după acea lungă și cumplită perioadă de persecuții la care au fost supuși creștinii - în acele vremuri - timp de aproape 300 de ani.
Cum erau cei trei sfinți la statul trupului și la înfățișare
Sfinții aceștia erau la statul trupului și la înfățișarea lor în chipul următor: dumnezeiescul Ioan Gură de Aur era foarte mărunt și foarte subțire, cu capul mare, ridicat deasupra umerilor, nasul lung, nările late, fața foarte galbenă, amestecată cu alb, locașurile ochilor adîncite, dar ochii mari, care îi făceau căutătura veselă și fața strălucită, deși din firea lui părea mîhnit; fruntea mare, fără păr, cu multe încrețituri, urechile mari, barba mică și rară, împodobită cu păr puțin și cărunt, fălcile trase înăuntru din pricina postului desăvîrșit. A trăit șaizeci și trei de ani și a păstorit Biserica lui Hristos șase ani.
Vasile cel Mare era înalt și drept la stat, uscățiv și slab, negru la față, cu nasul plecat, sprîncenele arcuite, cu fruntea cam posomorîtă, asemenea omului gînditor și îngrijorat, cu obrazul lunguieț și cam încrețit, cu tîmplele adîncite, cam păros la trup, cu barba destul de lungă, căruntă pe jumătate. Acesta a întrecut cu scrierile sale nu numai pe înțelepții din zilele lui, ci și pe cei vechi. S-a suit în scaunul arhieriei cînd era de patruzeci de ani și a cîrmuit Biserica cinci ani.
Sfîntul Grigorie cuvîntătorul de Dumnezeu era om de mijloc la statul trupului, cu fața palidă dar veselă, cu nasul lat, cu sprîncenele drepte, căutătura blîndă și veselă; la un ochi era mai mîhnit din pricina unui semn de lovitură, la pleoapa de sus; barba nu o avea prea lungă, dar era destul de deasă și tocmită, iar pe margine gălbuie. Era pleșuv și alb la păr. A viețuit pe pămînt optzeci de ani și a păstorit Biserica din Constantinopol doisprezece ani. (Sinaxar 30 ianuarie).
Tradiții și superstiții
La sate se obișnuiește ca în această zi de sărbătoare închinată celor trei sfinți să se facă praznice de pomenire a morților din familiile credincioșilor
Fetele tinere se roagă și țin post pentru a avea o căsnicie fericită.
Tradiția populară spune că cine va lucra în această zi, nu-i va merge bine în ale casei și poate să orbească.
Se crede că pe 30 ianuarie începe să încolțească grîul care nu a încolțit din toamnă.
De astăzi se schimbă vremea. De-acum, se zice că se strîmbă pîrtiile, iar vremea dă spre primăvară. Dacă streșinile curg, primăvară va fi friguroasă, dacă e ger, vara va fi călduroasă.
Praznicul celor Trei Ierarhi este o sărbătoare dedicată reconcilierii; acum se împacă rudele după lungi dispute, iar toate proiectele comune concepute în această zi vor aduce prosperitate în căminul acestora.
În această zi nu se fac treburi casnice: nu se spală rufe și nu se mătură în gospodărie pentru a evita pericolul de înec, de întîmplări violente și de infirmitate.
Nu se înstrăinează lucruri din casă. Potrivit tradiției, în ziua praznicului nu este bine să împrumutăm lucruri din casă pentru a proteja căminul de pagubă.
În numeroase zone din țară se împart ofrande pentru morții neîmpărtășiți:gospodinele fac colivă, merg la biserică s-o sfințească și apoi împart ofrande cu colivă, cu fructe și pește la trei bărbați, în memoria rudelor decedate în familie.
Mamele se roagă pentru norocul fetelor de măritat. În ziua praznicului, fiecare mamă care are o fată de măritat respectă sărbătoarea: nu prestează munci gospodărești și se roagă la biserica pentru norocul fiicei sale.
Sfîntul Grigorie Teologul este apărătorul văduvelor. Văduvele care au probleme financiare, de sănătate sau sînt înconjurate de dușmani aprigi, trebuie să se roage și să ceară ajutor Sfîntului Grigorie, cel care, de secole, este apărătorul lor dovedit. Gospodina care nu respectă sărbătoarea, spală rufe și aruncă lături în curtea casei, după ce a împărțit ofrande pentru morți, rămîne văduva.
În ziua praznicului, femeile care au păcătuit făcînd un avort, trebuie să respecte sărbătoarea: să facă pomeniri și să împartă ofrande; prin acest ritual ele pot fi iertate pentru marele lor păcat.
La acest praznic este bine să dăm de pomană o candelă pentru ca tot anul viața noastră să fie luminoasă.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!