Moșii de iarnă, ziua în care se dă de pomană piftie pentru sufletul morților
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Dimensiune font:
Autor: M.Ex.,
17.02.2017
În calendarul creștin ortodox, sîmbătă, 18 februarie, este zi de pomenire a celor trecuți la Domnul. Ziua este cunoscută în tradiția populară sub denumirea de Sîmbăta morților sau Moșii de iarnă, și se ține întotdeauna înaintea duminicii Înfricoșătoarei Judecăți. În această zi, în fiecare biserică se oficiază Sfînta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru cei adormiți. Moșii de iarnă cad întotdeauna în sîmbăta ce precede Săptămîna albă sau a brînzei, adică înainte de Lăsatul secului de carne înainte de Postul Paștelui. În această săptămînă se mănîncă lapte, brînză, pește și ouă, bucate de culoare albă sau care conțin culoarea albă, de unde-i vine și numele, și face trecerea la postul propriu-zis.
În tradiția ortodoxă, în ziua ziua praznicului se aduc la biserică, pentru a fi sfințite, coliva, prescurea și o sticlă de vin. De asemenea, se sfințesc vase cu mîncare și pachete cu alimente, pe care rudele celor adormiți le împart după slujba de pomenire, atît săracilor din biserică, cît și vecinilor, persoanelor sărmane întîlnite la cimitir și pe stradă, în ziua parastasului.
Începutul Sîmbetelor morților
Moșii de iarnă marchează începutul Sîmbetelor morților, în număr de șapte, care se vor încheia în Sîmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămîna Mare sau Săptămîna Patimilor și în ajunul Intrării Domnului în Ierusalim (Florii). Sîmbăta de Paști, a opta în ordinea numărătorii, este Sîmbăta lui Iisus Hristos mort, care va învia pentru răscumpărarea neamului omenesc din moarte spre viața veșnică. Moșii înseamnă, de fapt, neamul din care ne tragem, strămoșii cei mai îndepărtați, despre care știm tot felul de întîmplări și povești, verii, verișoarele, mătușile, unchii, toți cei dragi ai noștri mutați în Lumea de Dincolo, pentru care se dau acum pomelnice ca să le fie pomenit numele. Simion Florea Marian menționa în lucrarea Trilogia vieții, că pe tot parcursul anului, în spațiul românesc există 20 de zile de Moși. Cuvîntul moși vine de la strămoși, și se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul moși sînt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sînt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moși amintim: Moșii de primăvară (de Măcinici), Moșii de vară (sîmbăta dinaintea Rusaliilor), Moșii de toamnă (în prima sîmbătă din luna noiembrie), Moșii de iarnă (sîmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).
Sîmbăta, zi de pomenire a celor adormiți
Sfinții Părinți au rînduit ca sîmbăta să se facă pomenirea celor adormiți, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormînt și cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepții adormiți. Pe de altă parte, sîmbăta e deschisă spre duminică, ziua învierii cu trupul. Duminica este numită și ziua a opta, pentru că este ziua începutului fără sfîrșit, ea nu va mai fi urmată de alte zile, considerată simbolic a fi eternă. La Moși pot fi pomeniți toți cei care au murit nedespărțiți de Biserică. Nu pot fi pomeniți cei care au murit în dispreț cunoscut față de Dumnezeu. Preoții spun că nu pot fi trecuți în pomelnic cei care s-au sinucis pentru că, omorîndu-se, au refuzat darul vieții primit de la Dumnezeu și L-au refuzat pe Dumnezeu. Sfîntul Nicodim Aghioritul numește sinuciderea treapta a douăsprezecea și ultimă a păcatului. Nu pot fi trecuți în pomelnic nici copiii morți nebotezați sau pruncii avortați, pentru că ei nu sînt membri ai Bisericii. În același timp, ne îndeamnă preoții, trebuie avut grijă ca nu cumva, oprindu-ne la respectarea exterioară a rînduielilor bisericești, să devenim justițiari necruțători față de semenii noștri: să uităm adică de propriile păcate și să le judecăm numai pe ale acestora poate pentru simplul fapt că ale noastre sînt ascunse, în vreme ce ale semenilor sînt cunoscute lumii. Împlinirea rînduielilor bisericești se cade a fi făcută în duhul dragostei.
Slujba Parastasului pentru cei dragi
În ziua Moșilor de iarnă, credincioșii care fac pomeniri trebuie să participe la Sfînta Liturghie, ce se oficiază în fiecare lăcaș de cult ortodox. După aceasta, urmează slujba Parastasului pentru cei comemorați, slujbă care se desfășoară după un ritual specific. În această zi, se pomenesc la parastase toți credincioșii din familie care au trăit în dreapta credință și au respectat tradițiile creștine. Pentru praznicul Moșilor de Iarnă se pregătesc toți creștinii, săraci sau bogați, fiecare după posibilitățile sale materiale. Acum, dar și în celelalte sîmbete dedicate morților pînă la Sfintele Paști, creștinii păstrează legătura cu cei plecați la viața de dincolo prin rugăciuni și prin ofrande aduse la mormintele acestora. Ei le împodobesc mormintele cu flori, aprind lumînări și tămîie, împart pachete cu alimente și colivă, sfințite la slujba de pomenire. Potrivit tradiției, pentru cei comemorați se împart și bucatele preferate de aceștia în timpul vieții lor pămîntene. Se spune că lumînarea aprinsă ajută sufletul să participe la rugăciunile ce se fac în biserică, flacăra fiind cea mai subtilă și puternică formă de energie din univers. În toate cele șapte sîmbete se face milostenie, pe tăcute, cu discreție, în numele morților, iar preotul face slujbele de pomenire. Pe vremuri, fiecare femeie ducea la biserică doar un colac, o lumînare și o sticlă de vin și lăsa un blid plin cu făină albă de cea mai bună calitate, cît să ajungă pentru o prescură, și sapte ouă (rareori cinci), iar la ultima pomenire, colac, vin și lumînare.
De ce este atît de important pomelnicul?
Ce este de fapt pomelnicul? Pomelnicul (numit și locul unde cei vii și cei morți stau împreună) este o bucată de hîrtie pe care sînt menționate numele celor dragi, nume primite la Botez sau la călugărie. În pomelnic sînt trecuți atît cei vii, cît și cei adormiți. Numele lor sînt pomenite de preot în diverse momente liturgice: la Proscomidie, la Sfînta Liturghie, la Litie etc. Cel care face un pomelnic mărturisește că cei dragi sînt vii în el. Nu uitați niciodată cînd participați la Sfînta Liturghie să dați un pomelnic cu cei vii și unul cu cei adormiți, chiar dacă n-ați ajuns de la începutul slujbei, ci abia la sfîrșit, ne sfătuiesc preoții. Foarte importantă este pomenirea celor adormiți, care înfățișează credința noastră în Învierea Domnului Hristos, în a doua venire a Lui, și în judecata finală. Îi pomenim pe cei trecuți la Domnul ca să li se ierte lor păcatele, bine știind că rugăciunile Bisericii pot mîntui sufletele.
Cum se face un pomelnic
La Liturghie, Parastas sau Acatist se scriu două pomelnice separate, unul pentru cei vii și altul pentru cei adormiți (morți). Pe pomelnic se scriu doar numele persoanelor și nu problemele cu care se confruntă, bine știind că Dumnezeu cunoaște viața și suferințele tuturor, și-i va ajuta așa cum trebuie. Pomelnicele poartă doar gîndurile cele bune către Domnul, orice rugăciune care-i cere lui Dumnezeu răul celorlalți nu va fi luată în considerare de El, ba dimpotrivă poate să atragă și o pedeapsă, avertizează preoții.
Ordinea în care se trec persoanele pe pomelnic este următoarea:
1. Părintele care m-a botezat
2. Părintele care m-a cununat (dacă e cazul)
3. Părintele duhovnic
4. Nașii de botez
5. Nașii de cununie (dacă e cazul)
6. Părinții și frații mei
7. Părinții soțului (soției) și frații
8. Eu, soțul (șoția) și copiii
9. Finii de cununie
10. Finii de botez
11. Bunici, unchi, mătușe, verișori etc.
12. Prieteni
Această așezare nu este una strictă.
Cînd nu se fac parastase
Parastasul nu e altceva decît o prescurtare a slujbei înmormîntarii. Partea de căpetenie o alcătuiesc rugăciunile de dezlegare și iertare, rostite de preot la sfîrșitul slujbei, urmate, ca și la înmormîntare, de Veșnica pomenire. Se săvîrșește în biserică, după Liturghie, iar cînd e cu putință, și la mormînt. La parastas se aduc întru pomenirea celui răposat coliva, pîine și vin din care se toarnă jos peste mormîntul celui răposat.
Nu se fac parastase în:
- duminicile de peste an;
- perioada dintre Nașterea și Botezul Domnului;
- de la lăsatul secului de carne pînă la sîmbăta întîi din Postul Mare, sîmbăta Sfîntului Teodor;
- din sîmbăta Floriilor pînă în Duminica Tomii;
- zilele de luni, marți, miercuri, joi și vineri din Postul Sfintelor Paști, pentru că în aceste zile este săvîrșită Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.
Ofrande
Coliva, care se prepară din grîu amestecat cu zahăr, cu miere și cu arome, simbolizează trupul celui adormit, iar legănarea vasului cu colivă pe brațe în timpul cîntării ,,Veșnică pomenire reprezintă comuniunea sufletească cu cel adormit, pentru care noi ne rugăm. Coliva se face din grîu pentru că bobul de grîu este simbolul învierii morților, spun Mîntuitorul și Sfîntul Apostol Pavel. Așa cum grîul se seamănă și rodește, la fel și trupul omului îngropat va învia întru nestricăciune. Totodată, tîlcuitorii cultului liturgic ortodox spun că dulciurile și ingredientele care se adaugă în grîu, cînd se prepară coliva, simbolizează virtuțile celui adormit și ale sfinților pe care noi îi invocăm în rugăciune. l Pîinea, colacul sau prescura, aduse la slujba de parastas, sînt făcute tot din grîu ca și coliva, de aceea, păstrează, în genere, aceleași simboluri. În unele zone ale țării, colacul și prescurea se numesc chiar ,,parastas.
Cu vinul care stă alături de colivă și de colac la parastas se stropesc, în formă de cruce, coliva, mormîntul sau locul unde se săvîrșește parastasul. Tradiția spune că acest obicei este preluat din vechile ritualuri romane, legate de cultul morților, ritualuri numite libațiuni, adică spălări sau stropiri. Însă, în practica noastră creștină, vinul este simbolul miresmelor cu care a fost uns trupul lui Hristos după moarte. Totodată, vinul și pîinea sînt elementele specifice Tainei Sfintei Împărtășanii.
Lumînările care se pun în prescuri sau în colivă simbolizează jertfa pentru cel adormit.
Tradiții de Moșii de Iarnă
În unele zone, oamenii spun că sufletele morților vin pe pămînt, iar credincioșii dau de pomană mîncare gătită. Se spune că cei trecuți în neființă vin în această zi și se hrănesc cu mireasma sau aburii fierturilor în așa fel încît să le ajungă pentru un an întreg. Potrivit obiceiului, se dă de pomană colivă, colaci, piftie, sarmale, plăcintă, fructe, vin și lumînări aprinse. La mormintele rudelor este obligatoriu să fie aprinse măcar două lumînări, care au rolul de a încălzi sufletele morților. Bătrînii spun că ziua Moșilor de Iarnă mai era cunoscută și ca Moșii de piftii și sîmbăta piftiilor. Este singura zi în care se mănîncă piftii sau răcituri. Dacă mai rămîneau, a două zi erau aruncate, pentru a preveni astfel apariția frigurilor în timpul verii.
În ziua Moșilor de Iarnă nu se lucrează. Femeile care încalcă această poruncă sînt pedepsite să tremure precum piftia și să li se întoarcă pomana dată. Această zi mai trebuie respectată și pentru a te feri de nebunie .
În sîmbăta Moșilor de Iarnă și în celelalte sîmbete ale morților nu se spală rufe. Atît în ritul creștin ortodox, cît și în cel străvechi, precreștin, apa are o importanță foarte mare cînd este vorba despre morți, și de aceea există o interdicție absolută în ceea ce privește spălatul hainelor.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!