Sfinții Constantin și Elena. Ce se spune că nu este bine să faceți pe 21 mai
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Dimensiune font:
Autor: M.Ex.,
21.05.2016
Ortodocșii și catolicii îi serbează astăzi, 21 mai, pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, datorită cărora creștinismul a devenit religie permisă, jertfele sîngeroase au fost interzise și duminică a fost stabilită zi de odihnă în Imperiul Român.
Sfinții Împărați Constantin și Elena sînt sărbătoriți pe 21 mai atît de bisericile ortodoxe, cît și de cele catolice, la fel cum sînt serbați apostolii.
Pentru ziua de 21 mai (Sfinții Constantin și Elena) există o serie de obiceiuri și superstiții care fac referire la vara ce urmează să vină:
- mulți agricultori nu lucrează de ziua Sfinților Constantin și Elena, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului; în unele regiuni ale țării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz și mei, deoarece, în popor, se vorbește că tot ce se seamănă după această zi se va usca;
- podgorenii respectă ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii;
- ziua de 21 mai este ziua în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stînele și cine le va păzi pe timpul pășunatului;
- femeile, pentru a alunga duhurile rele și necurate, tămîiază și stropesc cu aghiasmă; - pentru a se apăra de forțe malefice, țăranii aprind un foc mare și stau în jurul lui, prin acest foc obișnuiesc să treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cît vor sta la stînă.
Cercetătorii sînt de părere că deciziile împăratului Constantin în favoarea creștinismului s-au datorat mai ales mamei sale, Elena, care, "cu mînă de fier și credință tare", s-a aflat în permanență în umbra unicului său fiu.
Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia, că fiica a unui hangiu. Ea s-a căsătorit în anul 270, cînd avea 16 ani, cu generalul român Constanțiu Chlorus, iar în 272 l-a născut pe Constantin, în localitatea Naissus (în Serbia de astăzi). În 293, împăratul Dioclețian i-a poruncit lui Constanțiu să divorțeze și l-a numit Cezar pentru Imperiul Roman de Apus. În această calitate, el s-a căsătorit cu Teodora, fiica vitregă a împăratului Maximian, cu care a avut încă șase copii.
Elena nu s-a recăsătorit și a trăit în umbră, departe de atenția publică, dar aproape de fiul său, pe care l-a sprijinit cu dragoste și afecțiune. În anul 306, fiul său a fost proclamat de armata romană drept august al imperiului, imediat după moartea lui Constanțiu Chlorus. El și-a readus mama la curtea imperială, conferindu-i titlul de "Nobilissima Femină" (Doamna prea nobilă).
În anul 325, Constantin i-a oferit mamei sale cea mai mare distincție pe care o putea primi o femeie, aceea de "Augusta". În anul 325, Sfînta Elena a plecat într-o expediție la Ierusalim, pentru a găsi Sfînta Cruce pe care fusese răstignit Iisus Hristos.
În acele vremuri, Ierusalimul se află în reconstrucția începută de împăratul roman Adrian, după dezastrul produs de revoltă iudaică din anul 70. Împăratul Adrian construise la mormîntul lui Iisus Hristos, aproape de Golgota, un templu păgîn închinat zeiței Venus.
Locul era cel mai indicat pentru începerea căutărilor, așa că Elena, însoțită de Macarie, episcopul Ierusalimului, au hotărît dărîmarea templului și efectuarea săpăturilor, care să scoată la lumina cel mai cinstit obiect creștin. În urma acelor săpături au găsit trei cruci, dar nu puteau să o identifice pe cea pe care fusese răstignit Iisus, de aceea le-au atins de un mort. Acesta ar fi înviat în momentul în care a fost atins cu Crucea Domnului, potrivit unor tradiții. Episcopul Macarie a arătat crucea mulțimilor adunate și, de atunci, se prăznuiește până astăzi Înălțarea Sfintei Cruci la 14 septembrie.
Împărăteasa Elena a luat cu ea o parte din Crucea Domnului, precum și piroanele care ar fi fost folosite la răstignirea lui Iisus, pe care le-a pus în capela palatului. În perioada petrecută la Ierusalim, împărăteasa Elena a început construcția unor biserici la mormîntul Domnului (Biserica Învierii), în Betleem sau pe muntele Măslinilor.
După ce și-a petrecut ultima etapă a vieții la locurile sfinte, Elena a murit în anul 330. Sicriul ei, o adevărată bijuterie artistică, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului.
Sfînta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebită din partea creștinilor. Numele ei, care se traduce ca "făclie", "torță", "strălucirea soarelui", este purtat de nenumărate credincioase. În cinstea ei s-au ridicat biserici, mănăstiri, așezăminte teologice sau sociale. Ea a fost și rămîne un simbol de puritate, dragoste părintească, nădejde și credință autentică.
Pentru grijă pe care a arătat-o săracilor și oamenilor simpli, pentru preocuparea față de problemele creștinismului, dar și pentru evlavia și credința puternică, împărăteasa Elena este cinstită ca sfînta în întreaga creștinătate.
Sfînta Elena este și ocrotitoarea arheologilor, datorită demersului ei de a caută crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. În decursul domniei sale, Sfîntul Constantin cel Mare a luat o serie de hotărîri care au schimbat soarta creștinismului.
Astfel, în anul 312 a avut loc bătălia de la Podul Vulturului, în care Constantin l-a învins pe Maxentiu. Istoricul Eusebiu de Cezareea, biograful lui Constantin, și apologetul Lactantiu au descris viziunea pe care împăratul a avut-o înainte de luptă. El a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripția "în hoc signo vinces" (prin acest semn vei învinge). Noaptea, i s-a arătat Iisus Hristos în vis, cerîndu-i să pună pe steagurile armatei sale Sfînta Cruce, că semn protector în lupta care urmă. Acest steag care purta însemnul creștin s-a numit labarum.
Convertirea împăratului Constantin la religia creștină este legată de foarte mulți cercetători de acest eveniment. În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare a dat un act prin care creștinismul a devenit "religio licita", adică religie permisă, la fel că celelalte religii din imperiu. Mai mult, convins de valoarea religioasă și morală a doctrinei creștine, a recomandat-o tuturor. Însă Constantin nu a declarat creștinismul religie de stat, cum greșit se afirmă uneori. Acest pas a fost făcut în anul 380, de împăratul Teodosie cel Mare.
În anul 325, Împăratul Constantin cel Mare a convocat primul Sinod Ecumenic, în localitatea Niceea (în Turcia de astăzi). Având ca prioritate păstrarea unității Imperiului Român, împăratul i-a chemat pe toți episcopii bisericii pentru a se hotărî în problema ereziei lui Arie. Acesta susținea că Iisus Hristos nu este fiul lui Dumnezeu, ci este "prima creatură a Tatălui".
La acest sinod au participat, conform tradiției, 318 părinți, printre care sfinții Atanasie cel Mare, Nicolae al Mirelor, Spiridon al Trimitundei, Pafnutie Egipteanul și Osiu de Cordoba. Sinodul a stabilit "dumnezeirea Fiului", compunînd totodată primele șapte articole din Crez, a fixat dată Paștilor (prima duminică după luna plină, după echinocțiul de primăvară) și a dat 20 de canoane referitoare la disciplină bisericească.
La sfîrșitul lucrărilor, cînd Osiu de Cordoba a rostit pentru prima oară Crezul, Constantin a spus: "Da, acesta este adevărul. Nu sunt teolog, dar simt că aici este adevărul. Sunt convins că nu voi l-ați făcut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi".
În aceeași perioadă, împăratul Constantin a construit o cetate impresionantă pe malul stîng al Bosforului, pe locul vechii cetăți Bizantion. Cetatea, care îi va purta numele (Constantinopol), a devenit noua capitală a imperiului, care a rivalizat cu vechea Roma. Aici a fost zidită măreața catedrala închinată Sfinților Apostoli.
Pe lîngă aceste măsuri, împăratul Constantin a dat o serie de legi prin care a venit în ajutorul creștinilor. În 312 a generalizat duminica drept zi de odihnă în întregul imperiu, în 317 a început să bată moneda cu monogramă creștină, i-a scutit pe preoții bisericii de impozite și de armata, a interzis practicarea jertfelor sângeroase și a oferit creștinilor edificii imperiale pentru practicarea cultului.
Împăratul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de episcopul Eusebiu de Cezareea, biograful și apropiatul sau. A murit la scurt timp, în Nicomidia, și a fost înmormîntat în Constantinopol, în biserica ctitorită de el.
În tradiția populară se vorbește despre împărații Constantin și Elena ca despre părinții Sfintei Cruci.
În calendarele populare, această zi era cunoscută mai degrabă sub numele de "Constantin Graur" sau "Constantinu Puilor", pentru că, din această prima zi a verii, păsările din pădure încep să-și învețe puii să zboare, după ce li s-a dezlegat glasul la Vlasie (11 februarie), s-au împerecheat și și-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie).
Oamenii trebuie să țină sărbătoarea, pentru că puii din gospodărie să nu fie mâncați de ulii.
În ziua Sfinților Constantin și Elena este bine să nu se lucreze, pentru ca holdele și strugurii să nu fie distruși, iar pînă în 21 mai trebuie să fie semănate porumbul, ovăzul și meiul, potrivit tradiției populare.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!