Ziua celor 40 de Mucenici. Ce nu ar trebui să faci astăzi
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Dimensiune font:
Autor: M.Ex.,
09.03.2016
Astăzi, în a noua zi de martie, îi serbăm pe cei 40 de Mucenici din Sevastia. Gospodinele pregătesc mucenici, preparate specifice acestei zile. Sărbătoarea Mucenicilor este cea mai populară sărbătoare a primăverii, înaintea Paștelui. Conform tradiției, zilele ce urmează ar trebui să fie zilele calde ale moșilor, care durează pînă în 17 martie.
Credința populară a legat de fiecare sărbătoare un alai de obiceiuri și superstiții, iar Mucenicii nu fac excepție. Miercuri, pe 9, cînd îi prăznuim, se spune că e bine să facem anumite lucruri, iar pe altele să le evităm.
Legenda celor 40 de sfinți
Potrivit unei vechi legende, de ziua Sfinților 40 de Mucenici nu este bine să muncești și nici să-i pui pe alții să muncească pentru tine. Legenda spune că, în vremuri de demult, de ziua Sfinților, un țăran semăna mazăre pe ogor. Mucenicii l-au văzut și i-au cerut lui Dumnezeu să-l pedepsească. Domnul a fost însă îngăduitor și le-a cerut să îl ierte, ba chiar să îi sporească fiecare dintre ei recolta. Omul s-a bucurat mult cînd s-a trezit că are de 40 de ori mai multă mazăre. În anul următor, lacom, și-a semănat cîmpul tot în această zi. Însă, de data aceasta, sfinții l-au pedepsit și i-au dat 40 de săptămîni de boală.
Ofrandă în bucate
Mucenicii pe care îi gătesc gospodinele sînt o ofrandă adusă sacrificiului întru credință a 40 de ostași creștini. Se mai numesc măcenici, sfințișori sau bradoși în unele colțuri ale țării. În unele zone se prepară sub forma unor colăcei copți în cuptor, în formă de opt sau de om, glazurați cu miere sau cu sirop de zahăr. Pentru că sfinții martirizați au fost mai întîi aruncați în lac, mucenicii din aluat se prepară, în alte părți ale țării, ca o fiertură. Din aluat se fac opturi mici care se fierb ca pastele făinoase, într-un sirop. Mucenicii, fie ei fierți sau copți, se dau de pomană de sufletul morților.
Obiceiuri strămoșești
La noi, românii, sărbătoarea celor 40 de Sfinți a dat naștere mai multor obiceiuri frumoase, creștine, dar și precreștine, căci ziua celor patruzeci de mucenici este aproape de data echinocțiului de primăvară (atunci cînd ziua este egală cu noaptea). Pentru ca să fie îmbelșugat anul agricol care a început, țăranii au obiceiul să scoată afară plugul, peste care arunca un ou, semn al rodirii. În multe sate ale țării se adună în mijlocul curții gunoiul din ogradă și din casă, i se dă foc, iar tinerii sar peste el, ca să fie feriți de rele și de boli tot anul. Cenușa este pe urmă presărată în jurul copacilor și în grădină.
Alungarea gerului și norocul pescarilor
În unele părți ale Moldovei, și mai ales ale Munteniei există obiceiul ca oamenii și mai ales copiii să iasă în ziua celor 40 de Sfinți și să bată cu botele sau cu maiul în pămînt ca să intre gerul și să iasă căldura, zicînd: Ieși căldură din pămînt / Intră tu frig în pămînt! Imediat ce Sfinții bat cu botele în pămînt nu numai că încetează gerul, ci și gheața începe să se topească și să se ducă pe ape. În Bucovina, se obișnuiește ca oamenii și în special tinerii să bată cîtă o mătanie pentru fiecare sfînt, sau, după cum spun unii, chiar cîte 40 de mătănii pentru fiecare sfînt, și aceasta pentru ca să dobîndească mulți ani, să fie sănătoși în decursul anului și, mai ales, pentru ca să afle bani ascunși în pămînt. Tot în Bucovina există obiceiul ca în ziua celor 40 de Sfinți bărbații să meargă la pescuit. Cel ce va prinde patruzeci de pești și va reuși să înghită unul viu va avea noroc tot anul la prins pește. Tot din acest motiv se zice că în ziua celor 40 de
Sfinți e bine nu numai să prinzi, ci chiar să fierbi și să mănînci 40 de peștișori sau chitici.
40 de martiri pentru credință
Cei 40 de Mucenici, care au trăit la sfîrșitul sec. III î.Hr., în Asia Mică, pe vremea împăratului Dioclețian, erau 40 de ostași creștini ce mărturiseau și predicau oamenilor despre credința lor. Pentru că nu au vrut să se lepede de Christos, ei au fost osîndiți. Mai întîi au fost loviți cu pietre. Însă, din voia Domnului, pietrele își greșeau ținta și se întorceau asupra celor care le aruncau. Pentru că n-au reușit să-i omoare cu pietre, cei 40 de ostași au fost aruncați goi în lacul înghețat al Sevastiei. Legenda spune că, după o noapte în care au rezistat în apa rece ca gheața, ei au fost scoși vii din lac și au fost uciși în chinuri groaznice, zdrobindu-li-se oasele picioarelor. Pentru a nu mai rămîne nimic din trupurile mucenicilor, ele au fost arse, iar oasele au fost aruncate într-un rîu din apropiere. După trei zile, episcopul Petru, din acea cetate, a mers noaptea pe malul rîului împreună cu alți creștini și au adunat de acolo toate oasele sfinților, căci erau luminoase, astfel încît puteau fi văzute și în întuneric. Ele s-au păstrat pînă în ziua de astăzi, părticele din moaștele celor patruzeci de mucenici găsindu-se în multe locuri ale lumii și chiar și în țara noastră, în cîteva biserici, unde credincioșii ortodocși li se închină cu evlavie.
Cei 40 de Sfinți Mucenici sînt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie. În credința populară, în această zi se deschid mormintele și porțile Raiului.
Pe 9 martie, beția e tradiție
Tot tradiția populară cere ca azi bărbații să bea 40 sau 44 de pahare de vin sau de rachiu, pentru a avea putere de muncă tot anul. De unde vine diferența de 4 pahare? După tradiția creștină, sfinții martiri au fost 40, dar după cea geto-dacică, au fost 44 (atîtea fiind și zilele dintre 9 martie și 23 aprilie, de Sf. Gheorghe). Cine nu poate sau nu vrea să bea atîtea pahare e suficient să guste sau să fie stropit cu vin. Dincolo de coacerea mucenicilor și de beția rituală, în zonele rurale mai există o sumedenie de obiceiuri și superstiții legate de 9 martie:
în această zi, aflată la hotarul dintre Babe și Moși (zilele Babelor sînt între 1 și 9 martie, iar cele ale Moșilor, între 9 și 16 martie), se fac ritualuri de alungare a gerului. Mai exact, se lovește pămîntul cu o bîtă, ca să iasă căldura din el și să intre gerul.
plugurile sînt scoase din șoproane, reparate, curățate și trecute prin foc de fierarul satului, ca să fie purificate, apoi, în dimineața de 9 martie, sînt sfințite de un sobor de preoți, după care plugarii trag prima brazdă, marcînd începutul anului agrar.
se spune că dacă plouă în această zi, va ploua și de Paște, iar dacă e frig, tot frig va fi pînă de Sfîntul Gheorghe (23 aprilie). Dacă tună, în schimb, e semn bun: va urma o vară favorabilă culturilor, iar recoltele vor fi mult mai bogate decît speră gospodarii.
nu se face treabă în casă, nici în curte. În caz contrar, se spune că sfinții Mucenici te vor pedepsi cu 40 de zile de boală.
gospodinele nu iau ouăle din cuibare; se spune că acestea trebuie lăsate acolo, pentru a fi spor la ouă și la pui tot anul.
o altă superstiție spune că în prima zi a Moșilor nu trebuie aruncat gunoiul din casă, pentru a nu se înmulți lupii.
Rețete din bătrîni
Mucenici Moldovenești
Ingrediente: pentru aluat 1 kg făină, 3 ouă, 125 g zahăr, 450 ml lapte, două pliculețe de drojdie uscată sau 50 g drojdie proaspătă, 50 ml ulei, o linguriță de sare, coaja de la o lămîie, o fiolă de esență de vanilie; pentru sirop 300 ml apă, 150 zahăr, o fiolă de esență de lămîie, coaja de la o portocală; pentru uns un ou bătut și 3-4 linguri de lapte; pentru servit 200 g miere și 300 g nucă măcinată.
Preparare: se amestecă drojdia cu două linguri de zahăr și se adaugă puțin lapte, apoi puțină făină, amestecînd continuu, pînă capătă aspectul unei smîntîni groase. Se acoperă cu folie alimentară și se lasă să crească 15 minute. Se amestecă ouăle cu zahărul rămas. Se pune făina cernută într-un bol mai mare, se adaugă drojdia crescută, ouăle bătute cu zahărul, sarea, vanilia, coaja de lămîie și se începe frămîntarea adăugînd laptele călduț, puțin cîte puțin. La sfîrșit se pune uleiul, se acoperă cu folie alimentară și se lasă la dospit circa o oră, într-un loc cald. Se iau apoi din aluat bucăți cam cît o minge de tenis, se rulează în suluri și li se dă forma de 8. Mucenicii se pun în tava tapetată cu hîrtie de copt, se acoperă din nou cu folie alimentară și se mai lasă la crescut încă 20-30 minute, într-un loc cald. Se ung cu oul bătut cu lapte și se bagă în cuptorul încălzit, la foc moderat (180 de grade). Cît se coc, se face siropul: se fierb apa, zahărul, coaja de portocală și esența de lămîie, apoi se lasă la răcit. Mucenicii se ung cu sirop cît sînt călduți, apoi se dau cu miere și se presară pe ei nucă măcinată.
Mucenici Muntenești
Ingrediente: pentru aluat 300 g făină, 150-160 ml apă foarte caldă (dar nu peste 50 de grade), un vîrf de cuțit de sare; pentru zeamă 2,5 l apă, coaja de la două portocale, coaja de la o lămîie, 10-12 linguri de zahăr, nucă măcinată, scorțișoară, esență de rom, un vîrf de cuțit de sare.
Preparare: se cerne făina într-un vas, se adaugă sarea, iar în mijloc se toarnă apa. Se frămîntă pînă ce aluatul devine elastic și se răcește complet. Dacă mai este nevoie de făină, se mai adaugă o lingură. Se mută aluatul pe planul de lucru ușor înfăinat, se împarte în biluțe, iar din fiecare biluță se formează șnururi lungi și subțiri (puțin mai subțiri decît un șiret), care se împletesc în formă de 8. Se lasă la uscat pînă a doua zi. Se pun pe foc, într-o oală încăpătoare, apa, zahărul, coaja rasă de lămîie și de portocală, sarea, iar cînd începe să fiarbă, se adaugă mucenicii. Se fierb la foc mic, iar după ce se ridică la suprafață, se mai lasă cam 3-4 minute. După ce se stinge focul, se adaugă esența de rom, scorțișoara și 4-5 linguri de nucă măcinată. Cînd se pun în farfurie, se mai adaugă nucă.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!