În noaptea premergătoare sărbătorii Sfîntului Andrei (29/30 noiembrie), în special la sate, se practică încă ritualuri ciudate, din credința că astfel oamenii alungă relele și găsesc bunăstarea și chiar dragostea
Duminică, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfîntul Apostol Andrei, Cap de Iarnă, cel dintîi chemat la apostolie de Mîntuitorul lumii. Făcînd parte din grupul celor 12 Apostoli ai Mîntuitorului Iisus Hristos, numele Sfîntului Andrei este legat de răspîndirea învățăturii sfinte în Asia Mică, Peninsula Balcanică și teritoriile din jurul Mării Negre. Astfel, Sfîntul Andrei constituie principalul punct de reper pentru creștinismul românesc. Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărît în 1995 ca Sfîntul Apostol Andrei să fie înscris în calendarul bisericesc cu cruce roșie, între sfinții mari ai Ortodoxiei, iar din 1997 l-a proclamat drept ocrotitorul României.
Halloween-ul românesc
Noaptea premergătoare sărbătorii Sfîntului Andrei (29/30 noiembrie) este, așa cum spune tradiția, cea în care strigoii, moroii și pricolicii capătă puteri mai mari decît în cursul anului. Este noaptea în care țăranii evită să iasă pe ulițele satelor, iar băieții și fetele se strîng și păzesc usturoiul. Ritualurile sînt mai vechi decît creștinismul. Se spune că, la sosirea Sfîntului Andrei în Dacia, strămoșii noștri au îmbrățișat repede creștinismul, însă nu au renunțat total la vechile lor obiceiuri. Au continuat să le cultive, găsindu-le loc în noua religie. Deși mai palide și cu sensuri diluate, aceste obiceiuri precreștine rezistă și azi. Noaptea Sfîntului Andrei reprezintă pentru noi ceea ce reprezintă Halloween-ul pentru englezi, irlandezi și americani. Credințele populare numesc noaptea de 29/30 noiembrie Andrea, Indrea sau Andreiul de iarnă. Andreiul marchează trecerea de la vară la iarnă, de la lumină la întuneric: În această perioadă, se sărbătorea Anul Nou dacic, cunoscut sub denumirea de Dionisiacele Cîmpenești. De asemenea, tot la sfîrșitul lunii noiembrie era fixată sărbătoarea Saturnaliilor Romane.
În ajun, nu se lucrează în casă
Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vrăji și farmece. Fetele ascund sub pernă un fir de busuioc sfințit cu credința că vor vedea în vis imaginea ursitului. Tot în noaptea Sfîntului Andrei, tinerele măsoară nouă ceșcuțe cu apă pline și le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A doua zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeași ceșcuță, apa din strachină. Dacă va mai rămîne pe fundul străchinii apă, fie și cîteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceșcuță va rămîne neumplută cum trebuie, atunci nu vor avea noroc și nu se vor mărita. În noaptea de Sf. Andrei, ca să-și viziteze ursitul, fata își pune sub cap 41 de boabe de grîu și dacă visează că-i ia cineva grîul, se va mărita. În ajun și în ziua Sf. Andrei este interzis să se lucreze în casă. Nu e bine să mături, nici să dai gunoiul afară din casă, să nu dai cu împrumut nimic și nici măcar să nu dai de pomană. Cine lucrează de Sf. Andrei se îmbolnăvește de Ignat. Pentru a fi feriți de moroi și strigoi, gospodarii ungeau ușile și ferestrele cu usturoi. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele și cănile cu gura în jos. Alteori, împrăștie resturi de pîine prin curte, pentru ca spiritele flămînde să nu caute prin cămări de-ale gurii. Împotriva vîrcolacilor, gospodinele folosesc cununile de usturoi agățate la intrare și lasă aprinsă candela de lîngă icoane.
Prognoza meteo populară
Tot în noaptea de Sf. Andrei se fac și predicții meteorologice populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sînt urcate 12 cepe sănătoase, la fel de mari, care sînt lăsate acolo pînă în seara de Crăciun. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolțit - luni favorabile recoltei. O predicție asemănătoare, legată de soarta recoltei, se realizează cu ajutorul unor boabe de grîu. Pentru fiecare tip de cultură pe care se gîndește să o semene în grădină, gospodina casei botează cîte un bob și îl pune la încolțit în bucătărie. Peste 7 zile, boabele sînt analizate: cele care au încolțit arată soarta favorabilă a culturii, iar celelalte, pagubă. Dacă în noaptea de Sf Andrei este senin și cald, se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă este frig și ninsoare, se crede că acestea sînt doar începutul troienelor pe care le va aduce o iarnă grea. În seara Sfîntului Andrei, toți ai casei pun grîu la încolțit. Tradiția cere ca fiecare membru al familiei să aibă propriul vas cu grîu pus la încolțit. Se ia o mînuță de grîu și se seamănă într-un ghiveci ori într-o cutiuță din plastic. Apoi se acoperă boabele de grîu cu un strat subțire de pămînt. Ghiveciul trebuie așezat la fereastră, pentru ca grîul proaspăt încolțit să beneficieze de lumină suficientă. Tradiția spune că grîul pus la încolțit de Sfîntul Andrei spune cîte ceva despre viitorul omului care l-a plantat. De Anul Nou, cum arată grîul așa va fi și sănătatea celui care l-a plantat în noul an. Dacă firele sînt zdravăne și înalte, omul care a plantat va fi norocos și sănătos în noul an.
Pescarul de oameni
Sfîntul Andrei, pe care Iisus l-a făcut pescar de oameni, trăia în Betsaida, localitate de pe țărmul Mării Galileii, era fiu al lui Iona și fratele mai mic al lui Simon Petru. A predicat Evanghelia în Scytia Minor, teritoriul de azi al Dobrogei. De aceea este socotit creștinătorul protoromânilor. Chemarea lui Andrei la apostolie este relatată de Sfîntul Apostol și Evanghelist Matei prin cuvintele: Pe cînd (Iisus) umbla pe lîngă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsînd mrejele, au mers după El (Matei 4, 18-20 și Marcu 1, 16-18). De acum, Apostolul Andrei era nelipsit de lîngă Mîntuitorul și el a fost martor al alegerii celorlalți apostoli (Matei IX, 9). Sfintele Evanghelii îl mai pomenesc pe Sfîntul Andrei doar de două ori: la înmulțirea pîinilor, cînd el a înștiințat pe Mîntuitorul că acolo, în mulțime, era un băiat care avea cinci pîini de orz și doi pești (Ioan 6, 8-9). A doua oară, după învierea lui Lazăr cînd, împreună cu Filip, au înștiințat pe Domnul că niște elini (greci), veniți în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paștelui iudaic, voiau să-L vadă (Ioan 12, 20-22). Alături de ceilalți ucenici, a fost trimis și Andrei de către Mîntuitorul la propovăduire (Matei 10). L-a însoțit pe Mîntuitorul pe drumurile Țării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvîrșit, a ascultat cuvintele Sale de învățătură și parabolele pe care le-a rostit în fața mulțimilor. A suferit alături de ceilalți apostoli, atunci cînd Domnul a fost prins, judecat, chinuit și apoi răstignit pe cruce. S-a bucurat alături de ei cînd a aflat de minunea Învierii din morți și L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi, și după opt zile.
Crucea Sfîntului Andrei
Sfîntul Andrei și-a găsit sfîrșitul la Patras, lîngă Corint, cînd a fost torturat și martirizat cu capul în jos pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus de atunci Crucea Sfîntului Andrei. Corpul său a fost înmormîntat acolo de Maximilia, o convertită la creștinism, dar mai tîrziu rămășițele sale pămîntești au fost transferate la Amalfi, Italia, într-un mormînt în care se păstrează și azi. Pe 30 noiembrie 1976, Papa Paul al VI-lea a predat prețioasa relicvă a capului Sf. Andrei Bisericii din Patras și matrimoniului Bisericii bizantine, spre împăcarea Bisericilor surori, Catolică și Ortodoxă.
Sf. Andrei sau Moș Andrei
Andrei purta un toiag cu cruce la capăt, prin care făcea minuni, ca Moise. În cetatea Sinopi, un pictor al timpului i-a zugrăvit chipul, aceea fiind prima icoană creștină a unui apostol. Sfîntul Andrei a reușit să o convertească la creștinism pe Maximilia, o patroană romană al cărei frate Egheat era mai mare la Curtea imperială, închinător la idoli și rău la inimă. Egheat, prigonitor al creștinilor, auzind de Andrei, a poruncit să-l aducă, să-l bată, să-l facă să tacă și să aducă jertfe numai zeilor și împăratului. Venind aceștia la Andrei, apostolul i-a convins pe toți că el slujește adevărului și binelui și că Dumnezeul propovăduit de el s-a răstignit și și-a dat viața pentru lume. Ispititorii au spus toate acestea lui Egheat, iar acesta, supărat, i-a certat și a trimis pe alții să-l ucidă pe Andrei. Prin poruncă împărătească, s-a hotărît ca Andrei să fie omorît prin răstignire. Și fiind iarnă, trimișii împăratului au făcut un foc mare ca să se încălzească, iar pe Andrei, după ce l-au bătut cu bicele de cai, l-au dezbrăcat în frig, l-au pironit pe o cruce din lemn de tei, în formă de X, și apoi l-au întrebat: Unde este stăpînul tău să te salveze? Îl așteptăm. Apostolul însă le-a răspuns: Eu sînt cel dintîi chemat de El, I-am văzut minunile, I-am ascultat porunca. L-am văzut răstignit, mort, dar a înviat și s-a înălțat în slava de unde venise și unde și eu voi merge. Toți au început să rîdă, iar unul l-a lovit cu biciul peste față, l-au luat cu cruce cu tot și l-au trîntit la pămînt de cîteva ori, apoi l-au urcat într-un copac. Abia își mai ținea răsuflarea și s-a auzit un glas: Pomenește-mă Doamne în Împărăția Ta! și și-a plecat capul. Ca din senin s-a stîrnit o furtună teribilă, cenușa și focul orbindu-i pe cei de față, iar copacii fiind smulși din rădăcini. Atunci prigonitorii au îngenuncheat și s-au rugat Sfîntului Andrei să ceară mila lui Dumnezeu și să-i ierte. Stihiile s-au potolit, Sfîntul Andrei trecuse la Domnul în ziua 30, luna a 11-a. Era anul 87, iar el avea 90 de ani. Semnul crucii sale a devenit astăzi semn de atenție, pericol și groază.
Obiceiuri de ziua Sf. Andrei
Conform unor vechi ritualuri, de ziua Sfîntului Andrei, credincioșii pun în sticle cu apă crengi de prun, măr, cireș sau corcoduș. Acestea vor înflori în Ajunul Crăciunului în gospodăriile în care de la Anul Nou vor poposi belșugul, armonia și liniștea sufletească. De la această zi și pînă la Crăciun, gospodinele nu mai țes în război și nu torc, de frică să nu se supere Maica Domnului pe ele.
Lucruri interzise de Sfîntul Andrei:
- nu se nu mai țese la război și nu se toarce pînă la Crăciun
- nu se mătură toată ziua
- nu se aruncă gunoiul
- nu se face pomană
- nu se dă nimic împrumut și cu atît mai puțin bani, pentru că se crede că acest gest va aduce pagubă în casă
- nu se piaptănă părul
- nu se rînesc grajdurile
- nu se fac zgîrieturi
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!