Creștinii ortodocși se află, de astăzi și pînă în 15 august, în Postul Adormirii Maicii Domnului
Este al treilea mare post din an, după cel al Paștilor și cel al Sfinților Apostoli Petru și Pavel
Creștinii ortodocși se află, de astăzi și pînă în 15 august, în Postul Adormirii Maicii Domnului, acesta fiind al treilea mare post din an, după cel al Paștilor și cel al Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Postul Adormirii Maicii Domnului (popular - al Sîntă-Măriei), care precedă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, e rînduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuțile alese ale Sfintei Fecioare și de postul cu care ea însăși, după tradiție, s-a pregătit pentru trecerea la cele veșnice. Se lasă sec în seara zilei de 31 iulie, iar cînd această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte; de asemenea, postul se prelungește și în ziua sărbătorii înseși, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcîndu-se dezlegare la untdelemn, pește și vin. Postul Sfintei Marii este un post cu dată fixă, începe în fiecare an pe 1 august și se termină în ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august).
Cel mai nou dintre cele patru posturi de peste an
Ca vechime, Postul Adormirii Maicii Domnului este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată. Originea lui trebuie căutată, probabil, prin sec. V, cînd cultul Maicii Domnului a început a cunoaște o dezvoltare mai mare și cînd sărbătoarea Adormirii ei a început a căpăta o mai mare importanță. La început însă, nici timpul din an, nici durata și nici felul postirii nu erau la fel peste tot. Astfel, credincioșii din părțile Antiohiei posteau o zi, pe 6 august - de praznicul Schimbării la Față -, cei din Constantinopol patru zile, iar creștinii din Ierusalim opt zile, scrie crestinortodox.ro; în Răsărit posteau în luna august și de aceea postul era numit și Postul lui August, alții în septembrie (apusenii, cum fac pînă azi), iar alții nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la amărăciunea pămîntească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit. Data și durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în secolul XII, la Sinodul din Constantinopol, ținut la 1166, sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărît ca postul să înceapă la 1 august și să dureze 14 sau 15 zile, pînă la Sărbătoarea Adormirii (15 august), așa cum, de altfel, se practica mai înainte prin unele părți.
Post aspru, cu ajunare pînă la ora 15.00
Postul Sfintei Marii este un post aspru, dacă ținem seama de faptul că Biserica Ortodoxă ne cere ajunare pînă la ora 15.00, în zilele de luni, miercuri și vineri, iar după această oră, ne cere să consumăm mîncare uscată. Nici în celelalte zile, nu avem parte de un post ușor: marți și joi se mănîncă fără ulei, iar sîmbăta și duminica avem dezlegare la untdelemn și vin. Totuși, postul Sîntă-Măriei este mai ușor decît al Patruzecimii, însă mai aspru decît al Nașterii Domnului și al Sfinților Apostoli. Tipicul cel mare și învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare prescriu ajunare lunea, miercurea și vinerea, pînă la Ceasul IX, cînd se consumă mîncare uscată; marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sîmbăta și duminica se dezleagă, așa cum am menționat deja, la untdelemn și vin. La 6 august (sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, pe Muntele Tabor), în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, pește și vin, dar în Pravila mare se dă dezlegare la vin și untdelemn nu numai pentru sîmbete și duminici, ci și pentru marți și joi. În timpul acestui post se citesc în bisericile mănăstirești, zilnic (alternativ), cele două Paraclise ale Maicii Domnului din Ceaslov.
Pentru liniștea acelor creștini care, din motive binecuvîntate, nu se pot abține de la mîncare pînă la ora 15.00 și nici nu pot urma recomandarea Bisericii de a mînca fără ulei, adică o mîncare cît mai uscată, Sfîntul Ioan Gura de Aur spune: Stăpînul nostru e blînd și cu omenie, nu ne cere nimic peste puterile noastre.
O sărbătoare cu multiple semnificații
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului are multiple semnificații teologice și spirituale pentru credincioși. De altfel, însăși icoana Adormirii Maicii Domnului arată această taină a primirii mamei în brațele lui Hristos, Fiul ei. În iconografie, lîngă sicriul binecuvîntat cu trupul Fecioarei se află Hristos în picioare, purtînd sufletul Maicii sale, ca pe un bebeluș. Acesta este gestul suprem de reciprocitate a iubirii. Cea care L-a ținut în brațe pe Dumnezeu, acum odihnește în brațele Fiului și Stăpînului ei.
Rugăciune către Preasfînta Născătoare de Dumnezeu
Preasfîntă stăpînă, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, trîndăvirea, uitarea, nerecunoștința, lenevirea și toate gîndurile cele rele și viclene, urîte și defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase și de la sufletele noastre cele întinate și de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpăia patimilor noastre și ne ajută că neputincioși sîntem. Ferește-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene și de toate faptele cele rele, din noapte și din zi și ne izbăvește de ele. Că preabinecuvîntat și preamărit este numele tău cel sfînt, în cer și pe pămînt, în vecii vecilor. Amin!
Ce rol are postul în viața credincioșilor
Postul este reținerea totală sau parțială de la anumite alimente și băuturi, pe un timp mai lung sau mai scurt, în scop religios-moral. Această reținere de la mîncări și băuturi trebuie însă însoțită și de reținerea de la gînduri, pofte, patimi și fapte rele, ceea ce înseamnă că postul trupesc trebuie să fie însoțit de post sufletesc. Postul este de origine și instituire divină, de aceea îl găsim practicat din vremuri străvechi, întîlnindu-l aproape în toate religiile și la toate popoarele. După unii Sfinți Părinți ca: Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur și alții, el își are originea în Rai, prin interzicerea dată de Dumnezeu protopărinților noștri de a mînca din pomul oprit. Postul a fost practicat de evrei în Vechiul Testament, fiind cerut și de Legea lui Moise. După exemplul Vechiului Testament, înainte de a-și începe activitatea, Mîntuitorul Hristos s-a retras în pustie, unde a postit 40 de zile și 40 de nopți (Matei IV, 2; Luca IV, 2), sancționînd astfel postul prin însuși exemplul Său și desăvîrșindu-l prin arătarea sensului său adevărat, ca și a modului în care trebuie să fie practicat. La început n-au existat prescripții precise și obligatorii cu privire la timpul, durata și severitatea postului, dar cu vremea, autoritatea bisericească a stabilit prescripții și norme care reglementau timpul, durata și modul de a posti. Despre acestea avem dovezi mai multe din veacul al IV-lea. Dar unele existau de mai înainte. Conform Didahiei (sau Învățătura celor doisprezece Apostoli, cel mai vechi manual creștin pentru rînduiala bisericească și viața creștină), zile de post pentru toți creștinii sînt miercurile și vinerile. Canoanele 66 și 69 apostolice, Didascalia (o Rînduială Bisericească, compusă în primele decenii ale sec. III, pentru o comunitate de creștini convertiți din rîndul păgînilor în partea de nord a Siriei) și Constituțiile Apostolice prescriu postul înainte de hirotonie, de botez și de împărtășanie, înainte de Paști și în zilele de miercuri și vineri. Dar nu în toate Bisericile postul era la fel de lung și de aspru. Călugărița spaniolă Etheria notează în jurnalul ei (care datează din ultimul deceniu al veacului IV) că în acea vreme, la Ierusalim, postul dinaintea Învierii Domnului (Postul Paștilor) era lăsat la libera voință a creștinilor, durata și asprimea lui nefiind stabilite în acea vreme. Cu timpul însă, dispozițiile bisericești care reglementau disciplina postului s-au înmulțit, oficializîndu-se prin canoanele unor Sinoade ecumenice și particulare, sau ale unor Sfinți Părinți, uniformizîndu-se și generalizîndu-se între veacurile VII-IX în întreaga Biserică Ortodoxă.
Timpurile și durata postului
Toate miercurile și vinerile de peste an, excepție făcînd cele în care este dezlegare (harți) și anume: miercurea și vinerea din Săptămîna Luminată; miercurea și vinerea din săptămîna de după Rusalii; miercurile și vinerile dintre Nașterea Domnului și Botezul Domnului; miercurea și vinerea din săptămîna Vameșului și Fariseului; miercurea și vinerea din săptămîna brînzei, în care se dezleagă la lapte, brînză și ouă. Regimul postului în zilele de miercuri și vineri e mai ușor decît cel al Postului Patruzecimii.
Ajunări (posturi) de o zi pe an: Ajunul Botezului Domnului (5 ianuarie); Ajunarea din ziua Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august); Ajunarea din ziua Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie). Aceste zile de post au un regim mai sever.
Posturile de mai multe zile în decursul anului bisericesc sînt:
1. Postul Patruzecimii (al Păresimilor, al Paștilor). La început, acest post nu se ținea la fel peste tot: unii posteau o zi înainte de Înviere, alții mai multe zile, pînă la o săptămînă. Din veacul IV avem dovezi că acest post era de 40 de zile, iar apoi de 6 săptămîni, pentru ca după aceea să se fixeze la 7 săptămîni (49 de zile), ultima săptămînă, numită a Patimilor, fiind considerată ca un post deosebit, mai sever. Postul Patruzecimii a fost privit totdeauna drept cel mai însemnat dintre toate posturile și cel mai potrivit pentru primirea de către credincioși a Sfintelor Taine - a Pocăinței și a Împărtășaniei (Euharistiei) -, fiind cel mai nimerit prilej de curățire de păcate, rugăciune și fapte de milostenie. Și porunca a IV-a bisericească consideră acest post drept cel mai potrivit pentru împlinirea obligației minimale a creștinilor, de mărturisire a păcatelor.
2. Postul Sfinților Apostoli. Potrivit Constituțiilor Apostolice, acest post a fost rînduit de Biserică în amintirea Sfinților Apostoli și îndeosebi a Sf. Apostoli Petru și Pavel. Despre el știm din veacul IV. El ține de la Duminica I după Pogorîrea Duhului Sfînt (Duminica tuturor sfinților) și pînă în ziua sărbătorii Sf. Apostoli Petru și Pavel. Este un post mai ușor decît cel al Paresimilor.
3. Postul Adormirii Maicii Domnului. Este cel mai nou dintre toate posturile, datînd din veacul al V-lea. Durata lui de la 1 la 15 august s-a stabilit la un sinod din Constantinopol din 1166, ținînd deci pînă la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.
4. Postul Nașterii Domnului. Cele mai vechi mărturii despre acest post le avem din veacurile IV-V, de la Fericitul Augustin și de la episcopul Romei Leon cel Mare. Dacă la început durata lui nu era pretutindeni la fel, la același sinod din Constantinopol de la 1166, s-a stabilit la 40 de zile, anume de la 15 noiembrie pînă la 25 decembrie. Ultima lui zi, adică 24 decembrie, este zi de ajun (ajunul Crăciunului).
În privința severității lor, locul întîi îl ocupă Postul Patruzecimii, după care urmează Postul Maicii Domnului; Postul Sf. Apostoli și al Nașterii Domnului sînt mai puțin severe, fiind egale în această privință, în ele acordîndu-se de mai multe ori dezlegare la untdelemn, vin și pește.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!