Înălțarea Domnului sau Ispasul se sărbătorește în fiecare an la 40 de zile de la Paște, de fiecare dată joia, și reprezintă ultimul eveniment din viața pămîntească a lui Iisus Hristos
Ziua Înălțării este, totodată, sărbătoarea Eroilor în Biserica Ortodoxă Română
Creștinii ortodocși prăznuiesc astăzi, la 40 de zile după Înviere, Înălțarea Domnului, sărbătoare care poartă în popor și numele de Ispas. Este și ziua Eroilor în Biserica Ortodoxă Română și un prilej de pomenire a morților, de această sărbătoare fiind legate mai multe superstiții și obiceiuri populare.
Potrivit cărții biblice Faptele Apostolilor, Mîntuitorul Iisus Hristos, după Înviere, s-a arătat ucenicilor, timp de 40 de zile, după care, în prezența lor, s-a înălțat la cer. În acel moment, Hristos și-a profețit revenirea și i-a încredințat pe apostoli că îl va trimite pe Duhul Sfînt prevestind astfel Rusaliile, cînd Sfîntul Duh s-a pogorît asupra apostolilor, înzestrîndu-i cu cunoașterea limbilor străine, pentru a propovădui cuvîntul Domnului. Rusaliile se sărbătoresc la 50 de zile de la Paști, numai duminica.
Potrivit tradiției, locul de pe care Mîntuitorul Hristos s-a înălțat la cer este situat la Ierusalim pe Muntele Măslinilor. Micuța capela rotundă de acolo păstrează încă o piatră imprimată cu urma piciorului lui Hristos. Capela Înălțării Domnului este un loc de închinăciune atît pentru creștini, cît și pentru musulmani.
Moșii de Ispas
Înălțarea este amintită în Simbolul Apostolic și în Crezul niceo-constantinopolitan. Începînd din secolul al IV-lea, Înălțarea este celebrată atît în Răsărit, cît și în Apus, la 40 de zile după Paști, întotdeauna într-o zi de joi. Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era prăznuit de Rusalii. În unele țări din Europa occidentală, dacă Înălțarea nu este sărbătoare legală, celebrarea liturgică se transferă în duminica imediat următoare.
La noi, de Înălțare, în anumite zone ale țării se țin Moșii de Ispas, iar casele și mormintele sînt împodobite cu crengi de paltin și la ferestre se pun frunze de leuștean. Se fac pomeni pentru morți, împărțindu-se mai ales pîine caldă, brînză, ceapă verde și rachiu. Sînt marcate vitele și se taie mieii. Ziua Înălțării este ultima zi în care se mai pot roșii ouă și în care se mai folosește salutul pascal Hristos a înviat! Adevărat a înviat!, dar mai ales în forma adaptată: Hristos S-a înălțat! Adevărat S-a înălțat!.
Înălțarea de pe Muntele Măslinilor
Sfintele Evanghelii descriu simplu evenimentul Înălțării Domnului. Iisus i-a adunat pe ucenicii săi în Betania, pe vîrful unui munte numit al Măslinilor. Timp de 40 de zile, de la Sfintele Paști, Iisus se arătase de mai multe ori Apostolilor Săi și îi convinsese de realitatea Învierii Sale. Acum i-a încredințat că El este cu adevărat, cerîndu-le să verifice cu simțurile, că nu văd o nălucă și mîncînd o bucată de pește fript și o parte dintr-un fagure de miere (Lc. 24, 42) și adăugînd: Și iată Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi, însă, ședeți în cetatea Ierusalimului, pînă ce vă veți îmbrăca cu putere de sus (v. 49). Sfîntul Evanghelist Matei este și mai precis privind trimiterea Apostolilor la propovăduire: Iar cei 11 ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Și văzîndu-l, I s-au închinat, ei, care se îndoiseră. Și apropiindu-se de Iisus, le-a vorbit zicînd: Datu-mi-s-a toată puterea în cer și pe pămînt. Drept aceea, mergînd, învățați toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh (Mt. 28, 16-19). Cartea Faptele Apostolilor adaugă faptul că, pe cînd Iisus se înălța la cer, doi bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare au stat lîngă apostoli și le-au zis: Bărbați galileeni, de ce stați și priviți la cer? Acest Iisus care s-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum l-ați văzut mergînd la cer (F.A. 1, 11). Acestea zicînd, Domnul s-a înălțat la ceruri, ținînd mîinile întinse peste ei, ca o ultimă binecuvîntare, iar un nor venind L-a ascuns de ochii lor.
Iată, Eu sînt cu voi pînă la sfîrșitul veacurilor
Deși prin Înălțarea Domnului, activitatea Sa pămîntească lua sfîrșit, Iisus le-a spus Apostolilor, chiar în momentul Înălțării: Iată, Eu sînt cu voi pînă la sfîrșitul veacurilor (Mt. 28, 20), adică cu noi, toți cei botezați în numele Lui. El s-a înălțat pentru a trimite în lume pe Sfîntul Duh, așa cum promisese: Voi ruga pe Tatăl să vă trimeată un alt Mîngîitor ca să fie cu voi în veac (In. 14, 16) care va va aduce aminte de toate cîte v-a spus (v. 26). Acest lucru se va întîmpla zece zile mai tîrziu, de Rusalii sau Cincizecime, cînd, prin pogorîrea Sfîntului Duh peste Sfinții Apostoli, aceștia s-au transformat din oameni timizi și simpli în misionari îndrăzneți și pricepuți care au răspîndit cuvîntul Evangheliei în toată lumea. Înălțarea Domnului ne întărește credința că Iisus va reveni iarăși, în glorie, așa cum au spus cei doi îngeri, așa cum L-au văzut Sfinții Apostoli înălțîndu-se și apoi, acoperit de nor; este norul din care a vorbit Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, este norul care a învăluit pe Iisus și pe cei trei ucenici pe Muntele Taborului; este norul pe care va veni Dumnezeu pentru mărirea Sa să judece viii și morții la sfîrșitul veacurilor.
Praznic de pomenire a eroilor
De Înălțarea Domnului, Biserica Ortodoxă Română (BOR) face praznic de pomenire a eroilor. În toate lăcașurile de cult din țară și străinătate ale BOR sînt pomeniți eroii - ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile - care s-au jertfit pe cîmpurile de luptă, în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței strămoșești, pentru întregirea neamului, libertatea și demnitatea poporului român. Totodată, după Sfînta Liturghie, vor fi oficiate slujbe de pomenire și la cimitirele, troițele și monumentele dedicate cinstirii eroilor neamului. Prin hotărîrile Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca sărbătoare națională bisericească a Eroilor.
Astăzi este și Ispasul
În popor, sărbătoarea Înălțării Domnului se mai numește și Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălțării. Tradiția spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut și uimit, și mai apoi a povestit alor săi cele întîmplate. Ispas era un om vesel și de aceea credincioșii caută și ei să fie veseli în această zi. Asemenea marilor sărbători de peste an, de Ispas se săvîrșesc sacrificii sîngeroase (mielul), se taie părul din vîrful cozii la vitele cornute, se țin tîrguri (cel mai cunoscut fiind Tîrgul de fete de la Blaj) ș.a. De Ispas abundă obiceiurile legate de cultul morților: pomenile, curățirea și împodobirea mormintelor cu flori, pomenirea morților. De Ispas se crede că sufletele unor morți se pot rătăci în drumul lor spre cer, devenind strigoi pe pămînt, care provoacă rele oamenilor și animalelor. De aceea, în noaptea de Ispas, se săvîrșesc numeroase obiceiuri și practici magice de apărare: se culeg frunze și ramuri de alun, nuc, paltin și se duc la sfințit, se lovesc vitele și oamenii cu leuștean, se sună din buciume pentru a nu se prinde farmecele și a nu se apropia relele, se duc ofrande bogate pentru îmbunarea spiritelor morților ș.a. În Ziua de Ispas se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului, se urcă boii și juncanii la pășunile montane și se însemnează mieii prin crestarea urechilor.
Paștele Cailor
Tot în ziua de Înălțare, în popor se spune că este și Paștele Cailor sau Joia iepelor. Conform unei legende populare, la nașterea lui Iisus în grajdurile lui Crăciun, boii au fost blînzi și liniștiți, dar caii și-au cam dat în petic. Atunci, Maica Domnului i-ar fi blestemat să nu fie sătui decît în ziua de Ispas sau Înălțare, adică în joia din săptămîna a șasea de după Paști. În vechime, această sărbătoare era o zi a soroacelor, termen limită cînd se încheiau diferite înțelegeri și afaceri. Însă, datorită datei diferite de celebrare (a șasea zi de joi după Paște), importanța sărbătorii s-a diminuat treptat, denumirea de Paștele Cailor căpătînd, cu timpul, un înțeles peiorativ: zicala populară la Paștele Cailor înseamnă a nu înapoia ceea ce ai împrumutat, a amîna la nesfîrșit, a nu te ține de cuvînt.
Obiceiuri de Ispas
Se poartă foi de nuc la brîu, pentru că și Hristos și-a pus cînd s-a înălțat.
Se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai
În ziua de Ispas nu se dă foc și sare din casă; foc, pentru că tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inimă rea în casă ca focul; și sare nu se dă, pentru că vacile nu vor avea smîntînă.
Ce se seamănă după Ispas nu rodește
În ziua de Înălțarea Domnului, femeile care au în familie morți împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele morților, crezîndu-se că în acea zi se înalță sufletele lor la cer și să aibă merinde de drum.
Femeile împart lapte dulce fiert cu pasat.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!