O legendă spune că primul ou de Paști a fost dăruit de către Sfînta Maria Magdalena împăratului Tiberiu
Paștele este cea mai veche și cea mai importantă sărbătoare creș[tină, fiind celebrată încă din epoca apostolică. Sfîntul Apostol Pavel a fost primul care i-a vorbit despre sărbătoarea Pessah, a evreilor, lui Iisus Hristos și i-a îndemnat pe creștini să-l omagieze pe Mîntuitor: Iată Hristos, Paștile nostru, S-a jertfit pentru noi; să prăznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutății și al vicleșugului, ci cu azimile curăției și ale adevărului (I Corinteni V, 7-8).
Paștile Crucii
Denumirea de Paști a fost folosită de primii creștini la comemorarea anuală a Cinei celei de Taină, care avea loc în seara de 13 Nisan (ziua a 13-a a lunii Nisan din calendarul evreiesc) și consta într-o masă rituală. Această celebrare se substituia vechii mese pascale evreiești, care marca sărbătoarea azimilor (pîinițe din făină și apă, care se mănîncă numai la sărbători). În primele veacuri ale Creștinătății, sărbătoarea s-a numit Paștile Crucii și Paștile Învierii. Cu timpul însă, înțelesul cuvîntului Paști s-a restrîns numai la sărbătoarea Învierii și a Luminii Sfinte.
Maria Magdalena a spus prima Hristos a înviat!
Legenda spune că primul ou de Paști a fost dăruit de către Sfînta Maria Magdalena împăratului Tiberiu. Maria Magdalena, care renunțase la toată averea ei pentru a-l urma pe Iisus, s-a prezentat în fața împăratului obișnuit să primească ofrande prețioase doar cu un ou de găină, conform obiceiului de a oferi un ou în prima zi din an sau cu ocazia zilelor de naștere. Maria Magdalena i-a dat oul împăratului, salutîndu-l cu Hristos a Înviat!. Acesta a replicat că nu crede că un om se poate trezi din moarte, la fel cum nu ar crede că oul acela alb pe care l-a primit de la ea ar putea să-și schimbe singur culoarea în roșu. În acel moment, spune legenda, împăratul a văzut cu spaimă cum oul din mîna sa începe să se înroșească. Oul vopsit a devenit astfel un simbol al Învierii lui Hristos, iar obiceiul de a dărui un ou vopsit sau împodobit în fel și chip în ziua de Paști s-a răspîndit în toată lumea.
De ce ouă roșii de Paști?
Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile lui Iisus. Răstignirea și învierea reprezintă reînvierea naturii primăvara și reluarea ciclurilor vieții. Oul, el însuși purtător de viață, devine un simbol al regenerării, al purificării și al veșniciei. Legenda spune că atunci cînd Iisus a fost bătut cu pietre, acestea atingîndu-l s-au transformat în ouă roșii. O altă tradiție afirmă că Sf. Maria, venind să-și vadă Fiul răstignit, i-a adus ouă, care s-au însîngerat sub cruce. Se mai spune că atunci cînd Iisus Hristos era judecat înaintea lui Pilat, oamenii buni de inimă au dăruit ouă roșii copiilor judecătorilor și i-au îndemnat să dea din ele și părinților lor, pentru ca să-i mai domolească și să scape în acest mod pe Iisus.
De ce facem pască
Paștele nu poate fi conceput fără ouă roșii și cozonac, dar mai ales fără pască, cea mai însemnată coptură pe care o mănîncă românii de sărbătorile pascale. Pasca se face în Joia Mare, iar dacă nu, în Sîmbăta Paștelui. Ca toate evenimentele din lumea satului, și pasca și ouăle înroșite au dat naștere la legende. Printre sătenii din Capul Codrului, o așezare lîngă Gura Humorului, circulă următoarea legendă legată de pască: Călătorind o dată Domnul nostru Iisus Hristos cu apostolii săi prin mai multe sate și orașe spre a face oamenilor bine, și ajungînd într-un sat, se opri puțin la un gospodar înainte de a pleca mai departe. / / După ce i-a omenit cum se cuvine, la plecare le-a pus și merinde în desagă. Mergînd ei prin pădure cît or fi mers, l-au întrebat apostolii pe Iisus Hristos: Cînd vor fi Paștele? Cînd veți găsi pîine de grîu în traistele voastre vor fi paștele! - răspunse Iisus. / / Căutînd, au găsit în desăgile lor pîinea, pe care le-o pusese gospodarul. Bucurați-vă, căci acum sînt Paștele!, le-a răspuns atunci atunci Iisus. Și de atunci există datina creștinilor de a face Pască.
Rotundă ca scutecele lui Iisus
În Bucovina se spune că pasca se face numai din făină de grîu cernută prin sită deasă, pentru că Paștile e cea mai mare și mai însemnată sărbătoare de peste an, iar pîinea cea mai aleasă, după credința și spusa românilor, este cea din grîu, pentru că el este cinstea mesei. Forma cea mai răspîndită a acestei copturi, fără de care nici nu i-ar veni cuiva a crede că sînt Paștile, este cea rotundă pentru că se zice că scutecele cu care a fost înfășat Domnul Iisus Hristos au fost rotunde. În unele zone, pasca este dreptunghiulară, pentru că și mormîntul în care a fost Domnul nostru Iisus înmormîntat a fost în patru unghiuri, patrunghiular.
Tradiții românești de Paște
Multe obiceiuri populare autohtone, vechi de secole, se leagă de cea mai importantă sărbătoare a creștinității. În tradiția populară, de Paște, se pune o bucată de pămînt cu iarbă adusă din grădină pe pragul casei, iar cu lumînarea de la liturghie se afumă grinda și ușorii casei. Toți membrii familiei se întîlnesc, se spală pe față într-un vas unde s-a pus apă, busuioc, un ou roșu și un bănuț de argint, apoi se spune Tatăl Nostru și se ia Sfînta Împărtășanie, după care se ciocnesc ouă roșii și se anunță învierea lui Iisus. În această zi nu se mătură, pentru a nu alunga spiritele morților, cojile de ouă se strîng și se aruncă pe o apă curgătoare pentru a ajunge în Țara Blajinilor vestindu-le și lor că este Paștele. Se crede că cine se naște în noaptea de Paște va fi om norocos, iar cine moare în Săptămîna Mare va fi iertat de păcate. Cel mai cunoscut obicei este spălatul cu ban de argint în dimineața Paștelui. Se spune că după ce omul își face închinăciunea și ia nafura pe nemîncare, își spală fața cu apă curată și săpun neînceput; apoi își trece un ban de argint pe frunte și obraji, ca să aibă căutare ca argintul, dar să nu fie trădat pentru argint, iar apoi își freacă obrajii cu ou roșu, ca să fie sănătos și întreg ca oul cel roșu. După ce toți ai casei fac asta, se așază la masă și ciocnesc ouă roșii zicînd Hristos a înviat!.
Obiceiuri din Vinerea Mare
Se crede că cine nu mănîncă nimic în Vinerea Mare va fi sănătos, nu îl va durea niciodată capul și va ști că moare cu trei zile înainte de a se întîmpla aceasta.
Este bine ca atunci cînd te scoli să calci pe o bucățică de fier, pentru a fi ferit tot anul de lovituri.
Se spune că cine se scaldă în rîu înainte de a răsări soarele, nu va mai avea probleme cu oasele și va fi sănătos tot anul.
Se spune că dacă plouă în Vinerea Seacă anul va fi mănos, iar dacă nu plouă, anul va fi neroditor.
În această zi nu se spală rufe, deoarece se crede că viața celui care spală aceste haine poate fi spălată odată cu rufele
Nici fierarii nu bat cuie în această zi, interdicția provenind tot de la simbolul crucificării.
Nu se coace pîine, nu se ară, nu se seamănă și nu se sădesc pomi, întrucît nu vor rodi.
Cel care moare în vinerea Paștelui, va ajunge direct în Rai
Cine se tunde în vinerea Paștelui nu va avea dureri de cap tot anul.
Nu se lucrează la cîmp că iese sec, nu se coase, că orbești
Vinerea Mare este ziua în care femeile coc pasca, fiind singura coptură care se face pentru că alte aluaturi nu cresc.
Se culeg flori pentru Hristos și se merge în haine bune la biserică, se înconjoară biserica apoi se merge acasă cu lumînarea aprinsă și se înconjoară casa. Lumînarea se păstrează la icoana Maicii Domnului și se aprinde la vreme rea.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!