În toate bisericile și mănăstirile se face astăzi sfințirea Apei celei Mari, numită în popor Agheasma Mare
Astăzi, creștinii ortodocși și cei catolici prăznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza, sărbătoare care corespunde cu a șasea zi a creației biblice, a șasea zi din calendarul creștin. Boboteaza, care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă, reprezintă botezul - scufundarea de trei ori în apa Iordanului a Mîntuitorului Iisus Hristos de către Sfîntul Ioan Botezatorul. În toate bisericile și mănăstirile se face astăzi sfințirea Apei celei Mari, numită în popor Agheasma Mare și considerată de creștinii ortodocși miraculoasă.
Puterea agheasmei
În toate bisericile, încep]nd din Ajunul Bobotezii preoții pregătesc agheasma cu care se sfințesc casele, animalele și, în general, toate lucrurile folositoare. Se crede că agheasma adusă de la biserică la Bobotează are puterea de a vindeca bolile, aduce noroc și spor. Este păstrată tot anul într-un mic vas, lîngă icoană, și are calitatea de a nu se altera în timp, chiar dacă vasul nu este acoperit. Dacă totuși agheasma mare păstrată de la Bobotează devine vîscoasă sau capătă gust neplăcut, se crede că o persoană din casa respectivă a comis un mare păcat sau că asupra casei a fost aruncat un mare blestem, pe care numai preotul îl va putea desface. De obicei, se crede că sînt suficiente cîteva picături din această agheasmă pentru a vindeca deochiul la copii, crizele de nervi, patima alcoolului sau chiar sterilitatea.
Apa făcătoare de minuni
Agheasma Mare se face numai o dată pe an, Agheasma Mică, oricînd este nevoie. Numai preotul are harul de a transforma apa obișnuită în apă sfințită. Ea are puteri tămăduitoare asupra bolnavilor. În fiecare dimineață, credincioșii trebuie să bea din apa sfințită, pe nemîncate, vreme de opt zile. Trebuie rostită și o rugăciune. Agheasma Mare se păstrează în casă, putînd fi consumată la necaz, în posturi și la marile sărbători ortodoxe. Se spune că mulți bolnavi care s-au stropit sau au băut Agheasmă Mare s-au tămăduit.
Acesta este Fiul Meu cel iubit
De Bobotează are loc prima Teofanie, adică arătarea Sfintei Treimi, de la venirea în lume, ca om, a Fiului lui Dumnezeu. În acea clipă, cerurile s-au deschis, Duhul Sfînt în chip de porumbel a stat deasupra Mîntuitorului, iar glasul Tatălui Ceresc s-a auzit zicînd: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit, iar Fiul primește botezul pocăinței de la Ioan, în Iordan. Sărbătorirea Botezului Domnului se mai numește, după un termen grecesc, și Epifanie, adică Arătarea Domnului. Se zice că în această zi, o dată cu sfințirea apei de către preot sînt sfințite toate apele pămîntului. De aceea, femeile nu spală rufe în următoarele opt zile, pînă la sfîrșitul praznicului. Sărbătoarea Botezului Domnului (sau Iordanul) este urmată de ziua cinstirii lui Ioan Botezătorul.
Iordănitul femeilor
La riturile creștine de sfințire a apei, de botezare a credincioșilor, de scufundare a crucii în apă, poporul a adăugat numeroase practici de purificare: stropirea, spălatul sau scufundarea rituală în apa rîurilor sau lacurilor, strigături și zgomote, aprinderea focurilor, afumarea vitelor și a anexelor gospodărești. În satele din nordul țării se păstrează încă o tradiție veche numită Iordănitul femeilor. Femeile se adună în grupuri mari la cineva acasă, unde aduc diverse alimente (ouă, făină, carne) și băutură. După ce iau masa, spunînd că se iordănesc, ele cîntă, joacă și chiuie toată noaptea. Dimineața ies pe stradă, unde iau pe sus bărbații care le apar întimplător în drum, ducîndu-i cu forța la rîu și amenințîndu-i că-i aruncă în apă dacă nu se răscumpără.
Piftie și grîu fiert
Pentru ziua de Bobotează, femeile prepară piftie și grîu fiert, alimente care, se crede, au un puternic caracter ritualic, aducînd în case belșug și noroc. Tot gospodinele au mare grijă să adune toate rufele spălate și puse la uscat prin curte, pentru ca nu cumva dracii care fug în pustiu cînd preotul sfințește apa să se ascundă prin rufele uitate afară. Vînătorii au și ei credințele lor pentru această zi. Cel care înmoaie primul țeava puștii în apa abia sfințită va ochi fără greșeală și va avea mult noroc la vînat întregul an. Tot în ziua de Bobotează se credea că pruncii care s-au născut morți sau au murit fără a fi botezați își pot primi botezul prin turnare de agheasmă pe mormîntul lor, pînă în amurgul Bobotezei, luată în această zi de la șapte biserici. În noaptea de Bobotează se spune că se deschide cerul și orice dorință i se va îndeplini celui care a asistat la această minune.
Tradiții de bobotează
După liturghie, în unele zone ale țării, mai ales la sate, preotul împreună cu enoriașii fac o procesiune spre un lac, rîu sau vreun izvor, pentru slujba Sfințirii Apelor. Cînd începe slujba, vînătorii și pădurarii satului împușcă peste ape ca să alunge duhurile necurate. Dacă este destul de frig, se pregătește o cruce de gheață pentru a marca locul slujbei, iar la sfîrșit preotul aruncă în apă o cruce de lemn pe care feciorii satului se reped să o scoată, chiar dacă este ger de crapă pietrele. Se zice că atunci cînd preotul aruncă în apă crucea, dracii ies din apă și o iau la fugă pe cîmp.
Ioan a pregătit botezul tuturor creștinilor
Botezul pe care l-a făcut Ioan nu era identic cu Botezul pe care îl va institui Domnul după Învierea Sa din morți. Chiar Sfîntul va recunoaște că între cele două Botezuri, există o diferență fundamentală, spunînd: Eu unul vă botez cu apă, spre pocăință, dar Cel ce vine după mine... vă va boteza cu Duh Sfînt și cu foc (Mt.1,11). Ca trimis al Tatălui, să pregătească și să anunțe venirea Fiului în lume, Ioan îi îndemna pe oameni să se facă vrednici de această minunată arătare. Predica lui era pe cît de scurtă, pe atît de fermă și de deslușită: "Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor" (Mt.3,2). Botezul lui Ioan era unul pregătitor. Abia Botezul, pe care-l va institui Hristos Domnul va fi Botez mîntuitor. Ioan boteza în numele său și din propria sa inițiativă. Botezul creștin, Taina Sfîntului Botez urma să fie administrată de o poruncă; cu trimitere către toată lumea și să fie făcut în numele Tatălui, al Fiului și al Sfîntului Duh. "În numele" vrea să însemne "cu puterea Tatălui, a Fiului și a Sfîntului Duh, deci cu putere dumnezeiască și cu efecte pe masură. Testamentul lăsat de Mîntuitorul Apostolilor Săi a fost să meargă în toată lumea și să împărtășească acest Botez tuturor popoarelor, învățîndu-le să păzească toate cîte a poruncit El, adică toată Evanghelia (Mt.28,19). Începînd de la Ierusalim au plecat în toată lumea, botezînd neamurile și făcînd să crească și să se întărească Biserica, al cărui Cap este Mîntuitorul Hristos. Părăsind ei această lume, au încredințat urmașilor lor, episcopilor și preoților, datoria de a săvîrși lucrul Domnului.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!